2,597 matches
-
Imaginea este, să recunoaștem, de neuitat. De acum înainte, ori de câte ori vom vedea, pe stradă, doi tineri sărutându-se, buzele lor ni se vor înfățișa automat ca două rățuște mici de tot care se lăfăie într-un bazinel cu apă curată. Exagerare În afară de Orpheu și Eurydike, Daphnis și Chloe, Romeo și Julieta, au mai apărut doi mari îndrăgostiți, Doru și Rita. Ei sunt personaje într-un roman al lui Gheorghe Grigorean, Divorț contemporan (editură nemenționată, Cluj-Napoca, 2007). Ca și Tanța și Costel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de circumstanțe care nu contează, de ce să nu oferim plăcere sufletului nostru? Realitate e atât de înșelătoare. Din toate nu rămâne decât Dumnezeu. Spre El aspiram toți, aspirând spre paradisul nostru. Perfecțiunea trebuie să fie totul. Pericolul e cel al exagerării și al unui absolut al nostru, toți vom avea lumea noastră fără o punte de contact comună. * Să mergem la vânătoare de raze, ca o muscă mică! La vânătoarea de raze timpul este infinit, vara este veșnică, iar fericirea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse, într-un răstimp relativ nu foarte lung (repet: doar de câteva luni), cu eroul povestirii mele, fiindcă, dacă, la început, primele sale experiențe cu narcoticele fuseseră alegerea lui și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rechini. Chiar și cine aspiră la o viață liniștită, sigură sub toate aspectele, mai devreme sau mai târziu va trebui să se confrunte cu faptul că și existența sa rămâne mereu incertă, cu urcări și coborâri, oportunități și pericole. Fără exagerări în urcare, dar nici cu temeri în coborâre. Este bine ca omul să își facă o imagine realistă despre sine însuși și să renunțe la idealizarea propriei persoane pretinzând prea mult de la sine. Nu este însă irațională încrederea în apă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ireală, când înnotam sub reciful de corali, înconjurat de pești și de alte animale cu forme bizare. Știu că mulți pot uita de timp doar făcând snorkeling în apropierea unei stânci. Dar, în ciuda întregii bucurii a contactului cu natura, fără exagerări. În anumite circumstanțe același peisaj poate suscita teamă. Când în ocean se declanșează furia uraganului sau pe vârfurile Alpilor suflă puternicul föhn, când furtuna zăpezii ne șuieră rece pe față sau ceața ne învăluie în timpul coborârii cu schiurile, când se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
the dismal science", știința tristă, un concept reluat în 2008 de economistul Stephen Marglin, profesor la Harvard, într-o carte cu subtitlul How thinking Like an Economist Undermines Community (Cum a gândi ca un economist subminează societatea). Poate părea o exagerare, dacă prin aceasta s-ar înțelege orice tip de gândire economică. Dar în Europa criza economică a dat impuls acelor economiști ce nu împărtășesc încrederea oarbă în matematica americanilor și gândesc mai puțin în termeni de numere și statistici și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
umanism necreștin. Probabil a devenit evident faptul că, din perspectiva Crucifixului, latura negativă poate fi depășită printr-o profunzime dificil de atins pentru umaniștii necreștini. Recunosc faptul că și când mă încred în Isus și îmi accept crucea zilnică fără exagerări, nu reușesc să elimin și să distrug suferința. Dar pot să-i rezist și să o depășesc în credință. În acest mod nu sunt strivit de suferință, nu mor disperat de greutatea ei. Dacă nu a făcut-o Isus, când
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
faptul că Șerboianu era "deservent al Capelei Crematoriului și convins al ideii cremațiunii umane față de religia creștină"56, candidatura sa fiind îndreptățită datorită valorii sale intelectuale. Se mai preciza faptul că arhimandritul era licențiat în Teologie, Filozofie și Drept (o exagerare evidentă, deoarece el a fost licențiat doar în Teologie). După revenirea în țară din Franța (1931), Șerboianu își asumă latura organizatorică în cadrul comunității țiganilor. Astfel, în aprilie 1933, el fondează Asociația Generală a Țiganilor din România, având la bază și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
întâmplat zilele acestea, la decesul unei doamne ce a fost incinerată"108. Din acest unghi nu am constatat, cercetând statisticile incinerărilor de la Crematoriul Cenușa, o creștere semnificativă în urma apariției articolelor semnate de Șerboianu, fiind vorba, după cum am precizat, de o exagerare evidentă. Dimpotrivă, după cum se poate vedea mai încolo, numărul incinerărilor scade înspre anul 1940 cu aproape jumătate față de anul în care arhimandritul începea să publice ciclul său de articole asupra cremațiunii. Pe de altă parte, este foarte adevărat faptul că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
manifestaseră și mai ales unde, nu se preciza în această informare, nici în acel număr al revistei și nici în cele ulterioare. De aceea este din nou posibil ca, preconizând un efect asupra cititorilor. să fie vorba despre o altă exagerare. Cât privește scrierile propriu-zise ale lui Șerboianu asupra cremațiunii se remarcă faptul că prima dintre acestea a fost una care condamna explicit practica arderii cadavrelor. Ea a fost scrisă la 1910, în momentul când era diacon la Capela Ortodoxă Româna
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care formele pozitive de încurajare să fie dublate de sancțiuni.” (A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile din familiile monoparentale pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mult decât îmi vine, zic eu. Ajunge și e chiar prea mult. Ai putea realiza o lucrare în mai multe volume, continuă el, deja afectat de sorbiturile pe care le-a înghițit. O trilogie. Sau mai mult. Ar fi o exagerare, spun eu. Un gest de aroganță. Și acum, când am primit-o înapoi pe cea adevărată, în piele roșie, gravată cu aur, mă descurc bine. Nu înțeleg de ce ar trebui să folosesc stimulante. Uneori mă așez la masă, cu opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tinereții, a spus intendentul. La Rabelais și Cervantes și Dante. Dar pe urmă s-a prăbușit. De bună seamă, avea în urma lui un mic număr de munți, copaci, trupuri umane, stânci și orizonturi așa de expresive, că, prin intensitate și exagerare, se transformau în vis și magie. Dar după aceea nu a mai realizat nimic. Un nimic constituit din câteva sute de imagini. Pentru a ilustra Biblia, a fondat o fabrică. Sau poate două - una pentru fiecare Testament. Imaginile au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
contribuabililor poate cunoaște o erodare datorată unor cauze multiple, dintre care reținem: evoluția sistemelor fiscale de la preponderența impozitelor directe, mai bine percepută de contribuabili, la cea a impozitelor indirec-te, mai productive, dar care pot conduce la o "anesteziere" a plătitorilor; exagerarea în reglementări fiscale; ruptura dintre administrația fiscală, legislator și contribuabili, ca și neîncrederea acestora din urmă. În vederea combaterii acestei erodări a consimțămîntului, autoritățile încearcă să dezvolte strategii adecvate, încercînd la nevoie să lege creșterea impozitului de un anumit serviciu foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
-l dea afară. Nu mi se mai întâmplase să văd la el o asemenea năbădăioasă veselie, deschisă și buffă în draci, veselie străină de firea lui și totuși nesilită". Chiar acest fapt, de încercare de tăinuire a emoției și chiar exagerarea unui comportament în contra acesteia îl apropie, și nu într-o măsură neglijabilă, de estetica dandy, care cere să nu te lași copleșit de emoție. S-ar putea ca Pirgu să fie sincer afectat de situație, dar, chiar și așa, el
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
prin ghilimele, dar găsește complexele (,problemele de sincronizare, retardarea, discontinuitățile, imitațiile, veșnicele începuturi, accelerările, ruralitatea etc.") "nu întotdeauna infecunde", niște "slăbiciuni", de care G. Călinescu era conștient, dar le-a preschimbat, iluzionant și seducător, în "calități" (272). S-au înstăpânit exagerări (în fapt, tot iluzii) tiranice în cultura română. E o iluzie, suntem avertizați, că avem un mare trecut spiritual, când Iorga ne spune că preoții nu treceau de Crez și Tatăl nostru. Dar autorul indexează scrupulos iluziile literaturii. Exagerată este durata
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
nu se pot dispensa de forța unei astfel de "arme", ci trebuie doar să învețe să o utilizeze în scopul educării celor mici, afirmă profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației. Exagerarea unor calități, cum ar fi în cazul lingușirii, poate fi motivată, în cazul unor copii, cu încurajarea pentru depășirea unor probleme sau cu finalizarea unor sarcini pentru care nu au încredere că le pot rezolva, explică profesorul universitar Pânișoară, atrăgând
Părinți de succes: Persuasiunea, armă utilă în arsenalul educatorului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78508_a_79833]
-
port și prin oraș, iar seara îl găsim band din greu cu prietenii artiști. Un martor al acelor zile, James G. Geller, a lăsat o mărturie cât se poate de apăsata: "Aproape toate spovestile despre viața lui Faulknert pot fi exagerări sau plăsmuiri, cu o singură excepție - dependența lui de alcool, care a durat până la plecarea dintre cei vii. Felul în care bea, inclusiv la chefuri, era întristător. N-a fost nimic eroic sau maiestuos în excesele lui singuratice, care s-
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
un copil care, dacă tot a apucat să spună două obrăznicii, își dă drumul lăsîndu-se în voluptatea celui care simte că nu se mai poate opri din invectivă decît după ce s-a făcut de rîs. Și astfel, alunecînd pe toboganul exagerărilor, Nietzsche, hotărît să-l eclipseze pe Wagner în urma comparației cu un alt geniu al muzicii, ajunge să-l contrapună lui ... Bizet. Urmarea este un portret atît de encomiastic că pînă și Beethoven ar fi fost invidios pe autorul operei Carmen
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
De bună seamă covîrșit de toxinele propriului cinism, a decedat în 1993. Concluzia lui Vladimir Tismăneanu e pertinentă: "Leonte Răutu a perorat mai mult ca oricine altcineva despre creativitatea intelectuală, despre imperativul Ťluptei împotriva dogmatismuluiť. Nu va fi însă nicio exagerare să spunem că întreaga sa biografie nu este altceva decît mărturia cea mai sugestivă a imposibilității creației intelectuale în interiorul cosmosului stalinist, dovada cea mai flagrantă a unui naufragiu uman și spiritual".
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
la concluzia că, de-acum, "și pentru totdeauna sunt eu însumi propria mea mamă." Mai atent la definirea trăirilor decât la respectarea vreunei ceremonii, Barthes se proiectează în zona conceptelor care i-au dominat aproape întregul scris. Nu e o exagerare să vezi chiar în aceste însemnări o formă de discurs (auto)îndrăgostit, de joacă erotică mai mult sau mai puțin iresponsabilă: "Doliul meu este acela al relației iubitoare și nu cel al unei organizări a vieții. El îmi vine prin
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
suprimat de securitate în așa-zisa libertate dobîndită în 1964 - a avut o influență covîrșitoare asupra mea. Asta îl făcea ca uneori să îmi spună că eu am scris ce a trăit el. Dar era un omagiu nemeritat sau o exagerare. Fiindcă drumul străbătut dintr-o parte în cealaltă a infernului și înapoi rămîne al aceluia care... Experiența limită trăită de mine (cu cîteva săptămîni înainte de cutremurul din 4 martie 1977) e cea în care mă aflam între viață și moarte
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
asupra bătrâneții domnitorului. Când vezi asemenea interpretări de text la editorii lui Eminescu te pui în gardă și urmărești mai cu atenție cum este citat poetul (iar G. Bogdan-Duică are o ediție destul de bună, eu m-am referit la această exagerare dar pot cita locuri unde este chiar de urmat). Vocativul eminescian se pretează adeseori la interpretări. Compare oricine între ele texte de acest fel: „ O, rămâi, rămâi la mine...", „O, vino iar în al meu braț...", „ O, ești frumos cum
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
Berman, Geo Bogza spunea: "Revoluția prin care Arghezi a înnoit limba literară, încărcînd-o de plasticitatea gîndirii sale, Berman a produs-o în lumea imaginilor fotografice, smulgîndu-le din anchiloza de pînă atunci și încărcîndu-le cu viață adevărată." Că nu e o exagerare o dovedesc cele 25 de fotografii (între care instantanee surprinzătoare cu scriitori, artiști, oameni politici celebri, pe care Cronicarul nu le știa) păstrate la Muzeul Municipiului București și la Muzeul }ăranului Român. Atît de apreciat era pro-fe-sionalismul, pasiunea lui Berman
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
cu o praștie, și tu, un băetan, tragi în el cu tunul... Scrisul așa e făcut, să vâneze himere. Să exalte virtuțiile. Să propună o lume fictivă. Erudițianul își păstrează punctul de vedere, care e al unui autor scrupulos, suspectând exagerările literare. Cauza relelor - explică - este sub patosul textului poeticesc, - nu-s vremurile, de vină n-au fost ele, "ci tu însuți, omule, căci de n-ai vrea tu, nimeni nu te-ar asupri, fiindcă ai minte și putere; dar ce
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]