881 matches
-
idee salva toare: — Datorită gingășiei florilor... Împăratul se întoarce spre el și-l privește cu uimire. A ni merit-o! Trio Fulcinius prinde curaj: — Nu-i este nimănui mai ușor să vorbească decât îi este na turii să coloreze. Adăugă exaltat: — Zburdă și joacă plină de fantezie! — Nu te știam poet! îl ia peste picior Augustus. Tonul nu este ostil. Spune domol: — În ceea ce-l privește pe Scribonius Libo, nu că-i țin par tea, căci n-aș face-o pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
câmpii și spune parascovenii. Mai cu măsură, Claudia! o îndeamnă Occia încet. Nu e nevoie ca tot ce-avem în suflet să ajungă și pe limbă. Nimeni nu știe exact ce vrea să spună cu profețiile ei. Dacă mintea ei exaltată poate concepe că influența religiei nu a curs întotdeauna de la Roma în afară, ci mai degrabă invers, atunci s-ar putea să nu fie departe de adevăr. Zâmbește. N-ar mărturisi așa ceva în public nici picată cu ceară! — Sunt unii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
declanșeze un lanț de evenimente în desfășurare. Cauză și efect - doar că deocamdată, Jemima nu prea știe care e efectul complet. Și nici noi. Totuși, au trecut două săptămâni și Jemima se simte în continuare atât de fericită, atât de exaltată, de plină de entuziasm vizavi de noua sa viață, încât își oferă plăcerea de a lua un taxi spre Hampstead. Stă la colț, în față la Kilburn Herald, cu privirea plină de speranță și mâinile pline de plase, și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
democratice și a "furnicii albe". Și, pentru că nu-l găsise pe Costa, trăsese într-un om al lui. Este plin de semnificații gestul acesta din partea unui vechi luptător republican, prieten al lui Antonio José de Almeida. Nu era un tânăr exaltat cel care săvârșise crima; era un bărbat de peste cincizeci de ani, cap de familie, cu un trecut politic fără pată. Dar era exasperat de teroarea jacobină în care Costa, cu oamenii lui, zvârliseră Republica. Joîo de Freitas, arestat în tren
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
S-au dus la sihăstrie, da, azi-dimineață! Eu n-am nimic de-a face cu ei: sunt păcătoși! Păcătoși! Se cred în siguranță acolo sus, fiindcă valea e adâncă și locul e la înălțime. Aruncându-i lui Balamber o privire exaltată, arătă cu degetul către sine și adăugă cu emfază: — Dar tu... da, tu ești pedeapsa lor: tu ești îngerul nimicitor, așa că o să ajungi la ei și o să-i pedepsești. Fiindcă ziua judecății a venit, în sfârșit, și toți vor plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu chiar: abatele mi-a poruncit să mă duc a doua zi să-i ofer scuzele mele vechilului și să-l implor să mă ierte. Dar eu... Ridică iarăși capul și-i privi pe cei doi ofițeri cu o expresie exaltată. Eu, atunci... am fugit chiar în noaptea aceea. A început astfel pentru mine o perioadă cumplită, fiindcă nu aveam unde să mă duc; poate că tatăl meu m-ar fi primit, dar eram departe de casă și, oricum, dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iarbă. Uleiul, totuși, continuă să ardă pentru câteva secunde, suficient ca să-i îngăduie să vadă alături de primul barbar, oprit în fața flăcării, o altă siluetă, a unui tânăr războinic, ce ieșea dintre arbuști aranjându-și pantalonii. Pe chipul său citi aceeași expresie exaltată și totodată batjocoritoare pe care o văzuse pe chipul celuilalt. îi văzu pe amândoi barbarii izbucnind într-un râs nerușinat și insultător și atunci se scutură, se răsuci brusc și începu să alerge pe cărare, cu răsuflarea tăiată. Servitorul dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o deosebită încăpățânare. înalt, impunător ca înfățișare, cu fața împodobită cu mustăți lungi și blonde, era cu bustul gol și gesticula înflăcărat, făcând semne cu mâna, în care ținea o secure, în direcția redutei. — Ai idee cine ar putea fi exaltatul acela? întrebă Hippolita. — Să-l întrebăm pe el, zise Mabertus; apoi îl întrebă pe prizonier, care, privindu-l pe războinic, răspunse cu dinții strânși: — Geremar! Se agită tare acest Geremar, observă domina. — După câte știu, e un om respingător. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și a vâsli În acel mediu Înnorat, contaminat, confuz, tălăzuit, al simțirilor umane, Înghițind apele-pasiunii, lamentându-se asupra soartei lor. Acest exercițiu era condamnat În carte, mai ales lipsa originalității. Scriitorul prefera strictețea intelectuală, ura emoția, cerea imperios doar lacrimi exaltate, lacrimi vărsate În cele din urmă, după multă rezistență, din cele mai Înalte forme mentale de recunoaștere. — Dar dacă Îți displace acest spectacol al sufletului? Și eu găsesc obositor să trebuiască să Îl Întâlnești atât de des și În forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era greu să-mi dau seama acum de ce grupul acesta Încurca treburile asociației. Conducerea fusese redusă la un singur șef. Era de aceea greu de Închipuit că cineva ar mai putea să-i controleze și să obțină profit de la acești exaltați dacă acesta nu ar fi unul care să-i iubească și să fie iubit de ei... — Fiecare-și are locul lui, dinainte stabilit? Nici vorbă! spuse el, mijindu-și ochii suspicios. Fiecare cu ale lui... Am impresia că nu Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Monica m-a readus pe pământ, ca și când plecarea lui Ceaușescu era o trezire la viață: cât e el, nu suntem noi, când nu mai e el, noi putem exista cu adevărat. Știu că acum tot ce am scris pare foarte exaltat și tembel, ca un delir. Dar atunci nimic nu a fost mai real decât „irealitatea”. Zilele care au urmat au fost o experiență de domiciliu forțat asociat cu simțul datoriei. Nu am putut să ne întoarcem la București: nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru modul în care funcționează, dar mă uimește de fiecare dată faptul miraculos că își pot vorbi oameni aflați de o parte și de alta a oceanului. Inima îmi bătea să-mi sară din piept și eram plină de speranță - exaltată, de fapt. Așadar, unde ar trebui să-l caut? Nu la birou pentru că ar putea răspunde altcineva. Pe mobil era cea mai bună opțiune. Nu știam ce se întâmplase, ar fi putut fi deconectat, dar, când am format numărul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am auzit spunând. (Îmi tremura vocea.) Eu sunt. Ești bine? O să mă contactezi într-adevăr cât de curând posibil? Te rog s-o faci. (Ce altceva?) Te iubesc, dragul meu. Sper că știi asta. Am închis, simțindu-mă tulburată, amețită, exaltată; îi auzisem vocea. Dar, câteva clipe mai târziu, am clacat. Să îi las mesaje pe mobil nu-mi era de ajuns. Puteam încerca să-i trimit un mail. Dar nici asta nu avea să-mi fie de ajuns. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cine e? —Mă numesc Anna. V-am sunat acum câteva minute. S-a auzit un zornăit de lanțuri trase și un scârțâit de chei răsucite în broaște masive și în sfârșit ușa s-a deschis. În starea mea de speranță exaltată, mi-o imaginasem pe Morna purtând mai multe rânduri de haine unduitoare, acoperite de mărgele, cu un păr cărunt neîngrijit și cu un strat gros de creion negru în jurul ochilor bătrâni și înțelepți, trăind într-un apartament întunecos, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la show-ul lui Montel, mi-a făcut semn să mă așez pe un scaun la barul pentru micul dejun și a spus: —Cincizeci de dolari pentru un sfert de oră. Erau o grămadă de bani, dar eram atât de exaltată încât am spus doar: În regulă. Respiram greu, gâfâind, și m-am gândit că Morna o să-mi observe agitația și o să mă trateze cum se cuvine. Dar ea s-a trântit pur și simplu pe un scaun de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vorba de câinele tău. Mi-a trebuit o clipă ca să pot îngăima: — Eu nu am câine. Am unul de jucărie, dar nu am unul adevărat. —Ai de gând să-ți iei unul. Oare? Nu, nu am. Mackenzie a ciripit, destul de exaltată: —Eu am câine. Trebuie că e pentru mine. —OK. Leisl s-a întors spre Mackenzie. Spiritul spune că are nevoie de mișcare, s-a îngrășat. — Dar îl plimb în fiecare zi. Mă rog, nu eu, dar am o persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înclinat, mi-a țâșnit violent din mână. Mi-am ridicat ochii alarmat, surprins, îngrozit. O fată plinuță, drăguță, cu un șal mare, cu două insigne pe reverul pardesiului de catifea, cu fața și întreaga ei ținută vibrând de energie, hotărâtă, exaltată... Cititorii s-au oprit din frunzărit. Cineva de lângă mine a făcut un pas lateral și nu l-am mai putut vedea. — Ce faci? a lătrat ea - s-a răstit ea. O gură aparținând clasei mijlocii cu voce și dinți puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Virgil Jones adormise ghemuit pe stâncă. Vultur-în-Zbor se chircise și el într-un ghem fetal, lipit de peretele casei negre. Când se treziră, umezeala li se strecurase în oase. Tremurau. Țipătul îi trezise - un țipăt pe jumătate speriat, pe jumătate exaltat, ce venea dinspre pădure. Vultur-în-Zbor s-a trezit imediat și a fugit în direcția vocii. Virgil, mai lent și mai greoi, l-a urmat, clipind des. Media stătea la marginea pădurii, cu brațele tremurându-i și mâinile țepene, încleștate una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rezolva multe probleme. Portmoneul, desigur, ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele devin tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind o strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se evaporă din portmoneu... Totuși, orice s-ar Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care nu se prezentaseră la apelul de seară se strânseseră În fața postului de gardă În care se refugiase căpitanul Cros; timp de o oră Îi strigară cele mai murdare Înjurături și amenințări. Pentru a-l Înfricoșa și mai tare, un exaltat trăgea din când În când focuri de revolver În aer. Pe 30 mai, la prânz, avu loc și o ședință În afara satului pentru constituirea, după modelul rușilor, a unui „soviet“ compus din câte trei oameni din fiecare companie, soviet care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de o secundă sau cine știe cât tăcu, la altă măsură a timpului. Vorbise cu un glas somnambul, ca și cum ar fi citit. Reluă tonul conversației. 44 - ... N-am mai revăzut nici la serviciul de ziuă, nici la cel de seară, acel mistic exaltat, membru poate al vreuneia din acele congregații care călăuzesc spiritele slabe către deviații religioase. De ce omul îmi sărutase ritual și grav poalele rochiei, ce liturghie slujea n-am putut ști, dar mi-am închipuit că e fiul grăbit al unei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cit putuse cu capul, cu trupul, de tot ce găsise ia îndemînă și dase foc cu spirt patului. Nemaipomenit! Mini socoti că scena asta, care buimăcea pe Lina, nu era chiar o abatere de la un drum parcurs destul de logic de exaltata Lenora, de la începuturile carierei ei tragice, până la acele culminări. Trecuse și asta! Se vindecase de arsuri, de lovituri, clar adio liniștea și binele de mai înainte! repeta cu naivitate Lina. Din orișice sau din nimic, Lenora se enerva. Era o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters și gălbui ca un biscuit, un profesor de limbi surd asculta cu atenția încordată. Cîțiva tineri livizi și o bibliotecară cu zulufi consumau exaltați hrana sufletească ce li se oferea. Deodată, dinspre coridor, răsună un tîrșîit de pîslari. Fredonînd, în ușă apăru un paznic grăsuț care, blajin, se opri să ne cîntărească din priviri. Cucerit de elocvența vorbitorului, se sprijini apoi cu palmele în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe care le trăgeau În neștire și cu stângăcie Înfricoșații militari În termen. Stăteau culcați la adăpostul mașinilor de luptă, printre roți și șenile, și trăgeau la Întâmplare spre clădirea Întunecată a unui fost palat regal la Îndemnurile câtorva civili exaltați, cărora li se păruse că Îi zăresc pe sângeroșii dușmani ai revoluției. Câteodată focurile Încetau, se auzea câte o pocnitură ici-colo, apoi pârâiturile Începeau iară, aprige ori dezlânate, iar gloanțele făceau să sară bucăți de tencuială din zidurile palatului ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și rezistă mai ușor tentației). Haideți să fim serioși, bodogăne Stewart, care stă alături de mine, sorbind din șampanie. Avem o ladă întreagă de terminat, trebuie să începem. Barney rămâne lângă ușă cu o expresie pe cât de nervoasă, pe atât de exaltată. Încep să-mi dau seama despre ce e vorba, dar înainte să mă laud cu asta și să obțin puncte prețioase pentru intuiția feminină, în prag apare o femeie. Este înaltă și subțire, are un păr castaniu foarte îngrijit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]