401 matches
-
declare loialitatea față de credința ortodoxă. Modul său violent de a rezolva disputele, combinat cu unele acuze de nebunie, a condus la îndepărtarea sa din funcție în 589. În 603, împăratul bizantin Focas l-a restabilit pe Smaragdus în vechea funcție de exarh. Smaragdus a preluat de la predecesorul său, Callinic, un nou război în plină desfășurare cu longobarzii și a refuzat să renunțe la fiica regelui longobard Agilulf și la soțul acesteia, ambii capturați de către bizantini încă din 601. În același an, regele
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
Roman (d. 596 sau 597) a fost exarh de Ravenna între 589 și 596 sau 597. Roman a devenit exarh în 589 în locul lui Smaragdus, care căzuse în dizgrație. În primul an de mandat, Roman a reușit să recucerească de la longobarzi orașele Modena, Reggio, Parma, Piacenza, Altino și
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
Roman (d. 596 sau 597) a fost exarh de Ravenna între 589 și 596 sau 597. Roman a devenit exarh în 589 în locul lui Smaragdus, care căzuse în dizgrație. În primul an de mandat, Roman a reușit să recucerească de la longobarzi orașele Modena, Reggio, Parma, Piacenza, Altino și Mantova. În 592 papa Grigore I a făcut un apel către exarhul
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
exarh în 589 în locul lui Smaragdus, care căzuse în dizgrație. În primul an de mandat, Roman a reușit să recucerească de la longobarzi orașele Modena, Reggio, Parma, Piacenza, Altino și Mantova. În 592 papa Grigore I a făcut un apel către exarhul de Ravenna pentru a trimite ajutor orașului Napoli, supus atacului longobard, însă Romanus a socotit ca fiind mai prudent să se mențină în Italia centrală. În aceste condiții, papa a fost nevoit să încheie pacea cu Ducatul de Spoleto pentru
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
fost nevoit să încheie pacea cu Ducatul de Spoleto pentru a salva Napoli. La puțină vreme după aceea, longobarzii au ocupat Perugia, la care Roman a trimis o armată pentru a reocupa Umbria. Regele longobard Agilulf, luând notă de atacul exarhului, a străbătut Italia centrală, ajungând chiar să amenințe direct Roma. Disperat de lipsa de sprijin a exarhului (R. A. Markus îl descrie pe acesta ca fiind "un mare spin în tabăra lui Grigore"), papa a încercat să ocolească autoritatea lui Roman
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
aceea, longobarzii au ocupat Perugia, la care Roman a trimis o armată pentru a reocupa Umbria. Regele longobard Agilulf, luând notă de atacul exarhului, a străbătut Italia centrală, ajungând chiar să amenințe direct Roma. Disperat de lipsa de sprijin a exarhului (R. A. Markus îl descrie pe acesta ca fiind "un mare spin în tabăra lui Grigore"), papa a încercat să ocolească autoritatea lui Roman prin apelul făcut în 595 direct către împăratul bizantin Mauriciu, însă această încercare nu a dat roade
Roman de Ravenna () [Corola-website/Science/324753_a_326082]
-
636 și 652 și a condus numeroase campanii militare, care au adus întreaga Italie nordică sub conducerea Regatului longobard. Astfel, el a cucerit Liguria în (643), inclusiv capitala acesteia, Genova, precum și Luni și Oderzo. Însă, cu toată victoria obținută asupra exarhului bizantin de Ravenna Isaac, căzut în luptă alături de cvei 8.000 de soldați ai săi în confruntarea de pe rîul Panaro, nu a reușit să supună exarhatul puterii longobarde. Pe plan intern, Rothari a întărit puterea centrală în dauna ducatelor din
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
717, prin atacarea posesiunilor bizantine din Italia s.a materializat prin rezultate nesemnificative; pentru a atrage papalitatea de partea sa, a trebuit să aștepte să izbucnească tensiunile cauzate de înrăutățirea situației de pe urma taxelor bizantine, culminând cu expediția din 724 a exarhului bizantin de Ravenna Scolasticus pentru destituirea papei Grigore al II-lea. Mai târziu, Liutprand a exploatat discordia dintre papă și Constantinopol în chestiunea iconoclasmului (după decretul împăratului Leon al III-lea al Bizanțului din 726), prin luarea în stăpânire a
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
act, cunoscut sub numele de Donația din Sutri, a asigurat precedentul legal de atribuire către papalitate a puterii temporale, care în cele din urmă va conduce la constituirea Statului papal. În anii următori, Liutprand a intrat într-o alianță cu exarhul de Ravenna împotriva papalității, însă fără a renunța la cea cu papa împotriva exarhului; această joc dublu a fost încoronat cu ofensivă care a condus la trecerea ducatelor din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) sub autoritatea sa, în cele din
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
către papalitate a puterii temporale, care în cele din urmă va conduce la constituirea Statului papal. În anii următori, Liutprand a intrat într-o alianță cu exarhul de Ravenna împotriva papalității, însă fără a renunța la cea cu papa împotriva exarhului; această joc dublu a fost încoronat cu ofensivă care a condus la trecerea ducatelor din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) sub autoritatea sa, în cele din urmă ajungând să negocieze ca pacea dintre papalitate și Bizanț să se încheie în
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
a putea promova o politică expansionistă, Aistulf a trebuie să reorganizeze armata, prin includerea tuturor grupurilor etnice din regat. Într-o primă fază, Aistulf a obținut câteva succese remarcabile, culminând cu cucerirea Ravennei în (751). Aici, rezidând în palatul fostului exarh bizantin și emițând monede în stilul bizantin, regele și-a prezentat programul politic: strângerea laolaltă sub puterea sa a tuturor romanilor până atunci supuși ai împăratului bizantin, fără a-i uni în mod necesar cu longobarzii. Teritoriul exarhatului nu era
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
omolog celorlalte posesiuni longobarde din Italia (altfel spus, nu a fost transformat într-un ducat longobard), ci își menținea specificitatea da "sedes imperii". În acest fel, Aistulf se autoproclama, în ochii romanilor din Italia, moștenitor al împăraților bizantini și ai exarhilor. Campaniile sale i-au condus pe longobarzi la o aproape totală stăpânirea asupra Italiei, fiind ocupate între (750 și 751) și Istria, Ferrara, Comacchio și toate teritoriile de la sud de Ravenna, până la Perugia. Odată cu ocuparea fortăreței de la Ceccano, regele longobard
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Benderului și Akkermanului), la conducerea căreia este înscăunat în 1791 episcopul Gavriil Bănulescu-Bodoni, originar din Bistrița-Năsăud, care devenea totodată și arhiereu vicar al Poltavei.. Totodată, mitropoliții Țării Românești și Moldovei sunt depuși din scaun, Amvrosie de Poltava fiind numit și exarh al principatelor, până la 1792, „când dânsul s-a înapoiat la Poltava”. Mitropolia Proilaviei era iarăși desființată. Încă de la 1789, nu se mai știe nimic despre mitropolitul Chiril. La 14 septembrie 1792 Iosif (Argutinski), arhiepiscopul Gaicanschiei scria mitropolitului Moscovei "„Cea mai
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
retragă, în același an, la Mănăstirea Neamț. În locul său, printr-un ucaz adresat de țar Sfântului Sinod al Bisericii Ruse din 27 martie 1806, ocupanții l-au numit pe omul lor de încredere, episcopul de Bender și Akkerman Gavriil Bănulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei. Acesta a depus jurământul, în 1808, înaintea prințului Prozorovski. Lui Bodoni i s-a încredințat și întâietatea asupra Mitropoliei Ungrovlahiei, în baza căreia el l-a înlocuit pe mitropolitul Dositei Filitti cu un anume Ignatie
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
reședința atât la Brăila cât și la Silistra. Eparhia Proilaviei drvine acum mică și fără însemnătate, astfel că mitropolitul Proilaviei, începând de la 1812, se numește "„al Brăilei și al Silistrei sau cum se mai zicea al Dirstei și al Proilaviei, exarh a tot țărmul Dunării”." În 1821, întâlnim ca păstor pe mitropolitul Antim al Dristrei și Proilavului și exarh al părților de lângă Dunăre, până în 1828. Mitropolitul Antim a primit la reședința sa din Silistra la 29 august 1822, pe primii domni
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
mitropolitul Proilaviei, începând de la 1812, se numește "„al Brăilei și al Silistrei sau cum se mai zicea al Dirstei și al Proilaviei, exarh a tot țărmul Dunării”." În 1821, întâlnim ca păstor pe mitropolitul Antim al Dristrei și Proilavului și exarh al părților de lângă Dunăre, până în 1828. Mitropolitul Antim a primit la reședința sa din Silistra la 29 august 1822, pe primii domni pământeni, Ioniță Sandu Sturdza al Moldovei și Grigore Ghica al Țării Românești. În 1828, a izbucnit al patrulea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. Episcopia a fost desființată în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: Exarhatul Tomarov (Tomarova) Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
al Proilaviei se intitula la 1780 "„episcop al Hotinului”", aceasta înseamnă că după Pacea de la Kucuc-Kainargi, din 1774 Turcii restabiliseră vechea formă a eparhiei pentru raialele lor. Episcopia a fost desființată în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: "Articol principal:" "Daniil". În anul 1751, în poziția de mitropolit al Proilaviei este numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
decembrie a aceluiași an a fost numit Paroh la Biserica Adormirea Maicii Domnului și Tuturor Sfinților din Londra. Rangurile de stareț al Bisericii, Catedrală mai târziu, așa cum o lasă înainte de plecarea sa. La data de 29 noiembrie 1957 este numit Exarhul Patriarhiei Moscovei cu sediul la Londra, iar în 30 noiembrie 1957 este hirotonit în demnitatea episcopală de către Nicolae (Eremin) Arhiepiscop de Klishinsky și Jacob (Virvos), episcopul de Apamea și Vicar al Patriarhului de Constantinopol, fiind numit Exarh pentru Europa de Vest. În
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
1957 este numit Exarhul Patriarhiei Moscovei cu sediul la Londra, iar în 30 noiembrie 1957 este hirotonit în demnitatea episcopală de către Nicolae (Eremin) Arhiepiscop de Klishinsky și Jacob (Virvos), episcopul de Apamea și Vicar al Patriarhului de Constantinopol, fiind numit Exarh pentru Europa de Vest. În 1958 el a fost membru activ al discuțiilor teologice între delegațiile și reprezentanții Bisericilor Ortodoxe și Bisericii Anglicane. În 1961, a făcut parte din delegația Bisericii Ortodoxe Ruse luând parte la Congresul organizat de Consiliul Mondial al
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
i-a și convertit. În 1963 - face parte din delegația Bisericii Ortodoxe Ruse în Muntele Athos, în timpul aniversării a 1000 de ani a monahismului ortodox în Muntele Athos. La 03 dec 1965 este ridicat la rangul de mitropolit și numit Exarh Patriarhal pentru Europa de Vest. În 1968, conduce delegația Bisericii Ortodoxe Ruse care a luat parte la lucrările Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), în Upsala. De la 1968-1975 este membru al Comitetului Central al CMB. Membru al Consiliului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
și hirotonește 2 teologi catolici filo-ortodocși din Italia Evloghios Hessler (actualul Arhiepiscop de Mediolanum) și Grigorie Baccolini pe care îi însărcinează cu organizarea comunităților ortodoxe ruse în Italia În același an înființează Exarhatul Bisericii Ortodoxe Ruse în Italia, instalând că Exarh pe Evloghios Hessler cel care înființează prima biserica ortodoxă pe teritoriul Italiei. În anii 1972-1973 - a predat la Universitatea din Cambridge. La dată de 31 ianuarie 1983 Consiliul Academiei Teologică din Moscova a acordat Mitropolitului Antonie titlul de doctor honoris
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
în SUA a arhimandritului mitrofor Irineu Duvlea (stareț al mănăstirii în perioada 1993-2000), arhimandritul a fost numit la 7 decembrie 2000 ca stareț al mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (județul Brașov), cumulând din 20 ianuarie 2001 și funcția de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului; a îndeplinit aceste sarcini până la alegerea sa ca episcop, în anul 2015. Ca urmare a meritelor sale, a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (prin Decretul 977 din 29 noiembrie
Ilarion Urs () [Corola-website/Science/334384_a_335713]
-
de Cetatea Albă-Ismail au fost: După reînființarea Mitropoliei Basarabiei și a Episcopiei Basarabiei de Sud responsabili au fost Vicari Administrativi și nu Episcopi: În data de 17 noiembrie 2011, sub președinția Înaltpreasfințitului Petru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, a avut loc Ședința Permanentei Consiliului Eparhial al Mitropoliei Basarabiei. În cadrul ședinței s-au discutat mai multe probleme legate de organizarea și buna funcționate a părților componente ale Mitropoliei Basarabiei. Consiliul Eparhial a numit în funcția de Vicar
Episcopia Basarabiei de Sud () [Corola-website/Science/333281_a_334610]
-
seminariile disciplinelor Organizații europene și euroatlantice și Drept social european la Facultatea de Științe Sociale, Politice și Umaniste din cadrul aceleiași universități. Cărți publicate: Pe 11 noiembrie 2014 a fost decorat de către ÎPS Petru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, cu Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru Mireni, în semn de recunoaștere a meritelor ""pe care Domnia Sa le are față de Mitropolia Basarabiei, în promovarea creștinismului românesc și idealurilor naționale"".
Andrei Tinu () [Corola-website/Science/334854_a_336183]