782 matches
-
în numele nostru, iar eu n-am ezitat niciodatè atunci când a fost vorba sè decid în locul pietonilor nehotèrâți, sè opresc mașină și sè le acord, cu un gest larg al mâinii ridicate de pe volan, prioritate, treabè care, firește, a ajuns sè-l exaspereze pe instructor, Trebuie sè anticipezi intențiile trecètorilor, îmi explicè el, nu sè oprești la orice trecere, dacè nu e nimeni, încetinești mașină, ca sè nu-ți sarè unul înainte, dar nu te oprești că sè inviți oamenii sè treacè, Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
irelevante și iluzorii în contact cu lumea exterioarè și, l-aș mai ruga, mècar pentru moment, sè mè învețe, dracului, cum sè scriu aceastè simplè declarație limitându-mè numai la fapte, În aceastè clipè în care, cu riscul de a-l exaspera, mè pregèteam sè-l rog pe plutonierul major sè mè ajute sè scriu declarația, cerându-i sè mi-o dicteze, la urma urmei, a fost acolo și cunoaște mai bine decât mine împrejurèrile respective, cei doi subordonați, plutonierul și aghiotantul sèu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ei au să te Întrebe mirați: dar tu ce ai? dar tu de ce plângi? de ce plângi, mamă? * — ...Așadar, ceea ce la Început m-a emoționat și pe urmă m-a amuzat, am Început să o simt ca pe o corvoadă. Mă exaspera și când Îi vedeam scormonindu-și buzunarele după o bucățică de hârtie, după un pix cu mina uscată sau Întorcându-și pe dos bietele poșete Îndelung purtate, ca să găsească ceva pe care să noteze numărul de telefon, ca să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în care înțelegeau să-și ducă viața cei mai mulți dintre locuitorii orașului. Mai era, desigur, și marea, inexplicabila, revoltătoarea simpatie de care se bucurau ofițerii armatei ruse și generalul Kutuzov în rândurile populației. Dar cel mai mult și mai mult îl exasperau nesuferitele bacșișuri - consulul reușea să pronunțe bacsisi strivind cu ciudă cuvântul între dinți - pe care era silit, da, silit să le împartă în dreapta și în stânga ori de câte ori ieșea de la Curtea domnească. O curte, de altfel, doar cu numele, căci, de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țipă el, deși n-avea nici un motiv să-și cheme valetul. Dar simțea că prezența acestuia i-ar face totuși bine. Julien! Străbătea camerele și țipa ca din gură de șarpe. Apăru doar o slugă speriată. ― Unde este Julien? tună exasperat consulul. ― Păi... nu este. ― De ce? Cum adică nu este? Spune-i să vină acum, imediat! ― Păi, l-a trimis madame la confiserie după dulciuri pentru spectacol. ― Spectacol?... Madame crede că mie îmi arde acum de spectacol? În sfârșit, Ledoulx găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deloc interesant. Eu aș fi renunțat să mai pomenesc ceva despre asta și aș fi semnat cât mai repede nenorocitul ăla de raport. Dar stăpânul meu face parte din categoria aceea nesuferită de oameni care vor, cu tot dinadinsul, să exaspereze un biet cățeluș de rasă purăuuăuuăuu... mic, drăgălaș și cu blana mătăsoasăuuăuuăuu. Și Bichon continuă să urle prelung și jalnic, sfidând mai întâi mirarea, apoi enervarea, ba chiar și furia plină de ură pentru întreaga specie canină din privirile stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să tropăie prin stepele Rusiei. Și iată că acum își vedea flancul din sud amenințat de armata rusă de la Dunăre care părăsise Principatele Române. Sigur, armata aceea nu constituia o mare amenințare. Dar și o muscă mai insistentă poate să exaspereze ditamai taurul până la urmă. Da, „musca” îi diminua considerabil forța de înaintare spre Moscova și periclita împlinirea marelui vis imperial „de la Moscova la Gange”. O ciudată melancolie imperială se așeză atunci ca o coroană grea pe capul lui Napoleon. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
retrăseseră adversarii săi Înarmați. — Între suveran și oamenii Bisericii, rostește cadiul, războiul este neîntrerupt, uneori pe față, sângeros, dar cel mai adesea surd și perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși militari de rang Înalt, exasperați de purtarea hanului. Strămoșii săi, se spunea, mâncau Împreună cu trupele, nu pierdeau nici un prilej să amintească faptul că puterea lor stătea În vitejia războinicilor poporului căruia Îi aparțineau. Dar, de la o generație la alta, hanii turci căpătaseră obiceiurile supărătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-se, În termeni foarte amănunțiți, că respectivul contract de căsătorie putea fi semnat, dar că Întâlnirea celor doi soți era În afară de orice discuție, „avându-se În vedere că importantă era onoarea unirii prin căsătorie, iar nu clegătura trupească“. Vizirul era exasperat, dar se stăpâni. — După cum Îl cunosc eu pe Toghrul Beg, lămuri el, pot să vă Încredințez, fără teama de a greși, că importanța pe care o acordă legăturii trupești nu este deloc minoră. De fapt, pentru a-și arăta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pretutindeni predică, argumentează, convertește, organizează. Nu părăsește nici un oraș sau sat fără să fi desemnat acolo un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un cerc de adepți, șiiți sătui să mai aștepte și să Îndure, sunniți persani sau arabi exasperați de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici, atei. Ulema aruncă anateme după anateme: „Nenorocire celui care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poțiuni fără de care o femeie nu poate trăi. Pot să-mi explic reținerea bărbaților atunci când vine vorba să-și aducă iubitele să locuiască împreună, pentru că ei nu pot înțelege haosul din baia sau dormitorul unei femei. De exemplu, Patrick era exasperat de nevoia mea permanentă de a-mi spori colecția de pantofi și parfumuri. Fiecare am venit cu câte ceva de băut. Finn a insistat să explice de ce e nevoie să dăm o mână de ajutor mecanismelor emoționale. Așa că ne-am conformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un popă ca să jur că nu mai beau și că nu mă mai duc la muieri un an de zile, așa cum fac țâganii... Toată familia știa că ține sub saltea carnetele de economii și punguța cu bijuterii. Trei chestii îl exasperau: cheltuielile, popii și țâganii. De aia luptase din răsputeri împotriva familiei pe care fiică-sa și-o făcuse cu un preot. - Ia zi-mi, ce mai face bunică-tău, țapul cel bătrân? - Nu prea bine, dar cel puțin e împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
masa din bucătărie. Prin spărtură puteam zări poarta din lemn putred de care se agăța cu disperare tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar fi spulberat-o pe demolatoare cu un singur croșeu. Ca s-o exasperez, am început să-i arăt albumele de fotografii pe care le găsisem pe dulap. Poze cu mahalagii despre care habar n-aveam cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada ochiului și nu se dădea plecată. În cele din urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Firidă cu un aranjament de Crăciun ridicol în mână: o lumânare înfiptă într-un mănunchi de crenguțe de brad. Era tot ce găsise venind în goană până la Oficiu. O anunțase secretara ofițerului, cu care fusese colegă de liceu. Asta te exasperează în provincie: toată lumea e înrudită cu toată lumea. Dacă nu sunt rude de gradul întâi sau doi, atunci sigur sunt foști colegi de creșă, grădiniță, generală, gimnaziu. Ajung să se încrucișeze între ei și se duce pe apa Sâmbetei vigoarea rasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
săptămână după ultimul cutremur, a murit de septicemie galopantă bătrâna și bogata Domnișoară R., care locuia de mai multă vreme singură. Gurile-rele insinuau că practica goetia... Basme! Hoitul său umflat, a fost descoperit de muncitorii de la patiseria din subsolul clădirii, exasperați de mirosul putrid, de nedescris, ce se răspândea potopitor, din apartamentul de lux al septuagenarei. *** Este oficial! Parchetul a dispus începerea urmăririi penale, contra pacientului din rezerva nr.3, exitând probe și indicii temeinice, pentru ca acesta să poată fi acuzat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
urmări un răstimp pe Nadina, care acuma dansa cu Brumaru. ― Cel puțin sper că observi cât mă sacrific? întrebă Raul ajungând cu ea într-un colț mai depărtat. Nadina se lipi de el, fără să-l privească, în loc de răspuns. ― Sunt exasperat... Nu mai pot!... De ce mă chinuiești așa? continuă Raul, strîngînd-o și alunecîndu-și brațul pe spatele ei. ― Ai răbdare! murmură Nadina. Nu mă strânge așa, că ne observă lumea... ― Mi-ai promis solemn, Nada, nu-i așa? insistă el. Te aștept
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadina se afla în divorț, mâncau aproape permanent împreună, sau ei la ea, sau ea la ei. ― Dă-mi voie să-ți spun, dragă Nadina, că e o nebunie, pur și simplu nebunie! strigă în cele din urmă Gogu Ionescu, exasperat de îndărătnicia ei. ― Tocmai fiindcă e nebunie mă ispitește! zise Nadina cu o lucire mai vie în ochi. Într-adevăr Nadina se înverșuna mai ales pentru că toată lumea o sfătuia să renunțe. Avocatul Olimp Stavrat, care-i susținea divorțul, un bătrâior
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a întîmplat încă nimica și de aceea minciunile îl supărau, socotindu-le ca o propagandă directă pentru stârnirea dezordinilor, în gară Titu avu apoi ghinionul să se mai întîlnească și cu Ilie Rogojinaru, arendașul cu care călătorise astă-toamnă și-l exasperase cu teoriile lui agrare practice. Nu mai scăpă de el până la Costești. ― Ei, cucoane, am avut ori n-am avut dreptate cu țăranii? îl apostrofase arendașul, mereu jovial și zgomotos. Pe urmă a venit în compartimentul lor, să le mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vărsare de sânge. In loc să tragă cu gloanțe direct în răsculați, guvernul trage întîi în vânt, cu manifestul, ca să se poată spăla pe mâini mai târziu că n-a vrut vărsare de sânge, dar... Un bizantinism ieftin, care va exaspera pe nenorociții de țărani și va face să se cheltuiască mai mult sînge! Tecla le interzisese să discute la masă despre răscoale și politică. Vorbiră aproape numai despre Miron Iuga. Doamna Predeleanu observă într-un rînd: ― Numai când îmi închipuiesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
seama și de factorul politic, domnul meu! Dezordinile s-au generalizat prea mult și spiritele sunt prea înfierbîntate. Primul scop trebuie să ne fie o pacificare a spiritelor. Țăranii să se liniștească fără teama unor represiuni care i-ar putea exaspera și care deci ar agrava situația. Vinovații vor fi pedepsiți, negreșit, exemplar, dar după ce vom asigura o destindere generală. Pe urmă va începe și opera justiției, care va aplica sancțiuni necruțătoare spre a evita în viitor repetarea unor astfel de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oftă dânsul întristat și demn. Înainte, la datorie. Coborî în uliță morfolind în minte cuvântarea ce voia s-o țină țăranilor adunați în fața ruinelor rămase din conacul lui Gogu Ionescu. Era hotărât să-i mustre sever, dar fără să-i exaspereze, spre a nu compromite opera de liniștire pornită sub auspicii suficient de favorabile... Maiorul, care se depărtase să mai dea ordine, se înapoie mai furios: ― Tâlharii ăștia nu pricep de vorbă, domnule prefect!... dacă continuăm așa, riscăm să fim atacați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Parker înclina spre pesimism. Brett, mai prozaic, judeca în termeni de sa Iar întârziat. ― Vom merge acolo. Este singurul lucru pe care-l putem face, zise Dallas privindu-i pe rând pe Parker și pe fidelul său secund care-l exasperau... Nu era mai bucuros decât ei să îndeplinească această misiune, iar în calitate de comandant, era nerăbdător să ajungă cât mai repede la bază și să procedeze la descărcare. Dar câteodată anumiți membri ai echipajului, simțind frâiele în jurul gâtului, frizau nesubordonarea, ― Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
catedralele „lor” de piatră, dar iubesc tot bisericuțele „noastre” de lemn... Despărțirea de Țăranul Român. Gînduri la încheierea unui colocviu dedicat tradițiilor „Tradițiile noastre care s-au păstrat vii și neschimbate !” Trebuie să recunosc că o astfel de expresie mă exasperează - mai ales dacă sînt pus în situația de a o comenta în fața telespectatorilor, cum mi s-a întîmplat zilele trecute. Mă lasă la fel de perplex ca și celelalte formulări din aceeași familie, precum adînc îngrijorata „S-a schimbat țăranul român ?” sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cum mi s-a întîmplat zilele trecute. Mă lasă la fel de perplex ca și celelalte formulări din aceeași familie, precum adînc îngrijorata „S-a schimbat țăranul român ?” sau, complementar, din rărunchi oftata „Nici țăranul nu mai e ce-a fost !”... Mă exasperează și mă lasă perplex cu atît mai mult cu cît aceleași personaje sînt cît se poate de conștiente și vor povesti oricui vrea să le asculte despre schimbările dramatice ale societății românești în timpul comunismului și despre răsturnările buimace ale tranziției
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Palada explică : „Sînt puțini și constanți. Îi știm... toate grupurile acestea de ecologiști, stîngiști, anticapitaliști, anti-mondialiști de mult sînt împotriva acestui proiect. E o mînă de oameni...”. Disprețul. Disprețul acesta explicit, voluptuos, picurat ca cianura din colțul buzelor, asta mă exasperează cel mai mult, un dispreț care, în nestăvilirea lui, provoacă adevărata polarizare în societate, măcar pentru faptul că nimănui nu-i place să fie disprețuit și se va revolta fără nici un alt motiv. Vine apoi obtuzitatea, miopismul politic dublat sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]