691 matches
-
detrusorului și relaxarea sfincterelor este, dimpotrivă, sub controlul centrilor vezicali din lobul paracentral. Un centru stimulator al contracțiilor uterine a fost pus în evidență în partea internă a cortexului motor. Efecte inverse, de inhibare a activității sexuale, se obțin prin excitarea lobului piriform din rinencefal. Împreună cu nucleii amigdalieni, acesta reglează activitatea organelor sexuale și comportamentul alimentar. În timp ce ablația lobului piriform determină hipersexualitate, stimularea amigdalei atrage după sine o ingestie de alimente asemănătoare cu cea produsă de excitarea lobilor olfactivi. Aceste câteva
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sexuale, se obțin prin excitarea lobului piriform din rinencefal. Împreună cu nucleii amigdalieni, acesta reglează activitatea organelor sexuale și comportamentul alimentar. În timp ce ablația lobului piriform determină hipersexualitate, stimularea amigdalei atrage după sine o ingestie de alimente asemănătoare cu cea produsă de excitarea lobilor olfactivi. Aceste câteva exemple demonstrează că ariile vegetative corticale au localizare difuză atât în apropierea centrilor coordonatori ai activității somatice din zonele motorie și premotorie a lobului frontal, cât și în cortexul asociativ prefrontal, lobii orbitali și temporali ai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
frontal, cât și în cortexul asociativ prefrontal, lobii orbitali și temporali ai scoarței cerebrale. Un centru oromediobazal se găsește în rinencefal la joncțiunea dintre lobul frontal și cel temporal, cu rol reglator asupra diferitelor forme de activitate somato-vegetativă și psihoemoțională. Excitarea girusului cingulat anterior (aria 24), de exemplu, provoacă, cu participarea hipotalamusului și nucleului caudat, efecte inhibitorii asupra reacțiilor comportamentale și organo-vegetative de tip ergotrop. Cortexul cerebelar și mai ales lobul anterior conține, de asemenea, elemente neuronale vegetative a căror stimulare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acesta, regiunea hipotalamică constituie o veritabilă răspântie anatomică și funcțională, cu rol coordonator al celor mai variate forme de activitate nervoasă, începând cu starea de veghe și somn și sfârșind cu manifestările comportamentale din timpul reacțiilor de adaptare. Folosind metoda excitării și distrugerii unor zone limitate din hipotalamus, numeroși autori (Karplus și Kreidl, Houssay și Molinelli, Ranson și Magoun, Benetato și colab. etc.) au obținut fenomene de predominanță simpatică sau parasimpatică, denumite de Danielopolu (1935) amfotrope, similare cu cele provocate de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Houssay și Molinelli, Ranson și Magoun, Benetato și colab. etc.) au obținut fenomene de predominanță simpatică sau parasimpatică, denumite de Danielopolu (1935) amfotrope, similare cu cele provocate de stimularea structurilor vegetative periferice. Cu această ocazie, s-a constatat că, în timp ce excitarea nucleilor posterolaterali determină fenomene de predominanță simpatică, reprezentate prin tahicardie, hipertensiune, midriază și hiperglicemie, stimularea hipotalamusului anterior provoacă bradicardie, hipotensiune, mioză și intensificarea motilității gastrointestinale de natură parasimpatică. Astfel, s-a stabilit prezența centrilor simpatici în hipotalamusul postero-lateral și a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamusul anteromedian. Primii conțin mari cantități de catecolamine și serotonină, iar ultimii sunt bogați în acetilcolină (Vogt, 1954). Una din primele dovezi experimentale asupra mediației colinergice din hipotalamus a fost adusă de Benetato și Munteanu (1940), care au semnalat că excitarea electrică a acestuia provoacă apariția unei substanțe de tip acetilcolinic în sângele venos al creierului. În strânsă conexiune morfo-funcțională cu nucleii simpatici din hipotalamusul posterior se găsesc centrii vasoconstrictori, cardioacceleratori și termogenetici. Hipotalamusul anterior este, dimpotrivă, sediul centrilor vasodilatatori, termolitici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
psihoafective apar în cazul stimulării unor nuclei din hipotalamusul posterior. Manevrele chirurgicale pe șaua turcească sunt urmate uneori de manifestări maniacale. La rândul său, hipotalamusul anterior reglează prin nucleii neurosecretori atât metabolismul hidroelectrolitic, cât și activitatea glandelor cu secreție internă. Excitarea osmoreceptorilor Verney (1947) din imediata vecinătate a nucleului supraoptic de către variațiile presiunii osmotice a plasmei determină modificări ale secreției de hormon antidiuretic, cu răsunet important asupra eliminării de apă și electroliți. Acesta, ca și oxitocina, este sintetizat în hipotalamusul anterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotone de NaCl în artera carotidă este urmată de creșterea activității electrice a nucleului supraoptic și eliberare de hormon antidiuretic în torentul sanguin. Coitul și suptul produc, pe de altă parte, motilitatea uterină crescută sau ejecție de lapte prin mecanismul excitării neuroreflexe a secreției predominante de oxitocină. Deshidratarea, setea, temperaturile înalte și stresul de diverse tipuri provoacă de asemenea depleția materialului neurosecretor. Deplasarea sa spre hipofiză se realizează sub formă de granule coloidale de-a lungul elementelor axonale ale tractusului hipotalamohipofizar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
participarea fibrelor eferente ale hipoglosului, glosofaringianului și vagului. Datorită relațiilor sale de vecinătate cu centrii respiratori și cardiomotori, respirația se oprește, iar frecvența cardiacă crește în timpul deglutiției. Un centru al vomei a fost identificat în planșeul ventriculului IV, a cărui excitare directă sau reflexă produce vomă. Aplicarea locală de apomorfină declanșează reflexul de evacuare gastrică, ca și în cazul stimulilor neuroreflecși de natură vagală sau senzorială (extero- și interoceptivă), prin mecanismul contracției musculaturii abdominale, gastro-intestinale și diafragmului. Centrii tusei și strănutului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
posibile la menținerea stării de veghe. Folosind tehnica encefalului izolat (secțiunea măduvei la nivelul C1) autorul suscitat constată că decerebrarea determină apariția undelor lente de somn pe electroencefalogramă. Câțiva ani mai târziu, Dempsey și Morrison (1942) semnalează dispariția acestora în timpul excitării electrice a formației reticulate. În 1949, Moruzzi și Magoun precizează că stimularea formației reticulate mezencefalice la animalul care doarme provoacă trezire și desincronizarea traseului electric cortical. În locul undelor lente de somn, apare ritmul rapid (40-60 c/s), caracteristic reacției de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ușor cu ajutorul substanțelor neuroleptice de tipul barbituricelor, clorpromazinei etc. Atât blocajul, cât și distrugerea formației reticulate, predispune la somn. Bioxidul de carbon, adrenalina, benzedrina și celelalte substanțe psihoenergizante (iproniazid, imipramină etc.) produc din contră, fenomene de activare corticală prin mecanismul excitării formației reticulate. Acest fapt, corelat cu prezența catecolaminelor în formația reticulată mezencefalică (Vogt, 1954), sugerează posibilitatea participării unor factori umorali (CO2, adrenalină), alături de cei nervoși, la activarea corticală din timpul stresului emoțional, efortului fizic etc. Componenta umorală potențează și prelungește
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
erectile etc.). I.2.1.20. Parasimpaticul spinal Spre deosebire de fibrele simpatice care ajung la ganglionii paravertebrali prin ramurile comunicante albe din rădăcinile anterioare, filetele parasimpatice părăsesc măduva după unii autori pe ambele căi. Din 1876, când Stricker a semnalat că excitarea capătului periferic al rădăcinilor posterioare lombare produce vasodilatație în laba respectivă, s-au acumulat suficiente fapte experimentale în sprijinul acestui punct de vedere. Una din primele dovezi a fost adusă de Morat și Bonne (1897), care au observat că secțiunea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul ganglionilor spinali, care după Ken-Kure (1928) ar constitui parasimpaticul spinal. Centrul trofic al primului neuron s-ar găsi în măduvă, iar al celui de al doilea, în ganglionul spinal. Alți autori (Bayliss, Langley, Wybauw), constatând că vasodilatația provocată de excitarea rădăcinilor posterioare persistă și după degenerarea capătului lor periferic, au pus fenomenul pe seama stimulării antidromice a fibrelor senzitive aferente și eliberării locale de histamină (Lewis și colab., 1927), acetilcolină (Gaddum și Kviatkowski, 1938), plas-makinine (Hilton și Lewis, 1955) sau adenozină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aferente și eliberării locale de histamină (Lewis și colab., 1927), acetilcolină (Gaddum și Kviatkowski, 1938), plas-makinine (Hilton și Lewis, 1955) sau adenozină (Holton, 1959). Împotriva naturii antidromice a vasodilatației vin datele lui Malmejac și Donnet (1941), care au precizat că excitarea rădăcinilor posterioare se însoțește și de alte răspunsuri parasimpatice. Ei au obținut, printre altele, contracții gastrice după stimularea centrifugă a căii dorsale D4-D12. În felul acesta, noțiunea de parasimpatic spinal a fost extinsă la întreaga măduvă dorsolombară. Pe de altă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Hinsey și Cutting etc.) să admită că fibrele vegetative eferente din rădăcinile posterioare ale măduvei spinării ar aparține mai curând simpaticului colinergic, descris de Folkow și Uvnas (1955) decât parasimpaticului spinal. În acest sens pledează și dispariția efectelor vasodilatatoare ale excitării rădăcinilor posterioare după administrare de Alderlin, blocant specific al beta-receptorilor adrenergici (Haulică și colab., 1967). I.2.1.21. Plexurile prevertebrale În afară de nervii simpatici și parasimpatici bine individualizați, un rol important ocupă plexurile prevertebrale sau periviscerale. Acestea sunt entități vegetative
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
motori inhibitori care determină în sens anal o zonă distală de relaxare (9, 31, 36, 37). Astfel excitația se deplasează de-a lungul peretelui intestinal imediat proximal față de bolul alimentar (fig. 21). Microcircuitele secretomotorii și vasomotorii sunt activate atât de excitarea mecanică a mucoasei cât și de chimismul intestinal, prezența endoluminală a glucozei fiind unul din cei mai importanți factori fiziologici stimulatori. Calea aferentă a acestor circuite este reprezentată de neuronii IPAN ai plexului submucos, dar și de cei mienterici care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și relizează un arc reflex monosinaptic, făcând sinapsă direct cu neuronul secretomotor/vasodilatator. Colateralele lungi ale neuronilor IPAN din ambele plexuri, submucos și mienteric, fac sinapse cu lanțurile interneuronale descendente și stimulează secreția distal (anal) față de zona excitată. În cazul excitării mucoasei intestinale prin agenți patogeni sau diferite toxine are loc depolarizarea celulelor entero-endocrine și eliberarea de 5-HT (35, 39). Aceasta stimulează neuronii IPAN din submucoasă, iar axonii lor centrali fac sinapsă cu interneuronii interplexuali care, la rândul lor, activează neuronul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sodiu cu tetrodotoxină sau de potasiu cu tetraetilamoniu, de asemenea, reduce excitabilitatea neuronală ca urmare a alterării potențialului membranar. Pentru ca propagarea potențialului de acțiune să continue indiferent de lungimea nervului este necesar ca raportul între voltajul potențialului și pragul de excitare să fie mai mare de 1, iar propagarea procesului de depolarizare să se realizeze conform principiului „totul sau nimic”. Transmiterea semnalului electric prin tractusurile nervoase se realizează cu diferențe mari ale vitezei de conducere în funcție de diametrul și prezența fibrelor prevăzute
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mușchii piloerectori și musculatura netedă a unor vase mari. Sarcolema acestor fibre este izolată, ca și la mușchii striați, de un strat glicoproteic, iar inervația este asigurată, în majoritatea cazurilor, de fibre nervoase individuale. I.5.2.1. Modalități de excitare a mușchilor netezi Inervația musculaturii netede este de două tipuri: -extrinsecă, aparținând sistemului nervos vegetativ simpatico-parasimpatic; -intrinsecă aparținând plexurilor nervoase locale. În cazul mușchilor viscerali inervația este asigurată de terminațiile nervoase vegetative prevăzute cu varicozități ce conțin vezicule eliberatoare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
-extrinsecă, aparținând sistemului nervos vegetativ simpatico-parasimpatic; -intrinsecă aparținând plexurilor nervoase locale. În cazul mușchilor viscerali inervația este asigurată de terminațiile nervoase vegetative prevăzute cu varicozități ce conțin vezicule eliberatoare de neurotransmițători sau neuromodulatori. Spațiul de difuzie a acestora este mare. Excitarea miocitelor netede se realizează prin două tipuri majore de mecanisme: (1) mecanisme bazate predominant pe depolarizarea membranei, ce includ potențiale de acțiune și depolarizări globale ale membranei (generate prin mecanisme nervoase sau de alt tip) și (2) mecanisme hormonale bazate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptorii 5-HT1 participă astfel la controlul prin feedback negativ al eliberării de serotonină de la nivelul terminațiilor nervoase serotoninergice. Receptorii 5-HT2 dimpotrivă, sunt localizați postsinaptic, fiind cuplați cu fosfoinozitidele generatoare de IP3 și DAG. Activarea lor determină depolarizare membranară, însoțită de excitarea celulei subsinaptice nervoase sau musculare (vasculare, ileale, uterine etc.). Cortexul cerebral și îndeosebi stratul al III-lea al acestuia, prezintă o mare densitate de receptori 5-HT2. Receptorii 5-HT3 se găsesc atât în structurile nervoase centrale (aria postrema, nucleul solitar), cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Modularea balansată și integrată a activității lor interdependente asigură adaptarea și menținerea funcțiilor normale ale organismului. II.1.3. ACȚIUNILE EXCITATORII ȘI INHIBITORII ALE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE În general, efectele stimulării simpatice sunt de sens opus acelora produse de excitarea parasimpaticului. Dacă unul din cele două subsisteme exercită prin veriga umorală efecte inhibitorii asupra unui organ oarecare, celălalt subsistem provoacă răspunsuri inverse din partea organului respectiv. Acolo unde mediatorul chimic adrenergic este activator, cel colinergic acționează în sens inhibitor și invers
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din teritorii diferite ale axului cerebro-spinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. În general, efectele stimulării simpatice sunt de sens opus celor produse de excitarea parasimpaticului. Dacă una din componente exercită prin veriga chimică mediatoare acțiuni inhibitoare asupra unui organ oarecare, cealaltă componentă provoacă răspunsuri inverse din partea organului interesat. Acolo unde mediatorul adrenergic este stimulator, cel colinergic acționează în sens inhibitor, și invers. În general
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatici ai inimii provoacă dilatația coronarelor, în vederea asigurării unui flux sanguin adecvat nevoilor nutritive crescute ale cordului în stare de hiperactivitate. Concomitent, activarea adreno-simpatică dilată musculatura bronșică, pentru a ușura schimburile de gaze dintre organism și mediu. Efectele inverse ale excitării simpaticului toracic asupra inimii și căilor respiratorii nu au încă o explicație satisfăcătoare. Ele țin, desigur, de proprietățile morfo-chimice ale musculaturii celor două teritorii efectoare. Fiind organe dublu inervate, atât cordul, cât și căile respiratorii inferioare prezintă reacții de sens
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două teritorii efectoare. Fiind organe dublu inervate, atât cordul, cât și căile respiratorii inferioare prezintă reacții de sens opus în cazul stimulării parasimpatice. Predominanța vagală se însoțește de deprimarea activității ritmice a inimii și de bronhoconstricție. Oprirea cordului produsă de excitarea electrică a vagului este însă de scurtă durată, datorită fenomenului de scăpare ventriculară (escape), care face ca mușchiul cardiac să-și reia activitatea contractilă în plină stimulare vagală. Natura sa pare a fi adrenergică, deoarece nu mai apare la animalul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]