1,082 matches
-
ieșit învingătoare. Bazele dominației actuale a economiei și monedei americane erau puse. La finalul Conferinței, J.M. Keynes a fost întrebat de ce a cedat în fața americanilor, transformând Marea Britanie într-un nou stat american. Se spune că ar fi răspuns printr-o exclamație: "Să fim fericiți dacă va fi așa!". După cum se vede, concurența între națiunile învingătoare, chiar aparținând aceleiași lumi, cea occidentală, era destul de mare. De altfel, la momentul respectiv occidentalismul nu se constituise încă într-o alianță și o lume comună
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
chiar și populația tânără care nu a trăit atunci, dar care "a auzit" de la părinți și bunici că "era mult mai bine atunci". Nimic nu se compară cu forța exemplului în analiza de tip social. "Iată ce am făcut!!" este exclamația de mirare care se află pe buzele multor români. Starea de spirit, ingredientul principal al forței unei națiuni, este una de îndoială. "Nu credeam că ajungem până aici. Este din rău în mai rău", auzim din ce în ce mai des în jurul nostru. Se
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
în bănci să urmărească antrenamentele, după ce alegaseră ei înșiși cu dezinvoltură pe gazon, ca niște mari campioni. De fapt, visau cu îndârjire că într-o bună zi vor juca precum cei mari cu arbitri și spectatori în tribune; chiar auzeau exclamațiile de bucurie și aplauzele puternice ale celor din urmă, adresate deocamdată celor care alergau de zor. Antrenorul, pe nume Peniță (o poreclă, numele adevărat nu l-am știut niciodată), își lăfăia picioarele goale în iarba grasă și înaltă din spatele porții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
În eterna și fascinanta Românie, Grigore Vieru a fost copios contestat și rănit sufletește, în virtutea unor mărunte considerente conjuncturale, drapate în exigențe artistice. Poezia lui o fi inegală, dar este poezie. Cunoscându-i opera în amănunt, i-am putut înțelege exclamația "Scriu pentru că vreau să-l văd pe Dumnezeu de aproape". Și tot el: "Scriu nu pentru că sunt poet, ci pentru că am văzut, în copilărie, cum curgea Prutul. Cred că venea de undeva, din cer." Dincolo de "râul blestemat" începea țara: Două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Hagi (deși-i de aceeași părere cu Zdrobiș, că "Hagi, ca antrenor, n-are nici o treabă cu fotbalul!") și-l face de râs pe ștabul dinamovist Borcea, care, în toată casa, n-are... nici o singură carte! Ambele apariții ar merita exclamația lui Hagi "Regret, dar n-a ieșit", însă întoarsă pe dos: ne bucurăm, cărțile "au ieșit" cu bine și au drum sigur către cititori. N -aș putea spune că l-am cunoscut pe Labiș doar l-am zărit, la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
revista literară "Spiritul critic" (apare când iese de sub tipar), dar și un astfel de Dicționar, ce se așează, fie și numai prin proporții, în preajma monumentalului. Iată, revista "Spiritul critic" a ajuns la cel de al 24-lea număr! Semnul de exclamație l-am așezat dintr-o firească (zic eu) uimire: mai întâi, este neașteptat faptul că tocmai la Pașcani s-a putut afla astfel de sponsorizare de cursă lungă (Kosarom), apoi, impresionează ținuta publicistică exemplară și, în fine (de fapt, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ce l-a avut: director adj. al Bibliotecii Universitare. Printre cărți, adică, tocmai el, cazangiul semianalfabet! Este pensionar și refuză orice discuție pe tema Pătrășcanu: "a fost judecat, a fost reabilitat; pentru mine, nu mai există." Probabil, subscrie și acum exclamației lui Dej: "l-am potcovit pe Pătrășcanu așa cum trebuia să fie potcovit." * D ouă evenimente, aproape concomitente, readuc în atenție un personaj controversat și aburit de uitare: Mao Tzedun. Primul: la Beijing s-a anunțat moartea lui Mao Anqing, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ba chiar și politicul. Dovadă: reacția președintelui Johnson (1971) care, încolțit de câțiva reporteri ce-l zădărau cu întrebări privind motivele continuării războiului în Vietnam, n-a mai găsit alt argument decât descheierea prohabului și arătarea penisului gest însoțit de exclamația "uite, de-asta!" Cartea ziaristului de la "Vogue" n-are nimic comun cu deșucheatul val de producții porno, ilicit asociat (la noi) cu "modernitatea expresiei literare dezinhibate". E-o cercetare serioasă, documentată chiar în exces, scrisă amuzant, pe un ton ștrengăresc-complice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Adrian Gavrilescu (Ed. Compania). S-o credem până la capăt? Să n-o credem? N-am putea afirma că, pe tema "Intelectualii publici din România" nu s-a discutat și răs-discutat; însă, ori în cheie parodic-pamfletară, ori la polul opus, cu exclamațiile entuziaste ale admirației umile. Gavrilescu nu face nici una, nici alta. El încearcă să propună o cercetare doctă, de tip universitar-academic, doldora de note și alte trimiteri, clădită pe o bibliografie copleșitoare și (mai ales!) pe parcurgerea cu creionul în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai neagră mizerie". În 1886 își dă sufletul Matei Millo. Comentariile contemporanilor: "n-a lăsat avere, n-a lăsat nimic în urma sa". Sculptorul Tronescu, care i-a răspuns scurt și patetic regelui Carol I, la întrebarea "ce mai faci?", cu exclamația "mor de foame!", "s-a stins în mijlocul mizeriei, sărac". Pe marea artistă Aristizza Romanescu "au dus-o la Eternitate și au lăsat-o multă vreme fără măcar o cruce". Actorul Gh. Dumitrescu, care a onorat cu brio, ani în șir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe G. Lesnea etc. etc.) înțelegem cum și de ce s-a organizat, în 1931, conferința "Despre prietenie", cu participarea lui Topârceanu, Sadoveanu, Demostene Botez, I.I. Mironescu, Panait Istrati, Otilia Cazimir, Gr. T. Popa, George Lesnea ș.a. Înțelegem mai bine și exclamația lui Dimitrie Anghel: "Iașul e ca o vastă familie în care toți se cunosc, se ajută și se tolerează." A fost odată. * M ulte dintre episoadele Războiului de la 1877 nici acum nu-s lămurite. Am încercat să propunem unele deslușiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
planul II sau chiar III, lipsind gesturi similare din partea forurilor statale și personalităților de marcă ale clasei politice. (În preajma alegerilor, este de așteptat ca și această ignorată nișă a interesului public să fie luată în atenția doritorilor de voturi.) Dincolo de exclamații aprobative, inițiativa venerabilei reviste "Albina" este susținută și cu argumente. Cel mai ades, de suflet. Dintr-un text datorat regretatului G.I. Tohăneanu, decedat chiar în preziua propusei sărbători, decupăm observația-vers a lui Blaga: "limba este întâiul mare poem al lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
subliniind, de fapt, explicit sau implicit, trăsături de caracter negative. Un bun exemplu de stereotip (aparent) pozitiv este „proverbiala” inteligență a evreului. „Inteligent - cum doar evreii pot fi”, scria prozatorul Panait Istrati În anii ’20 <endnote id="(723, p. 684)"/>. Exclamații admirative, de genul „Deștept ovreiu’ !” sau „Cap de jidan !” <endnote id="(3, p. 44)"/> erau atât de obișnuite printre neevrei, Încât au fost preluate de evreii Înșiși, În Încercarea de a-și defini propria identitate. Este drept că expresia echivalentă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Gorovei, Datinele noastre la nuntă, Editura Minerva, București, 1910. 224. Mihail Canianu, Poesii populare, Iași, 1888. 225. Roberta Curiel și Bernard Dov Cooperman, The Venetian Ghetto, Rizzoli, New York, 1990. 226. Mihai Ralea, Scrieri, vol. 4, Editura Minerva, București, 1988. 227. Exclamației Hep !, Hep ! pare să i se fi atribuit În vechime un fel de Încărcătură magică. Ulterior Însă, ea a ajuns o banală formulă ofensatoare la adresa evreilor, folosită mai ales de copii. O Întâlnim folosită și de copiii de șvabi din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din această zonă. În timpul sărbătorii Paștelui, copiii șvabi recită o formulă cu elemente depreciative referitoare la evrei : asocierea cu Iuda Iscarioteanul, ademenirea cu mâncare interzisă (carne de porc cu varză), evreul este bătrân (alte) sau zdrențăros (schäbiger) și, În final, exclamația consacrată (Hep !, Hep !). O versiune a acestui recitativ, culeasă din satul bănățean Vizejda, sună În dialect astfel : Jud, Jud Iskarjot,/ Sauerkraut is gut, gut, gut,/ Schweinefleisch ist fett, fett, fett,/ Bischt e alte Hep, Hep, Hep („Evreu, evreu Iscariot,/ Varza
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
stăteau la seceră, lăsându-și lucrul și, drepți și țepeni, cântând cu solemnitate unei cete de evrei grămădiți Într-o căruță : «Hep, hep,/ Un fund de curechi/ Cu jidanul de urechi...»” (3, p. 12). În 1875, Vasile Alecsandri susținea că exclamația Hep, hep !, cu care sunt Întâmpinați În Moldova evreii și care Îi „Înfuriază” pe aceștia, demonstrează „adevărul istoric că românii se trag din romani”. „Când romanii sub Titus - explică poetul moldovean - au cucerit Ierusalimul și au dărămat templul lui Solomon
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai Întotdeauna, Moses Schwarzfeld l-a contrazis pe Vasile Alecsandri, susținând că „nicăirea ca În Germania nu e [mai] familiar acest «Hep, hep»” și că - fără să excludă „un substrat istoric, un sens primitiv” - este probabil vorba de „o simplă exclamație injurioasă”, căreia „Îi lipsește Înțelesul imediat” (3, p. 11). Candrea considera În 1895 că „Hep, hep, hep e o Înjurătură adresată evreului, foarte familiară nu numai românilor, dar Încă tuturor popoarelor germane” (773). În 1888, M. Schwarzfeld Încerca să afle
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Hep !, hep ! era strigătul prin care vânătorii hăituiesc vânatul, iar pentru istoricii Shmuel Almog și Paul Johnson - un strigăt folosit la animale de ciobanii din Franconia, adoptat pentru hărțuirea evreilor (254, p. 8 ; 278, p. 317). Se pare totuși că exclamația Hep !, hep !, adresată evreilor, este o veche formulă medievală, care a supraviețuit și În Germania secolului al XIX-lea. Nemții o scandau, de exemplu, În timpul pogromurilor antievreiești desfășurate În 1819 În mai multe orașe din Germania, care s-au extins
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu mine ca unic pasager. Cînd vom ajunge la frontieră, trebuie să fiu trează, remarc eu de undeva, de la limita dintre veghe și inconștiență. Să fii dumneata sănătoasă, domnișoară, de cînd suntem pe pămînt francez! Mă trezesc complet, cu o exclamație de groază. Viza mea pe pașaport! Autoritățile franceze nu glumesc. Am viză pentru treizeci de zile. Cum voi putea dovedi că mi-am respectat viza? Pe unde am trecut? Nu era post de grăniceri? Ba era, dar e ora unu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sortiți unui aspect ponosit și slinos, au parte doar de o scuturătură bună în aerul tare al Alpilor, pe frînghia din curte. Nici nu știu cînd mă trezesc în baie, cu doamna K. păzindu-mă ca o cloșcă și scoțînd exclamații pe diverse tonuri, în timpul povestirilor mele sau în timpul descoperirilor de natura "Doamne! Ce vînătăi poți avea! Ce-i cu rana aia îngrozitoare pe picior?", iar eu îi explic toate cele, îi povestesc cum am sărit gardul unei proprietăți particulare ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tot la graniță? Nu ești tu jandarm aici? Da' primar cine-i? Nu poți tu garanta, ca oricare altul, că fata asta a intrat în Franța acu' trei zile? Nu reprezinți tu autoritatea aici, în regiunea asta? Sub avalanșa de exclamații și întrebări a gazdei noastre, tresărim Evident, Monsieur Ch., cu multiplele funcții pe care le deține, poate reprezenta legea în fața oricăror alți reprezentanți ai ei. Culmea este că acest lucru ne scăpase cu totul din vedere. Deh! Umblasem prin atîtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
datora faptului că imigranții anglo-saxoni nu se amestecă cu chilienii, păstrîndu-se astfel puritatea indigenilor, lucru care În țara noastră este practic inexistent. În ciuda tuturor diferențelor de obiceiuri și de limbă care ne separă de sora mai mică de peste Anzi, o exclamație pare să fie internațională: „Dați-le apă!“, salutul cu care erau Întîmpinați pantalonii mei scurți pînă la gambe, care nu erau tocmai pe gustul meu, ci reprezentau un model moștenit de la un prieten generos, dar mai scund. LOS EXPERTOS Experții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
periculoase și perfide. Sfidări au fost, sfidări sunt Încă și-or fi În neamul... omenesc! Dar, dincolo de acestea, rămâne esența Sărbătorii, pe care nu trebuie să o pierdem din vedere, exprimată direct, cu inimă curată și dreaptă credință prin acea exclamație simplă, esențială, radicală și mereu actuală: „Hristos a Înviat!”. 8.9. Pedagogia sărbătorii Sărbătorile de iarnă au darul de a ne disloca dintr-o existență domoală, lină, uneori ternă. Intrăm cu acest prilej Într-un alt tempo, Într-un alt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fapt sau colegi mai veroși, difuzarea noilor bancuri și bârfeli colegiale. Ba unii, plasați În ultimele bănci, mai și fumau. Prin peritext, mimică, freamătul sălii, dar și prin unele luări explicite de poziție (discursuri ostentative sau expresii cu dublu sens, exclamații sau completări „lămuritoare” din sală) se crea o atmosferă de bâlci, de stare neverosimilă de batjocură pentru o facultate ideologică prin excelență. Era modalitatea supremă de a contesta o ordine prin dezordine și „răzvrătire” Într-un mod minimal a celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
său, A. Bailly pomenește în al doilea rând sensul inițial al termenului. Astfel eirōn, eirōneia, eirōneuomai însemna la început „prefăcătorie”, „simulare”, „concesie aparentă” urmată de o revenire bruscă, neașteptată. Vlastos află primele trei mențiuni ale cuvântului la Aristofan la care exclamația os eirōnikos se referă la o minciună; verbul eirōneuomai are legătură cu o fraudă și eirōn figurează într-un catalog de termeni injurioși. În Republica, Trasymachos acuză pe Socrate că minte și, după ce izbucnește într-un râs sardonic, se adresează
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]