432 matches
-
o bloca pe Ingeborg departe, în castel Étampes. Pentru prizoniera Ingeborg hrana era neregulată și uneori insuficientă. Nimeni nu avea dreptul s-o viziteze cu excepția unei ocazii când doi capelani danezi au avut permisiunea s-o viziteze. Filip a fost excomunicat în 1200 și regatul a fost plasat sub interdicție. În 1201 Filip a cerut Papei să-i declare copiii legitimi și Papa a fost de acord în schimbul sprijinului său politic. Mai târziu în acel an, Filip a cerut din nou
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
neaplicarea legilor adoptate cu privire la așezarea cumanilor șamaniști și convertirea lor la creștinism, în vreme ce regele ducea o viață de desfrâu în mijlocul acestei populații, cu care se înrudea prin mama sa și cu care se identifică tot mai mult. După ce a fost excomunicat, în anul 1279, regele a ordonat arestarea episcopului Filip și deținerea lui de către cumani. Mulți dintre nobili, între care și Finta Aba, erau revoltați de comportarea regelui și de creșterea influenței nomazilor cumani în regat, si au luat partea Bisericii
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
grabă la Roma. Dar cum Papa Leon al IX-lea murise deja pe 16 aprilie, scrisoarea de excomunicare nu era o "bulă papală" propriu-zisă, deoarece nu era semnată de către un papă. Ca măsură de represalii, patriarhul Mihail Cerularie i-a excomunicat pe cardinalul Humbert și pe papă și a ordonat eliminarea numelui papei din diptice, marcând astfel începutul Marii Schisme.
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
Presbiterieni sub motivul că în decursul timpului vor adopta modelul Presbiterian. “Spre sfârșitul toamnei anului 1904, Serafim s-a reântors din Rusia dar nu a adus cu el ‘posobiye’ (documentul de ‘recunoaștere’).” La reîntoarcerea să,a descoperit trădarea și a excomunicat imediat pe toți preoții implicați în această trădare. A publicat fotografiile lor în ziarele locale,cu numele lor scrise pe piepturile lor că și când ar fi fost niște criminali. Răzbunarea să, s-a dovedit a fi de scurtă durată
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
publicat fotografiile lor în ziarele locale,cu numele lor scrise pe piepturile lor că și când ar fi fost niște criminali. Răzbunarea să, s-a dovedit a fi de scurtă durată, atunci când a primit vestea că el însuși a fost excomunicat de către Sfanțul Sinod rus: “...cand Sfanțul Sinod l-a excomunicat pe Serafim și pe toți preoții lui în 1908, el a plecat și nu s-a mai ntors niciodată.” Ca urmare a acestei crize sociale și spirituale, care a cuprins
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
pe piepturile lor că și când ar fi fost niște criminali. Răzbunarea să, s-a dovedit a fi de scurtă durată, atunci când a primit vestea că el însuși a fost excomunicat de către Sfanțul Sinod rus: “...cand Sfanțul Sinod l-a excomunicat pe Serafim și pe toți preoții lui în 1908, el a plecat și nu s-a mai ntors niciodată.” Ca urmare a acestei crize sociale și spirituale, care a cuprins întreaga preerie, a luat naștere Comunitatea Ucraineano-Canadiană. Ivan Bodrug, unul
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
ca nou episcop al Bisericii Seraphimite, dar, de asemenea, Arhipatriarh, Arhipapă, Arhihatman, si Arhiprinț. Pentru a nu riscă în nici într-un fel, sau pentru a nu fi silit a face favoritisme, ca o măsură în plus de sigursnța,a excomunicat pe Papă și Sfanțul Sinod rus. Se găsesc dovezi ale călătoriilor lui în zonele rurale, până spre sfârșitul anilor 1930,slujind ucrainenilor, care erau foarte dornici să li se slujească după Ritul Răsăritean (Ortodox).
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
sabiei.”). Articolele care garantau unitatea și securitatea uniunii statale au fost semnate de ceilalți episcopi doar dacă era explicit prevăzută stipularea că prevederile nu se extind și asupra toleranței religioase ("excepto articulo confoederationis."). Un alt episcop, Wawrzyniec Goślicki, va fi excomunicat pentru că a fost semnatarul actelor Sejm-ului din 1587. Articolele Confederației de la Varșovia vor fi mai târziu încorporate în Articolele Henriciane, devenind astfel, alături de Pacta Conventa (deasemenea instituită în 1573), prevederi cu caracter constituțional al uniunii statale polono-lituaniane. La sfârșitul secolului
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
Iordan "îmbine virtuțile ducelui cu cele ale tatălui său." În 1078, în vreme ce tatăl său asedia Napoli alături de Robert Guiscard, Iordan prăda Abruzzi (teritoriu papal), alături de Robert, contele de Loritello. Alături de tatăl său și de ducele Robert Guiscard, Iordan a fost excomunicat, după care imediat tatăl său a căzut bolnav, s-a retras la Capua, s-a reconciliat cu Biserica și a murit. Iordan, temându-se să guverneze sub interdictul lansat de biserică, a renunțat la asedierea Napoli și a mers la
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
Noul papă a rămas lipsit de entuziasm până când Iordan a considerat că doar printr-o acțiune decisivă poate asigura susținerea abatelui de Montecassino. Această atitudine a condus la convocarea unui important sinod la Benevento (1087), în care Clement a fost excomunicat, învestitura laică pusă în afara legii, iar războiul împotriva sarazinilor din Africa declarat. Restul carierei lui Iordan nu a fost remarcabil prin ceva deosebit, iar el a murit în noiembrie 1090 sau 1091 la Piperna (în apropiere de Terracina), fiind înmormântat
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
a căutat să îl incite pe Richard împotriva lui Robert, care păstrase Salerno pentru sine, însă fără succes. Richard a început să asedieze Napoli, încă independent, cu ajutorul blocadei navale asigurate de Robert. Apoi, în 3 martie 1078, papa i-a excomunicat pe Robert și pe Richard, iar la puțină vreme Richard a căzut bolnav în Capua. Imediat, el s-a reconciliat cu biserica, după care a murit. Fiul său mai mare, Iordan, care invadase domeniile ecleziastice din Abruzzi, a călătorit la
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
urmare a morții lui Roger din 1154, a avut loc o răscoală în peninsulă, sub conducerea lui Robert al II-lea de Basunvilla, văr al lui Guillaume "cel Rău", devenit rege al Siciliei ca Guillaume I. Când Guillaume a fost excomunicat de către papa Adrian al IV-lea și în contextul zvonurilor (nejustificate) asupra unei invazii a împăratului Frederic I Barbarossa asupra sudului Italiei, principele Robert a fost tentat să facă o încercare de a reveni. El a jurat omagiu lui Adrian
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
Că și tatăl său, el și-a început cuceririle militare acționând în Abruzzi, uzurpând pământuri care aparțineau Papalității. Robert a înaintat cu trupele până la Ortona în 1070, cu un an înainte de moartea tatălui său. Din cauza acțiunile antipapale, Robert a fost excomunicat, în februarie 1075. Papă Grigore al VII-lea vorbește de "insolenta fără de Dumnezeu" a sa. Acolo unde ducele Robert Guiscard de Apulia și Calabria și principele Richard I de Capua au eșuat în se extinde către nord, Robert de Loritello
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
Guiscard a primit învestitura pentru Sicilia din mîinile papei Nicolae al II-lea, care se temea de adversitatea împăratului romano-german față de politica sa reformistă. Guiscard a sprijinit reformele papale, venind în sprijinul lui Grigore al VII-lea, care cândva îl excomunicase pentru uzurparea unor teritorii ale Papalității. După Marea Schismă dintre catolici și ortodocși din 1054, atmosfera tensionată pe plan religios a servit întăririi alianței lui Guiscard cu Papalitatea, rezultând într-o opoziție normando-papală față de Imperiul Bizantin. Căsătoria din 1051 cu
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
înaltă trădare”. Bula de aur a interzis angajarea de musulmani și evrei în administrația regală. Această interdicție fost reconfirmată de Andrei al II-lea prin noua variantă a Bulei din 1231, care îl autorza pe arhiepiscopul de Esztergom să îl excomunice pe monarh în caz că el încălca prevederile acestui act regal. Cum necreștinii au continuat să fie angajați pe proprietățile regale, arhiepiscopul Robert al Esztergomului a aplicat prevederile Bulei în 1232.. Deși arhiepiscopul nu a mers atât de departe încât să îl
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
pe monarh în caz că el încălca prevederile acestui act regal. Cum necreștinii au continuat să fie angajați pe proprietățile regale, arhiepiscopul Robert al Esztergomului a aplicat prevederile Bulei în 1232.. Deși arhiepiscopul nu a mers atât de departe încât să îl excomunice pe rege, Andrei al II-lea a fost obligat să depună un jurământ în 1233 prin care s-a obligat să respecte pozițiile privilegiate ale clerului și să demită pe toți oficialii care nu erau de credință creștină. În regat
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
a protestat, pretinzând că Apulia trebuie să facă parte din teritoriul papal. Lothar s-a întors către nord, însă a murit pe când traversa Alpii, în 4 decembrie 1137. La al doilea conciliu de la Lateran din aprilie 1139, Inocențiu l-a excomunicat pe Roger. În 22 martie 1139, la Galluccio, fiul lui Roger, Roger al III-lea a prins într-o ambuscadă trupele papale și l-a capturat pe însuși papa. La 25 martie 1139, Inocențiu a fost nevoit să accepte realitatea
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
la un război deschis cu contele Theobald al II-lea de Champagne, care era fratele primei sale soții. Războiul a durat doi ani (1142-1144) și s-a încheiat cu ocuparea regiunii Champagne de către armata regală. Raoul și Petronilla au fost excomunicați de către papa Inocențiu al II-lea din cauza căsătoriei lor, considerată a fi ilegală. Raoul a fost căsătorit în trei rânduri:
Raoul I de Vermandois () [Corola-website/Science/328417_a_329746]
-
a Romanilor printr-o ceremonie la Mainz. Matilda și Henric s-au căsătorit în iunie 1114. Ea nu a fost niciodată încoronată împărăteasă de către papă ci a fost încoronată la Roma de către arhiepiscopul de Braga, Maurice Bourdin, care a fost excomunicat de papă în aprilie 1117. Matilda a acționat ca regentă a soțului ei în Italia, câștigând o valoroasă experiență politică. Mandatul său ca regentă a terenurilor italiene ale Sfântului Imperiu Roman a durat din 1117 până în 1119, după care ea
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
lui Vladislav. Motivul pentru acest lucru a fost, nesiguranța din partea altor districte, unde au izbucnit revolte puternice împotriva politicii dictatoriale a lui Vladislav. Rebelii au crescut rapid în putere, datorită sprijinului Arhiepiscopului Jakub ze Żnina din Gniezno, care l-a excomunicat pe Marele Duce - drept pedeapsă pentru soarta voievodului Włostowic - rezultand într-o serie de rebeliuni suplimentare. Înfrângerea de la sfârșit a fost mulțumită forțelor combinate ale Ducelui Boleslau al IV-lea cu trupele Ducilor juniori, dar și datorită subiecților lui Vladislav
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
au cucerit Rutenia Roșie. În 1079, conflictul cu nobilii polonezi a culminat printr-o revoltă deschisă și Boleslav a fost detronat și exilat. Circumstanțele care au dus la exilul regelui sunt legate de episcopul Stanislav de Cracovia, care l-a excomunicat pe rege pentru infidelitatea sa. Din înregistrările istorice, reiese că episcopul Stanislav a fost implicat în mișcarea de opoziție a nobililor, complotând pentru a-l elimina pe rege și pentru a-l plasa pe tron pe fratele său, Vladislav I
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
deschiși și dacă nu făcea asta, pleoapele erau smulse împreună cu globul ocular. După ce s-a aflat de actul brutal al lui Boleslav, Martin I, Arhiepiscopul de Gniezno și primatul Poloniei, care a fost susținătorul puternic al lui Zbigniew, l-a excomunicat pe Boleslav pentru comiterea unei crime asupra fratelui său vitreg. Arhiepiscopul Martin, i-a scutit pe toți subieții săi să se mai supună prințului. Boleslav a fost confruntat cu o posibilă revoltă reală. Văzând situația sa precară, Boleslav a căutat
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
convins de victoria sa și inițial părea că succesul este de partea lui, după ce Boleslau și Mieszko s-au temut că se vor întâlni pe câmp deschis, fugind în Poznań. Cauza lui Vladislav a pierdut din sprijin atunci când a fost excomunicat de către Arhiepiscopul de Gniezno, pentru comportamentul său față de voievodul Piotr Włostowic, și, de asemenea, s-a confruntat cu revolta propriilor săi subiecți, care erau împotriva regimului său tiranic. Înfrângerea lui Vladislav era definitivă. În mai 1146, Polonia se afla în
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
să plătească 1.000 de bucăți de argint susținătorilor săi. La 9 iunie 1210, o Bulă Papală a fost declarată de Papa Inocențiu al III-lea, în care toți conducătorii Provinciei Seniorate (inclusiv Marele Duce Leszek cel Alb), au fost excomunicați și destituiți. Ciudat a fost faptul că în Bulă, un Duce anonim din Silezia (care nu putea fi decât Jenric I cel Bărbos, pentru că el folosea acest titlu) a fost exceptat din interdicție. Țara era consternată căci nimeni nu știa
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
poată primi titlul de Mare Duce și Ducatul de Cracovia. O Bulă Papală oferită de Papa Inocențiu al III-lea pe 9 iunie 1210, cerea restituirea drepturilor ereditare ale regiunilor Silezia, în conformitate cu testamentul lui Boleslav al III-lea și îl excomunica pe Leszek cel Alb; acest edict a fost făcut la rugămintea unui duce anonim din Silezia, care ar fi putut fi doar Henric I cel Bărbos (pentru că Mieszko al IV-lea deținuse titlul de Duce de Raciborz-Opole). Situația a devenit
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]