2,256 matches
-
nuvelă densă, trecând peste faptele prea cunoscute. El amintește, astfel, că are și critica personajele și epica ei, că a relata e totuna cu a crea, că într-o biografie critică se află totdeauna un destin, un personaj misterios pentru exeget. Născut în același an cu Vladimir Streinu, prietenul său cel mai bun, mai tânăr cu un an decât Pompiliu Constantinescu, cu trei decât G. Călinescu și cu patru față de Tudor Vianu, C. face parte dintr-o generație mare de critici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
dintre ființele umane sunt transformate În raporturi Între obiecte. Chiar dacă În anumite pasaje se menține ideea de Înstrăinare, remarcăm că analiza este centrată pe descrierea categoriilor de mărfuri. Cum să-i Înțelegem, În acest context, mersul gândirii? În fața acestei probleme, exegeții au adoptat adesea două atitudini opuse. Unii, după exemplul lui Louis Althusser, afirmă că noțiunea de muncă Înstrăinată este un concept premarxist. Descoperind valoarea-muncă a lui David Ricardo, Marx s-ar fi debarasat de „deșeurile ontologice” care i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
alocuri observația critică în descripție factologică, fisurând densitatea stilului, care se va revigora abia în secțiunea de sinteză din final. Cultivată la romantici ca specie literară pentru comunicarea subiectivității, cartea de drumeție particularizează tipul călătorului instabil, multilateral și contradictoriu. Atenția exegetului se îndreaptă spre zonele explorate - muntele, lacul, ruinele, orașul aureolat de istorie și Orientul -, asimilate de romantici voiajului metafizic și psihologic, în timp ce natura și vechile civilizații sunt receptate printr-o obstinată mistică a transcendentului. Prezență nu numai de subtext în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
loc tăvălugul sovietic fiind implacabil dar altfel. Una e să pășești în noua eră sub îndemnul unor Chișinevschi sau A. Toma și alta sub chezășia "luminoasă" a unor Sadoveanu, Călinescu sau Arghezi. Tratînd această fractură esențială drept un fapt divers, exegeții lor, fără diferență (față de situație) și fără deferență (față de o țară captivă), lasă impresia că și totalitarismul comunist a fost un fapt divers". În cadrul aceleiași anchete sînt supuse unui amplu rechizitoriu apelurile la așa-zisele "apolitisme" și "autonomia estetică" practicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
numeroase texte ale Școlii Ardelene, C. dărâmă imagini vechi sau truisme, preluate de la autor la autor tocmai din cauza necunoașterii manuscriselor. Sintezele asupra luminismului blăjean (Naționalismul modern, 1996, Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, 2001) afișează o iconoclastie benignă față de exegeții precursori, dezvăluind informații necunoscute, accepțiuni îndrăznețe și unghiuri noi de analiză. Opera de ordonare în aria Școlii Ardelene este încununat cu reeditarea Bibliei de la Blaj, însoțită și de o amplă postfață a lui C., adevărată monografie a vieții cultural-literare din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
Dictionnaire morphologique de la langue roumaine (în colaborare cu Const. Gâdei), București, 1981. Repere bibliografice: Mélanges de philologie offerts à Alf Lombard, Lund, 1969; D. Macrea, Alf Lombard, în Limbă și lingvistică română, București, 1973, 62-65; Gh. Bulgăr, Un savant romanist, exeget al limbii române: Alf Lombard, „Comunicările Hyperion”, 1993, 9-19; Marius Sala, Alf Lombard, LR, 1996, 1-6; Florica Dimitrescu, Alf Lombard, RL, 1996, 12; Alexandra Roceric, Un gând la plecarea lui Alf Lombard, JL, 1996, 5-8; Rusu, Membrii Academiei, 302. Gh.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
vor alătura altele, despre Miron Costin (1973, 1995), Grigore Ureche (1979) și Radu Popescu (1987). Pe V. l-au atras cu precădere textele cronicarilor moldoveni, „hățișul” versiunilor și al redacțiilor, descurajant de controversate. A început cu Ion Neculce, căruia cei mai mulți exegeți i-au recunoscut doar harul de povestitor, punându-i la îndoială pregătirea cărturărească. „Subiectul” este cercetat cu o minuție caracteristică tuturor lucrărilor sale. Monografia Ion Neculce era anunțată de câteva studii parțiale care îngăduie o privire în laboratorul dominat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
dezvoltat ca tehnică a interpretării textelor sacre și a ajuns până la complexele teme teologice contemporane ca structură tipică a gândirii religioase. Semnele, referințele fenomenologice de interpretat au o dublă fațetă, din acest motiv gândirea hermeneutică interesează îndeaproape, în afară de teologi și exegeți, pentru căutarea unui sens transcendent al acțiunilor individuale, și pe psihanaliștii interesați să afle ceea ce este ascuns sub configurarea gesturilor și a viselor, sau pe analiștii limbajului care caută să-i înțeleagă direcțiile semantice subînțelese în diferitele sale articulații, ca
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
expresie, fondul de intransigență e intact. Meritul lui Ion Papuc e că trece peste crusta precaută a originalului și îi scoate la lumină ideile delicate, grație unei empatii care denotă o lungă familiarizare cu opera lui Carl Schmitt. Mai mult, exegetul își îndreaptă atenția asupra acelor români care au fost influențați de profesorul berlinez, în speță Mircea Eliade și Mihail Fărcășanu, acesta din urmă susținîndu-și teza de doctorat (Monarhia socială) în 1938 chiar sub coordonarea lui. Sunt trei întrebări în jurul cărora
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
de interes și de folos să înceapă calendarul literaturii române cu Poetul Național și nu să se termine". Logic! Nu știm, vorba autorului, dacă opțiune "este mai de interes și de folos", dar ne e teamă că, tămîiat de asemenea exegeți și admiratori, Eminescu trebuie să facă față unui destin postum dificil. în schimb, același număr al Daciei literare cuprinde texte extreme de interesante, imediat ce depășim zona aniversărilor festive. Sorin Alexandrescu, într-un dialog cu Valentin Talpalaru și Călin Ciubotari, ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
amintite. Pentru că în numai 200 de pagini autoarea poate convinge pe oricine de necesitatea schimbării viziunii asupra lui Mihai Eminescu. Cei mai puțin informați vor fi convinși că mitul marelui scriitor român nu face decît să aducă mari prejudicii operei. Exegeții, "superspecialiștii", sînt îndemnați cu convingere să ia poziție în fața șarlataniei, a demagogilor care utilizează fără milă numele "Eminescu". Dintr-o astfel de iritare, de enervare au ieșit și aceste studii. Ilina Gregori nu a stat cuminte în bibliotecă doar ca să
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
părea totuși nu numai de neînțeles ci de-a dreptul alarmantă." Această frică de public nu mai este normală la puținii "lucizi" eminescologi. La atitudine fermă, la rezistență în fața nocivei mitizări sînt îndemnați cei mai pasivi factori ai criticii literare - exegeții... Un alt semn bun cu care începe acest volum este recunoașterea meritelor numărului "anti-Eminescu" din revista Dilema. Pentru foarte mulți eminescologi un asemenea tratament cu șocuri a fost de neînțeles. Pentru Ilina Gregori n-a fost decît o provocare în
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
principala lucrare dedicată acestui segment rămîne "Viața lui Mihai Eminescu" de George Călinescu. Cu alte cuvinte, cercetarea biografiei "poetului național" nu a avansat în nici un fel timp de mai bine de jumătate de veac. Doar perioada de după 1983 a interesat exegeții, care au speculat în fel și chip "nebunia" poetului, ajungîndu-se la ipoteze precum Eminescu, victima unui complot politic (a se vedea N. Georgescu). Tot ce a fost înainte de 1983 nu a mai interesat aproape pe nimeni: lumea a luat de-
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
materiei strivește implacabil destine și galaxii. Sub unghiul tentei fataliste, propria viață i-a confirmat teoria, dar platitudinea unei viziuni în care materia se mișcă fără sens l-a condamnat pe Conta să nu aibe parte de epigoni sau de exegeți cu ștaif. O soartă interimară, trăită sub provizorat și fără orizont de spirit, aidoma filosofiei în care a crezut.
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
19), supremă recunoaștere pentru un scriitor modern, din partea sud-estică a Europei, spațiu în care - susține Iorga - există un epos deosebit de cel occidental, fapt ce determină o altfel de evoluție și o altfel de abordare a studiului. Și de această dată exegetul aduce vorba de "chefurile rabelaisiene", cu trimitere la pasaje din prima parte a Amintirilor din copilărie, consolidând astfel o referință, un patent, un brand l-am numi azi (Creangă - Rabelais-ul românilor) la care Iorga ținea mult, ca la o revelație
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
spontaneu", dublată de "o rară autenticitate țerănească", ceea ce alcătuiește "o largă frescă rurală"24). În câteva pagini, Iorga fixează locul lui Creangă în "biruința" Junimii, deși nu poate trece cu vederea amenințarea de a "se pierde între povestași". Reținem ambiția exegetului de a stabili, din câteva trăsături, efigia unei personalități (și-a exersat această predilecție în Oameni cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
cel al lui Creangă, deși la fel de "cult", de prețios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorga își impune și aici o limbă a sa proprie, care se vrea autentică, fiind în realitate artificioasă, lipsită de vervă imaginativă. N. Iorga rămâne primul mare exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. NOTE 1) Năpasta, în "Lupta", VII, nr. 1054/ 18 febr. 1890. Reluat în N. Iorga, Pagini de tinerețe, I, ediție de de Barbu Theodorescu, EPL, București, 1968, p. 217-222. 2) Ibid.
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
o parte din frumusețea și adîncimea uneltei noastre de expresie: Cuvîntul". Este astfel deturnat de la intenția urmării în carieră a tatălui și, din 1916, începe să frecventeze cenaclul lui Al. Macedonski, Maestrul său de suflet, al cărui prim editor și exeget de marcă va fi. Debutează în Flacăra cu cîteva poezii, dar operează o "strangulare" timpurie a elanului liric (abia în 1957 îi va apărea mereu amînatul volum de versuri), la fel cum renunță, în urma unei severe introspecții, la critica literară
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
intermitent dar constant de-a lungul întregii sale cariere. Criticii au căutat să lege austeritatea cromatică de anume circumstanțe ale biografiei sale cum ar fi epoca sumbră și tragică de la sfârșitul anilor ’30. David Sylvester, unul dintre cei mai importanți exegeți ai artelor plastice din secolul al XXlea, a susținut în culegerea de studii intitulată Despre arta modernă că există o relație între lipsa culorii și lucrări „ambițioase și complexe, cu multe personaje”, dând ca exemplu patru tablouri - Atelierul modistei(1926
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
Festivalului Internațional Lucian Blaga a venit ca un pas firesc. Prima ediție a Festivalului a avut loc un an mai tarziu, respectiv în 1991. Până acum au avut loc 20 de ediții succesive ale Festivalului, care au reunit la Cluj exegeți de prim rang din țară și din străinătate. Festivalul Internațional Lucian Blaga începe, de obicei, cu un moment inaugural la bustul marelui poet, în fața Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, urmat de deschiderea festivă. În cadrul edițiilor acestui Festival au avut loc
Festivalul internațional Lucian Blaga () [Corola-website/Science/321795_a_323124]
-
decât un anumit fel de critică, emanat din datele lui foarte personale, chiar atunci când lucrează împotriva propriului temperament. Înainte de a fi rezultatul unei opțiuni ideologice (cum se va întâmpla după 1920 în activitatea lui E. Lovinescu), critica era (pentru tânărul exeget și polemist din anii debutului cu Pași pe nisip) rezultatul unei fatalități psihologice. Dar această fatalitate trebuie provocată, confruntată cu imperativele timpului și, pe cât e posibil, trebuie modificată. Critica se dedublează într-o teorie a criticii, însă nu într-o
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
de „Vatra“ Ultimul număr din 2011 al revistei VATRA îi dedică un consistent dosar lui Matei Vișniec. Sub titlul „Un optzecist de talie europeană”, grupajul explorează creația scriitorului în primul rînd prin prisma consistentei sale opere dramatice, comentată atît de exegeți români, cît și de cîțiva străini, întrunind o serie de receptări, de la simple impresii de lectură sau de vizionare a spectacolelor pînă la adevărate (dar nu întotdeauna meritorii) tentative de hermeneutică textuală, cu sau fără bibliografie. Grupajul, consistent - întins pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
1985 și încheind cu 2002, în care nu a mai intervenit în nici un fel. Selecția nu are o construcție unitară, e un mozaic de publicistică literară și culturală, ilustrând totuși ,o viziune unitară, o coerență acumulată în timp", după cum recunoaște exegetul însuși: , A rezultat un fel de compoziție tip Ťtemă cu variațiuniť, un ansamblu de intervenții care reiau cu tenacitate aceeași problematică, dezvoltând-o, adâncind-o, plasând-o în contexte din ce în ce mai largi" (p. 6-7). E o critică de campanie, angajată hotărât
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
de ce nu agreează ulterior cantonarea discuției în limitele unui grup sau în perimetrul sociologic al optzecismului. E o dovadă de perspicacitate că în 1986 criticul crede cu tărie ,în necesitatea de a ne elabora conceptul unui postmodernism românesc" (p. 18). Exegetul apără noul fenomen atât de căderea în frivolitatea unei mode, cât și de contestațiile neîncrezătoare, afirmând că ,postmodernismul românesc trebuie înțeles înainte de a fi judecat" (p. 19). Pentru clarificarea conceptului, Ion Bogdan Lefter apelează la scurta lui istorie de întrebuințare
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
Bogdan Lefter despre postmodernism, aș fi simțit nevoia să văd un dialog critic cu perspectiva impusă de Mircea Cărtărescu despre postmodernismul românesc în cartea sa apărută în 1999, însă nu am întâlnit nici o referință demnă de luat în seamă. Dacă exegetul a decis să nu intervină în articolele sale cu nici un fel de actualizare bibliografică, nu înțeleg de ce nu-și duce confruntările până la capăt. E un reproș, izvorât dintr-o insatisfacție. Dar asta rezultă din faptul că Ion Bogdan Lefter nu
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]