645 matches
-
1844 la Colegiul „Sf. Sava” din București, unde urmează „umanioarele”. Din această perioadă datează cele dintâi exerciții literare, toate redactate în limba franceză. Aflat din 1850 la Paris pentru a-și continua studiile, vine în contact cu grupul revoluționarilor români exilați aici și, entuziast, se străduiește să aducă servicii cauzei Principatelor Române. De altfel, intrase în grija lui A. Ubicini, francez care slujise activ revoluția română, și are între profesori pe Alfred Dumesnil, ginerele lui Jules Michelet, în casa căruia și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
visului și a contemplației în lumea dinăuntru, în lumea întâmplărilor psihice”, la care accede prin imaginație și reflexivitate: „Firea romantică este mereu atrasă de propriile ei adâncuri. Sufletul realist, dimpotrivă, nu simte atât de des nevoia întoarcerii acasă, ca romanticul, exilat oarecum în viața de toate zilele, și nu are, cum are romanticul, nostalgia continuă și chinuitoare a unei alte vieți și a unei alte lumi.” Clasificarea e simplificată (și, desigur, ideală) și, chiar dacă poetul o pune în formulele unui discurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
publicat în L'Aube, în Bulletin catholique international, în La Vie intellectuelle a dominicanilor, în La Vie catholique fondată de Francisque Gay în 1924, în Le mouvement des faits et des idées a abatelui Lugan. Multe din lucrările preotului italian exilat au fost editate în franceză: L'Italie et le fascisme (1927), La communauté internationale et le droit de guerre (1931), Essai de sociologie (1935), Politique et morale (1938), aceste ultime trei lucrări găsindu-și locul în Cahiers de la Nouvelle Journée
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
bazat pe Evanghelie"22, și afișînd o opoziție hotărîtă față de comuniști în lupta pentru apărarea democrației, a libertății religioase, a drepturilor Bisericilor. El nu a putut împiedica instaurarea dictaturii, iar la 26 decembrie 1948, Mindszenty a fost arestat, iar Barankovici exilat, unde a și murit în 1974. Restabilirea libertăților după lunga perioadă de dictatură comunistă a trecut printr-o întreagă serie de măsuri simbolice, de la retransmiterea, prin intermediul televiziunii, a slujbei religioase de la miezul nopții pe 25 decembrie 1987, pînă la desființarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
actul edificării” (Goilav, 2001). Zidul limitează domeniul pe care-l închide, dar în același timp are avantajul de a-i asigura apărarea. Se ajunge astfel la faimosul „Zid al Plângerii” de la Ierusalim și la semnificația sa fundamentală : separația între frații exilați și cei rămași, separare între familii, între Dumnezeu și creaturile Sale, între suveran și popor, între „ceilalți” și eu însumi. Zidul este comunicare întreruptă, cu a sa dublă incidență psihologică : securitate, dar și sufocare, apă rare, dar și închisoare (Chevalier
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nu am reușit, Dana. Nu ne-a fost posibil. În iulie 1978 s-au dat ordine de asasinare a anumitor persoane ce se aflau în străinătate, dar, de data aceasta, eu însumi am primit aceste ordine. Ordinele prevedeau asasinarea următorilor exilați: Ion Iacobescu și Răuță în Statele Unite, Mandale în Germania Federală, militantul politic Faust Brădescu în Franța, disidenții Paul Goma și Virgil Tănase în Franța, indiferent de locul în care se aflau, și în sfârșit Emil Georgescu la München, deoarece nimenea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
furnizat un stilou umplut cu otravă mortală, care nu lasă nicio urmă, dar care provoacă un stop cardiac două ore după consumare. Complotul nu a fost prea diferit de umbrela bulgărească, folosită la Londra pentru a ucide un scriitor bulgar exilat, în ziua aniversării nașterii lui Todor Jivkov; otrava era fără îndoială identică, furnizată de același KGB. Lumea liberă dorește să încurajeze chiar cel mai mic semn de independență în sânul blocului sovietic. Totuși, lumea liberă nu poate accepta ca un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
legat de Peninsula Iberică este mitizat și glorificat fără încetare, la acest lucru contribuind și exilul. În acest trecut se înrădăcinează de acum identitatea iudeospaniolă, experiență istorică colectivă și suferințe comune, provocate de smulgerea de pe un pământ pe care acești exilați îl considerau al lor, conform unui mit care plasa prezența lor în Spania după distrugerea Primului Templu, în 568 î.Hr. Menținându-și obiceiurile și tradițiile pe noul teritoriu de refugiu, ei încearcă să recreeze "paradisul pierdut" și conferă o valoare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o mare răspândire, probabil pentru că, imediat după publicare, a căzut în ghearele Inchiziției. În cronica sa Mica ordine a lui Eliyahuyyy, scrisă în 1523, Eliyahu Capsali, evreu cretan de origine bizantină, avea să fie profund influențat, la rândul lui, de exilații spanioli ajunși pe insulă. Cartea este marcată de o tonalitate mesianică inspirată din Biblie, iar sultanii otomani capătă aura de izbăvitori a lui Cirus cel Mare, care redă evreilor pământul lui Israel după robia babiloniană ce a urmat distrugerii Primului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o zi familia vestea că înștiințarea cu moartea veterinarului a fost o greșeală. Era să moară de un ulcer, dar s-a vindecat și i-au dat domiciliu forțat, undeva prin Basarabia; aproape de noi, dar inaccesibil pentru Maria Ivanovna, cetățeană exilată, antirevoluționară. Nici el nu putea veni... Atunci, cu calm, nemțește (era pasionată, ca o rusoaică, și în același timp ordonată, ca o nemțoaică) s-a gândit că odată și odată, după aproape treizeci de ani de nenorocire, o să fie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era figura convențională, senină, olimpiană, care ni se prezintă de obicei, ci avea expresia unui om hăituit de destin, suferind, cu ochii holbați, fața crispată, pumnul strâns, privind parcă spre un viitor care nu promitea nimic sigur. Era fotografia compozitorului exilat, măcinat de Îngrijorările timpului istoric zbuciumat (secolul XX, Între cele două războaie), timp În care Își compunea creația. „Am pus În această operă toată substanța ființei mele, tot sufletul meu.“ Mă interesa această poveste a identificării lui Enescu cu Oedipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau chiar și în primele două-trei săptămâni, își amintește, desigur, ce atmosferă însuflețită domnea atunci în instituția noastră. Era pe holuri un necurmat du-te-vino de delegații străine, de gazetari adulmecători, de ofertanți sau de solicitanți de ajutoare, de scriitori foști exilați reveniți în patria izbăvită de dictatură, iar în sala mare de ședințe reactivatul Consiliu, acel Consiliu căruia Ceaușescu îi interzisese de câțiva ani să se întrunească, lucra cu toate motoarele în regim de urgență. Se autoconvocase într-un fel de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pot să ma regăsesc: simțeam nevoia să mă sustrag opresiunilor mondenității.” Imposibil să nu surprindem, în aceste cuvinte, precise reliefări autobiografice, de data aceasta din partea scriitorului Mincu, incluse într-o contradicție aparte; în mod analog, Denis de Rougemont, și el exilat voluntar în 1933-34, în insula Ré, și autor al unui pătimaș Jurnal (tradus recent de editorul Fazi), vorbea de acel intellectuel en chômage; intelectual „fără ocupație” care are totuși, în mod paradoxal, nevoie de mass-media, de instituții, de cititori (și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
surâs din ungherul cel mai Întunecos al salonului unde ascultam, cu false și sleite zâmbete de parti cipare, sporovăielile și glumele nesărate ale bărbaților atenți numai cu cucoanele frumușele, tinerele și prea mulțumite de ele. Am descoperit În aceste suflete exilate, deportate prin ținuturile pustii și reci de orice afecțiune ale celibatului sau ale văduviei Îndelungate, depozite de feminitate stratificate cu anii, zăcute și uitate ca boabele de grâu În criptele faraonilor și Încol țind timid, aproape feciorelnic, la acest cuvânt
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
devenind „În loc de cronică literară”. Se publică, fără constanță și fără un program anume, texte de istorie și critică literară, fragmente de jurnal, de roman, piese într-un act, romane în foileton, texte inedite vizând mai cu seamă autori odinioară interziși, exilați, cenzurați: Mircea Eliade, Paul Goma, Octavian Paler, Matei Vișniec ș.a., dar mai ales, apar versuri ale unor poeți ieșeni sau din Basarabia. Traducerile din poezia universală sunt minime. În mare vogă, ca, de altfel, în toată presa literară a momentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
pe care nu le putem explica prea bine niciodată deși avem Întotdeauna o recuzită bogată de explicații ce par mai mult sau mai puțin rezonabile. Ca și „impulsul” de a mă fi Întors imediat după revoluție, așa cum nici un scriitor român exilat important nu o făcuse, avînd un editor, locuință și familia În Occident! Dar... dacă nu pot răspunde foarte bine la cauzele acestui ultim „impuls”, al Întoarcerii mele În martie ’90, la originile „celuilalt”, cel cu care mi-am „asasinat cariera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
capricioasă care i-a stricat viața. Fără să fiu prietena ei, aveam cu ea relații destul de apropiate. Știindu-mă în Savoia în timpul șederii ei la Grenoble, mi-a scris cât de mult regreta că dificultățile care complicau deplasările unei persoane exilate o împiedicau să vină să mă vadă. I-am răspuns că mă voi duce eu la Grenoble. Într-adevăr, am luat-o în această direcție care, plecând din Chambéry, mă făcea să fac patruzeci de leghe mai mult. Am prevenit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
este o reacție împotriva lui Filip de Orléans, care, printr-o lovitură de stat, îl elimină pe ducele du Maine din Consiliul de regență, ignorând prescripțiile testamentare lăsate de Ludovic al XIV-lea. Dar complotul a fost descoperit, iar participanții exilați. MAINTENON, FRANÇOISE D’AUBIGNÉ, marchiză de ăNiort, 1635-Saint-Cyr, 1719). Nepoată a lui Agrippa d’Aubigné. Se căsătorește cu poetul Scarron, care o lasă văduvă la 25 de ani. Este educatoare a copiilor lui Ludovic al XIV-lea. Are un puternic
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de actualitate. Rubrici ilustrate convingător sunt cele intitulate „Restituiri”, „Documente”, „Texte filosofice” și „Cronica ideilor” (semnează, între alții, Vlad Russo și Gabriel Liiceanu). Continuă să apară rubrica de veche tradiție „Miscellanea”. Sunt sistematic aduse în circuit texte ale unor autori exilați, interziși în România înainte de decembrie 1989: I. Negoițescu, Lucian Raicu, Dumitru Țepeneag, Miron Kiropol, Ilina Gregori, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Vintilă Horia, Ioana Orlea, Ilie Constantin, Nicolae Balotă, Matei Călinescu, Ion Vianu ș.a. Este remarcabil faptul că datorită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
Liszt -, precum și lucrările Wolfgang Amadeus Mozart (1956) și, în colaborare, Ghid de concert (1961). A mai semnat articole și cronici muzicale în periodice de specialitate. În 1977 emigrează, stabilindu-se la Paris. Prezumțiozitatea tânărului C., care afișa atitudini de rege exilat chiar și în fața lui E. Lovinescu, era prea puțin justificată. Încercările juvenile din Efluvii relevă îndemânare în versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
653. Procesul care li s-a făcut, în 655, s-a sfârșit cu exilarea lui maxim la Bizya, în Tracia și cu exilarea lui Anastasie la Perberis. În 662, Maxim, ucenicul său, Anastasie monahul, și un alt ucenic, Anastasie apocrisiarul, exilat încă din 646, au fost readuși la Constantinopol unde au fost din nou judecați, cerându-li-se să renunțe la învățătura lor că în Hristos sunt două voințe. Refuzând aceasta, ei au fost biciuiți și li s-a tăiat limba
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
și devastată de germani, fusese reconstruită pe cheltuiala Statelor Unite. Colegul italian inspira oarecum milă din cauza constantei lui frici de a nu fi bine văzut la Roma de Mussolini, provocată de prezența la Bruxelles a contelui Sforza, cel mai de vază exilat. Căsătorit cu o aristocrată belgiană, Sforza revenea în mod firesc la Bruxelles unde se fixase, cînd nu era în turnee de conferințe prin Statele Unite, înainte de a încredința tiparului cărțile sale pline de observații originale și documentate despre politica mondială și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Congresul scriitorilor, care, sub presiunea partidului, nu m-a primit, se’nțelege!... Acesta, să zicem, a fost „primul” meu exil și cel mai „curat”, mai indubitabil, deoarece avea o puternică marcă politică și păream a mă Înregimenta cohortei de scriitori exilați care, odată cu Înăsprirea dictaturii ceaușiste, avea să ia o amploare considerabilă. Al „doilea” a fost cel de după atacul brutal și general al Buneivestiri, atât din partea forurilor politice, cât și din partea multor colegi care au veștejit cartea În revistele literare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
erau sub comanda severă a sa! De ce atunci „două măsuri” pentru fenomene cât de cât asemănătoare și, cumva, eterne, deoarece vor exista totdeauna energii de acest fel În lumea literară românească - și nu numai, există și azi! -, de ce unii scriitori exilați Îi condamnau aspru pe cei care publicau În „presa literară comunistă”? Dar... În care presă să publice? Cei care Îl condamnă pe un tânăr scriitor, pe un pictor, sau pe un muzician că vrea să-și facă publice creația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
azil politic în SUA (41); emigrarea: înainte și după 1990 (41); raporturile cu "exilul românesc" (42-43); a doua generație a exilului (43-44); a treia generație, după 1980 (45-46); comuniunea anti-Ceaușescu (46); "sunetul" exilaților (46-47); puțină filologie și lingvistică: limbajul intelectualilor exilați (47-48); limbajul după 1989, în România și în exil (48-49); emigrația de după 1990 (49-50); "războaiele culturale" din România anilor 2000 (50); o regresiune; nu există soluții noi (50-51); ruptura dintre românii din țară și cei expatriați (51-52); comunicare individuală; lips-a
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]