7,888 matches
-
pe Liviu Dănceanu și Dan Dediu vorbind despre clopote. Și nu numai. (Red.) Nu m-am dat niciodată în vânt, recunosc, după muzica lui John Lennon. Cu atât mai puțin după avatarurile lui biografice. Mai ales că excentricitatea ori insolitul existențial au fost cu mult peste măsură mediatizate, retușate, chiar prefabricate. Cu alte cuvinte, umflate cu pompa sinistră, în acest caz, a mass-media. Or, nu e drept ca o viață de om să fie transformată într-un balon de săpun cu
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
se cuvine făcută o disociere între singurătatea "filosofică", cea care se corelează cu perspectiva divorțului de lume asumat speculativ, cu vizionarismul de factură anticolectivistă (Baudelaire: "când voi izbuti să trezesc sila și oroarea unanimă, voi cuceri singurătatea") și singurătatea economiei existențiale, ca o cerință concretă a ființei în cotidian. Ultima e "mai simplă", neconstituind neapărat premisa celei de-a doua, dar e, în ordinea ireductibilă a vieții, mai imperioasă. Dostoievski socotea, în Casa morților, că neputința de a fi singur în
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
să o recupereze, ci el este privit mai degarabă ca o piesă ambientală într-un univers saturat de forme, de expresii și de substanțe cu densități diferite. Și oricît ar fi de variate din punct de vedere morfologic, ca regim existențial sau ca stare de agregare, obiectele Danielei Făiniș nu se supun nici unei scheme ierarhice și au, în expoziție, același statut, iar în relație cu materialul și cu tehnica au aceeași valoare de document și de martor. Minusculul obiect care comentează
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
în agitatele Cvartet nr. 2 și Concert pentru violoncel. E o muzică a catastrofei, a visceralului și a panicii: ca și când, subit, am înnebuni de durere. Pe de altă parte, Ligeti mizează pe ironie și absurditate, ca singure remedii împotriva fricii existențiale. Este vorba mai puțin de absurdul dadaist sau suprarealist, căci Ligeti - deși apreciază și se inspiră din libertatea și imagiația nebună a lui Alfred Jarry, Tristan Tzara, Boris Vian sau Eugen Ionescu - simte că acest absurd e diferit de structura
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
foarte profitabil pentru ficțiune. Privit dintr-o asemenea perspectivă, Ovidiu capătă ceva din alura unui erou de la Hollywood. Multe dintre idei chiar îi aparțin (cele care în mod evident rezidă din operă), dar comportamentul și gândurile sale cu vizibilă tentă existențială sunt cele ale unui om modern. Citind "jurnalul" lui Ovidiu ai, de multe ori, impresia că citești jurnalul unui occidental exilat în România de azi. Lexicul este și el unul al zilelor noastre, impregnat de neologisme, greu de imaginat într-
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
spirituală, a mucaliților ce flagelează existența la modul cinic, arborând un zâmbet larg, dar cu gândul la inserții subversive ce dinamitează inexistentele armonii universale. Acesta este, de fapt, nucleul paradoxal în jurul căruia gravitează romanele Ego. Prozei: obsesia neantului, eșecului, vidului existențial populat de spectre și fantoșe ale adevăratelor vieți. Hazul de necaz funcționează asemeni unei cortine coborâte asupra realului, care, la ridicări succesive, lasă să se întrezărească tarele unei nații bântuite de fantasme individuale și colective. Drumul către și dinspre sine
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
vorbitorii diferitelor dialecte se puteau înțelege... Cu alte cuvinte, "limba maternă", idiomul învățat de copii de la mamele lor necultivate, pentru folosirea zilnică, nu era, în niciun caz, o "limba națională"". În consecință, limba "este un concept literar și nu unul existențial". Îndeosebi naționaliștii extremiști întrețin ideea că națiunile au existat dintotdeauna, că întreaga istorie a unei regiuni este totuna cu istoria națiunii ce ocupă în prezent acea regiune. Acest anacronism era prezent și în secolul al XIX-lea, la un autor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
subiectivă), condiționată ontologic de ,,o stare particulară a ființei, situată într-o dispoziție favorabilă de receptivitate și cunoaștere reciprocă” (A. Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). După cât se vede, procesul înțelegerii are ca statut esențial raportul existențial cu obiectul înțelegerii, cu prinderea din interior a fenomenelor, a celuilalt (a unui Eu-Altul, cu particularități). A-l înțelege (mai ales pe semenul meu) înseamnă a-l implică în propriul meu mod de a fi. Această chestiune echivalează cu ,,a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
finalul eseului asupra căruia m-am oprit, dialogul imaginar dintre Hyperion și Demiurg, intitulat Lume și geniu, gândit în metrica Luceafărului 5, beneficiem de generoase deșchideri în orizontul liricii universale. Un dialog definitoriu al naturii geniului ce răspunde unei logici existențiale de dincolo de percepția lumeasca, inspirat din Povestea magului călător în stele (ne-lumea este sălașul geniului, el nefăcând parte din planul Creației) și din ideile lui Giordano Bruno (mersul geniului, dincolo de orice sistem ontologic, în antilume). Acesta preva lează ideea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în viziunea dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e’ntins Și geniu-i al său nume”. În viziunea lui George Popa, Eminescu dezvolta o sinteză de spații 6
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala și să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. A douăsprezecea carte a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce, la începuturi, cunoscându-l, poetul Nichita Stănescu mărturisea:,,atenție, aici este uraniu”...sau ,,citind poeziile lui Theodor Rapăn mă întorc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
soare vine că o întoarecere a privirii înapoi și o clipire a ochilor printre lacrimi. Este darul din ceea ce a pus de-o parte pentru noi. Ni-l oferă și pleacă, peste ocean, la copiii săi, într-o peregrinare cultural existențiala. Într-o nouă și concretă recuperare de sine. Sfâșiat și alunecat, dar cu încălțăminte înaripata. Între partea de sfârșit a anului 2004 și cea de început a anului 2005, Marian Barbu este pe „pământul dintre două oceane”, cum numește UȘA
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
într-o pasă neagră, exclamă patetic: "Sînt clipe cînd îmi pare rău că m-am născut". Cînd e mai calm, încearcă a se consola printr-o imersiune într-un trecut mai îndepărtat decît cel ce alcătuiește o parte a traiectului existențial propriu, un trecut vecin cu imaginarul, frisonat de iluzie. Realul aberant cu repetiție e pus în paratenză. Trăgînd linia "sub cenușa trecerii zilei", după cum scrie Barbu Cioculescu, diaristul se repliază în accepția fantastică a unor timpuri constrînse astfel la un
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
în adâncul lor, despre una și aceeași obsesie a marelui regizor: căutarea sinelui. Într-o lume a masificării, a standardizării și a anulării identității, demersul seamănă a donquijotism de cea mai pură extracție. În realitate, e vorba de tulburătoare experiențe existențiale, de urmărirea obstinată a unei vocații și de asumarea unui destin. Scrisă la modul reportericesc, asemeni unui documentar pentru televiziune, evocarea Taniei Radu a ceea ce s-a petrecut în cadrul întâlnirii "Balkan Express", organizat de Asociația EUMEST în colaborare cu Centrul
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
limbajului corporal încît se alege tot cu personaje discrete și introvertite. Numai că protagonista din Culmea furiei îi dă mînă liberă din punct de vedere emoțional, e ca un soi de permis pentru haos". Terry Ann Wolfmeyer are o supărare existențială fără margini, fiicele și vecinul Denny Davies (Kevin Costner) fiind miniparatrăznete prin comparație cu ea însăși. E pusă de autodistrugere, plouă cu sarcasme și bea cu ferocitate. Tocmai din acest motiv rolul era o provocare pentru Allen: furia femeii părăsite
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
nu-i așa?) pentru a o opune prezentului - timp brut, barbar, asupra căruia n-avem decît o prea limitată putere, așa cum îi opunem viitorul, o altă ficțiune, mai liberă, mai aeriană decît trecutul, deși misterios înrudită cu acesta. în ordine existențială, firește, trecutul e slab ca orice fapt fictiv. Este, după cum spune Valéry, "locul formelor fără puteri; noi trebuie să-i dăm viață și necesitate și să-i presupunem pasiunile și valorile noastre". Adică să-l resuscităm, infuzîndu-i viața noastră actuală
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
în ea, aidoma unei celule a cărei șansă de supraviețuire depinde de integrarea în țesutul din care trebuie să facă parte. În opinia lui Ovidiu Hurduzeu, defectul acestui țesut planetar este că silește celula umană să se supună unor rigori existențiale de pe urma cărora diferențele sfîrșesc prin a dispărea. Se ajunge astfel la existența unui singur țesut a cărui rețea informă șterge diferențele morfologice dintre celule: nu mai avem un organism planetar alcătuit din mai multe țesuturi specializate - națiunile -, ci un singur
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
bibliotecar, încărcător de vagoane de marfă etc. etc., absorbind în felul acesta, prin toți porii, proza vieții. Self-made-man, Liviu Ioan Stoiciu a preferat însă expresia lirică. Poate tocmai ca un contrapunct, ca o antiteză eliberatoare față de experiența acumulată pe plan existențial, deși nu fără legătură cu povara morală a acesteia, ci ca o înfruntare / asimilare a ei, ca un mijloc de a-i anihila efectele, prin intermeidul creației. Și, probabil, ca un pariu orgolios cu sine. Dramatismul nu e ocolit ci
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
români) virtutea autocunoașterii. S-a supravegheat moral, și-a problematizat alegerile de stil (trecerea de la un conservatorism lingvistic la o neologizare mai îndrăzneață a limbajului critic), a detașat etape, pe care și le-a asumat nu doar stilistic, ci și existențial. A extins impresionismul de la un mod de a trăi și de a percepe lumea, predestinat de un fond irațional, la un mod de a gândi și de a recepta valorile, în acord cu o rațiune superioară. A transformat scepticismul și
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
subiectivă), condiționată ontologic de ,,o stare particulară a ființei, situată într-o dispoziție favorabilă de receptivitate și cunoaștere reciprocă” (A. Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). După cât se vede, procesul înțelegerii are ca statut esențial raportul existențial cu obiectul înțelegerii, cu prinderea din interior a fenomenelor, a celuilalt (a unui Eu-Altul, cu particularități). A-l înțelege (mai ales pe semenul meu) înseamnă a-l implică în propriul meu mod de a fi. Această chestiune echivalează cu ,,a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
finalul eseului asupra căruia m-am oprit, dialogul imaginar dintre Hyperion și Demiurg, intitulat Lume și geniu, gândit în metrica Luceafărului 5, beneficiem de generoase deșchideri în orizontul liricii universale. Un dialog definitoriu al naturii geniului ce răspunde unei logici existențiale de dincolo de percepția lumeasca, inspirat din Povestea magului călător în stele (ne-lumea este sălașul geniului, el nefăcând parte din planul Creației) și din ideile lui Giordano Bruno (mersul geniului, dincolo de orice sistem ontologic, în antilume). Acesta preva lează ideea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în viziunea dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e’ntins Și geniu-i al său nume”. În viziunea lui George Popa, Eminescu dezvolta o sinteză de spații 6
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala și să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. A douăsprezecea carte a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce, la începuturi, cunoscându-l, poetul Nichita Stănescu mărturisea:,,atenție, aici este uraniu”...sau ,,citind poeziile lui Theodor Rapăn mă întorc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
soare vine că o întoarecere a privirii înapoi și o clipire a ochilor printre lacrimi. Este darul din ceea ce a pus de-o parte pentru noi. Ni-l oferă și pleacă, peste ocean, la copiii săi, într-o peregrinare cultural existențiala. Într-o nouă și concretă recuperare de sine. Sfâșiat și alunecat, dar cu încălțăminte înaripata. Între partea de sfârșit a anului 2004 și cea de început a anului 2005, Marian Barbu este pe „pământul dintre două oceane”, cum numește UȘA
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
acesta s-au repartizat aproape egal între proză (Ion Manolescu, Derapaj, Ed. Polirom; Petru Cimpoeșu, Christina Domestica și Vânătorii de suflete, Ed. Humanitas; Eugen Uricaru, Supunerea, Ed. Cartea Românească) și critică/istorie literară (Matei Călinescu, Eugen Ionesco: teme identitare și existențiale, Ed. Junimea; Florin }urcanu, Mircea Eliade. Prizonierul istoriei, Ed. Humanitas). Juriul, format din Nicolae Manolescu - președinte -, Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu, Adriana Bittel, Gabriel Dimisianu și Alex. Ștefănescu, prezent in corpore la Prometheus, s-a decis (nu tocmai ușor) asupra cărții
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]