566 matches
-
exista și de a vorbi. Vasta preocupare a lui Sartre de-a lungul întregii sale vieți a fost noțiunea de existență liberă. Pentru el, conștiința este sinonima subiectivității. Mulți filosofi consideră filosofia lui Sartre contradictorie. Heidegger critică existențialismul sartrian. În existențialism existența precede esența, în timp ce pentru Platon esența precede existența. 6 John Rogers Searle (1932), filosof american, elaborează conceptul camerei chinezești ca argument împotriva inteligenței artificiale. El își bazează concepția pe actul "ilocuționar" (efectul comunicativ al unei afirmații) (Speech Acts, pp.
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
corect: Rolul inconștientului în viața omului este pus în evidență de: a) Auguste Compte b) Henri Bergson c) Sigmund Freud și Carl Gustav Jung d) Albert Einstein 2) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Un reprezentant al existențialismului în secolul XX a fost: a) Edmund Husserl b) Jean Paul Sartre c) William James d) Henri Bergson 3) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Curentul care promovează un nou tip de naționalism cel al dominației și
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
orașului Turnu Severin i se atașează prin decret vechiul nume dacic Drobeta, iar în 1974, Clujul devine Cluj-Napoca. Propaganda de partid adoptă teoria naționalistă a protocronismului, care decretează întâietatea românilor în lansarea unor curente culturale (Dimitrie Cantemir, primul romantic, Eminescu, existențialism avant la lettre) și respinge influența Occidentului asupra spațiului românesc, mergând până la negarea latinității și augmentarea grotescă a componentei traco-dacice în istoria românilor. Pe 28 martie 1974, Ceaușescu se autoproclamă președinte al României, purtând și un sceptru „voievodal” la ceremonie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
indiferență și liberul arbitru spre libertatea morală ( obiectivă ). Ea reprezintă o dominantă a unor analize ample, efectuate de gânditori cu o formație spirituală eterogenă, dar care, grosso modo, pot fi subsumați unuia dintre cele mai semnificative curente ale filosofiei contemporane: existențialismul. Punctul de plecare al concepției existențialiste despre libertate este OMUL , cu trăirile lui, cu experiențele lui de viață. Omul redus de Edmund Husserl la o conștiință pur transcedentală, devine o ființă tensionată emoțional și cu o alcătuire completă globală. Astfel
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de plecare al concepției existențialiste despre libertate este OMUL , cu trăirile lui, cu experiențele lui de viață. Omul redus de Edmund Husserl la o conștiință pur transcedentală, devine o ființă tensionată emoțional și cu o alcătuire completă globală. Astfel, pentru existențialism libertatea devine un dat ontologic, o structură constitutivă și inalienabilă a omului, fiind centrată pe experiența trăită a ființei umane. Pentru Jean Paul Sartre , autorul lucrării Ființa și Neantul, a fi om este echivalent cu a fi liber. Această posibilitate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
elementului subiectiv și obiectiv), ea nu poate străbate mai departe itinerariul către înțelegerea libertății ca putere de creare a valorilor, deoarece nu numai că nu găsește dar interzice însăși căutarea unor repere axiologice obiective ale alegerilor umane. Situația este paradoxală: existențialismul exaltă libertatea umană, dar o libertate fără puncte de sprijin în realitate, fără repere axiologice și care de regulă conduce la eșec. Chiar dacă unele lucrări ale lui Martin Heidegger sau Karl Jaspers sunt un fel de stații seismologice de înregistrare
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
un fel de stații seismologice de înregistrare subtilă și fină a înstrăinării umane, iar Jean Paul Sartre s-a dezis public de concepția despre libertate în Ființa și Neantul, făcând apel, sub influența vădită a prestigiului crescând al filosofiei marxiste, existențialismul păcătuiește, în oricare dintre variantele sale mai vechi sau mai noi, prin faptul că identifică libertatea cu alegerea, redusă la un act gratuit. Iată în întregime argumentarea lui Sartre . Logica vieții conduce personajele sartriene care se autoiluzionează că ar fi
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spațiul ideilor (sensurilor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ș.a. Poet provenit din întâlnirea mai multor influențe, V. e un modernist întârziat, cu elanuri defensiv-paseiste în zona sentimentului, resimțite ca „lucruri de rușine” și contraatacate prin acidularea tonului. Critica a crezut că vede aici o poezie barocă, tensionată între „existențialism” și „estetism” (Gheorghe Grigurcu), dar se mai poate observa că această descriere, ca și alegerea termenilor, este exagerată, autorul fiind doar un liric indecis în alegerea mijloacelor de expresie. Simptomatic, unele poeme amestecă într-un discurs bazat pe topică neomodernistă
VOINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
și realitate apar evidente îndeosebi prin procedeul teatrului în teatru, care deschide o problematică existențială în relație cu ideea de theatrum mundi. Prin analiza procedeului, prezent în întreaga istorie a literaturii dramatice de la Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir la existențialismul francez sau la teatrul lui Peter Weiss, precum și prin definirea măștii la I. L. Caragiale, A. P. Cehov, Luigi Pirandello, Alfred Jarry, este vizată o conceptualizare a limbajului teatral ca sistem de semne deopotrivă verbale și nonverbale. Considerații structurate concentric în jurul unei
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
1996, 10 (semnează Doina Jela, Cornel Moraru, Alain Paruit, Ruxandra Ivăncescu, Iulian Boldea, Dumitru Mureșan, Al. Cistelecan); Ferestre întredeschise. Alexandru Vona - Ovidiu Constantinescu, APF, 1997, 12 (semnează Iris Radisch, Ion Pop, Ion Vartic, Nicolae Bârna, Daniel Moșoiu); Dan C. Mihăilescu, Existențialism romantic, „22”, 1997, 405; Glodeanu, Dimensiuni, 273-284; Zaciu, Departe, 145-153; Dicț. analitic, II, 66-69; Glodeanu, Incursiuni, 156-172; Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, București, 1999, 70-71; Micu, Ist. lit., 651-652; Gabriel Dimisianu, Frumuseți glaciale, RL, 2001, 38; Ion Vartic, Agendă cu
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
noastră pentru teologia istoriei n-ar trebui să existe decât o problemă de formă, semantică, care nu afectează fondul obiectului nostru de studiu. Preeminența metafizicii față de teologie la Berdiaev se explică prin interesul său pentru misticismul german (Meister Eckhart), influența existențialismului specific epocii și, nu în ultimul rând, prin trecutul său contestatar în raport cu Biserica Ortodoxă Rusă, care-l acuzase de blasfemie după un articol critic la adresa Sfântului Sinod din 1913. Între a filozofa și a teologhisi există totuși o breșă epistemologică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
său"20. A separa istoria sacră de istoria profană, avertizează Gilbertson, ar alimenta un soi de gnosticism în cadrul căruia accesul la misterele divine s-ar face independent de orice fapt petrecut în istorie 21. Acest tip de gnosticism este anticamera existențialismului. Pentru Fericitul Augustin, istoria sfântă nu este numai cea care constituie cele două Testamente. Ea se continuă în lumea noastră, noi trăim în plină istorie sfântă. Dumnezeu continuă să-și împlinească lucrările sale minunate, care sunt cele ale convertirii, ale
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a-l menționa pe Karl Barth, socotit cel mai important teolog al secolului al XX-lea. Dezamăgit de teologia protestantă liberală, care punea accent pe "viața interioară a lui Iisus", redus la statutul de moralist sau iluminat, Barth, sub influența existențialismului lui Kierkegaard, reafirmă teandria lui Iisus, Dumnezeu și om. După ce, încă din 1914, dezavuase sprijinul acordat de numeroși teologi Kaiser-ului, văzând în aceasta falimentul teologiei liberale, Barth publică în 1919 comentariul său la Epistola către Romani, unde repune pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de mediu și de satisfacerea cererilor sofisticate ale consumatorului. În perioada postistorică nu va mai exista nici artă, nici filozofie, ci doar o îngrijire perpetuă a muzeului istoriei umane"21. Lectură kojeviană a lui Hegel, o mixtură de marxism și existențialism, este animată la Fukuyama de spiritul "ultimului om" postistoric, nietzschean, o combinație eclectică răspunzătoare în mare parte de dezamăgirea autorului. Eseul său, deși firav pe alocuri, a stârnit numeroase răspunsuri, de la Huntington la Derrida. Ultimul sesizează punctul nevralgic al eseului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ani în revista pe care tocmai o citiți nu poate decât să vă inducă în eroare. „Circul“ din romanul lui Lucian Dan Teodorovici nu este unul politic, fiind „al nostru“ în mult mai mare măsură decât acela de pe ecranul televizorului. Existențialismul revizitat Un manual al întâmplărilor este romanul acesta, o poveste compusă din secvențe autonome, mai importante decât întregul. Fiecare capitol aduce o nouă serie de aventuri bizare, caraghioase, pentru care naratorul nenumit al romanului are, se vede, o deosebită predilecție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
biserică. În definitiv, chiar și asta s-ar putea transforma în ceva interesant“. Critica a vorbit, în 2002, despre rezonanța existențialistă a unui astfel de roman, urmând intuiția lui Șerban Foarță, care i-a și dat formularea cea mai pregnantă: „existențialismul de cârciumă și gang“. S-a înstăpânit totuși convingerea că Teodorovici parodiază cu mijloace, știu eu?, postmoderne o formulă literară în care nu crede. Mai degrabă însă, romanul autenticist își găsește în autorul ieșean un veritabil continuator, reluând cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
interbelică. Găsește totuși loc și timp să vadă în Bacovia "ipostaza literară și morală a Cenușăresei", dar și un veritabil precursor al literaturii absurdului. Începând cu Svetlana Matta (1958), care a văzut în Bacovia "o excepțională punte de trecere" între existențialism și modernitate, critica autohtonă se apropie treptat de poezia bacoviană, văzută fie ca un produs "avant la lettre" al expresionismului sau ca un discurs al Ființei, întemeiat pe "ontologia plumbului", așa cum procedează V. Fanache (1994). Rezultatul este cel puțin spectaculos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însuși, în mai multe rânduri, fără ca nimeni să-l priceapă și să-l poată ajuta." Această "maladie misterioasă" se numește, la Soren Kierkegaard, "Maladia mortală", esență a gândirii filozofice a pastorului danez, titlu al faimosului său eseu existențialist înainte de apariția existențialismului ca atare. Theodor Codreanu esențializează în câteva cuvinte grele și profunde întregul său demers critic: "Bacovia nu suferea de o boală a existenței, ci de una a ființei. Și el o resimțea, desigur, ca venind din propria lui insolită experiență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ale spațiului nostru spiritual, cum ar fi anticiparea literaturii baroce europene prin "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie", contribuția la nașterea avant la lettre a romantismului prin pana lui Cantemir, sau sugerând numele lui Eminescu drept predecesor al existențialismului. Neîndoielnic, concluzia lui Papu era flagrant exagerată ("protocronismul este una dintre trăsăturile dominante și definitorii ale literaturii noastre în context mondial"), dar profesorul nu făcea decât să supună atenției anumite trasee comparatiste, fără a avea vreo clipă intenția să opună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
metafizică nu putea să-și înceapă cercetările (și, poate, să le sfârșească) decât începând de la om, de la modul lui de-a fi, de la existența sa. De aici au luat naștere două curente filosofice care au dominat secolul XX: fenomenologia și existențialismul. * Respectul bărbaților pentru cuvinte vine din epocile în care riscau să plătească cu viața pentru limba lor; în timp ce femeile au fost salvate mereu de interesul restrâns acordat vorbăriei lor. Ceea ce a condus la existența continuă a două moduri ale rostirii
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o modă a metodei în științe, în special în cele socio-umane. Idealul omului de știință contemporan: să descopere o nouă metodă. * Pentru o astfel de scriere metoda este omul. * Marea răsturnare a filosofiei o constituie trecerea de la universal la individual. Existențialismul este un exemplu de analiză a individualului, a personalului mai exact. Terenul i-a fost pregătit în bună măsură de fenomenologie. Două lucruri se cer de la discipol: să știe să asculte și să aibă capacitatea de a-și depăși maestrul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
evoluția către gloriosul spirit al modernității. Abia ceea ce s-a petrecut în filosofia apuseană a veacului XX a putut reprezenta o posibilitate de reală evaluare a gândului în înfățișarea sa bizantină. Este vorba, desigur, de reacția pe care fenomenologia și existențialismul au exprimat-o față de pretențiile ridicate de un model cultural ce se găsea ancorat în credința că totul poate fi redus la esențe, că aceste abstractizări contează și nu concretul reprezentat de existența și experierea umană, ca și de propriul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ridicate de un model cultural ce se găsea ancorat în credința că totul poate fi redus la esențe, că aceste abstractizări contează și nu concretul reprezentat de existența și experierea umană, ca și de propriul fiecărei persoane luată în parte. Existențialismul a fost animat de ideea că nu esența precede existența, ci de faptul că, în mod concret, existența precede esența. Pe această cale s-au putut contura atitudini mentale ce au permis o apropiere de unele teze fundamentale ale spiritului
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
plan practic, spectaculozitatea perfor¬manței tehnologice fiind dovada cea mai la îndemână. Însă, în această goană după eficiență formală a fost resimțită tot mai acut acea stare de înstrăinare a omului de propriul său fel de a fi, pe care existențialismul o identifică sub termenii inautenticului. Dar a numi ceea ce este propriu umanului, calitatea specifică de a fi om, s-a dovedit o chestiune dificilă până la imposibilitate. A căzut întregul eșafodaj explicativ ce a funcționat din perspectiva inspirației carteziene și în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]