571 matches
-
snobism conceptual, discursul Ștefaniei Mihalache este cam tezist și excesiv de narcisiac. Înainte de a fi realitate individuală, faliile despre care vorbește Ștefania sunt și ele un construct. Or, pretenția naratoarei este tocmai una de natură deconstructivistă. Avem aici un fel de existențialism ŕ rebours, căci esența precede existența și, într-o oarecare măsură, o și provoacă. Est-falia nu este un roman despre ruptură și sincopă, ci o carte despre renunțarea aprioric la coerență. E mult prea conștientă Ștefania Mihalache de faptul că
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
Luminița Marcu O dublă față ne arată criticul Eugen Simion în acest al patrulea volum al Fragmentelor critice. O față liniștită atunci cînd se ocupă de "existențialismul românesc" al anilor '30, una mai puțin liniștită, dacă nu chiar crispată, atunci cînd se întoarce înspre actualitate. Copiii teribili ai Criterionului sînt analizați cu declarată răceală critică, în sensul că sînt urmărite mai ales performanțele lor stilistice, frumusețea limbajului
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
parcă dintr-o închisoare și nu știam ce să fac cu libertatea mea. M-am simțit brusc ca personajul lui Kafka, domnul K., dar trăind o traumă în sens invers, altfel spus, nu șocul arestării, ci șocul eliberării." (p. 6) Existențialism temperat așadar, nu realism. Încadrarea e departe de a fi surprinzătoare. Proza autorului prelungește direcțiile trasate de poezia și de teatrul său. Interesant în schimb e felul în care Vișniec se folosește, pe un asemenea fond deloc permisiv, de un
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
putea abține de la raportarea la aspectele crude, izbitoare ale vieții din preajmă, vitalitate, a cărei primă manifestare intelectuală a fost celebrul Manifest al Crinului alb, apărut în 1928, în revista Gândirea, de-o alură nietzscheeană, prefațînd, după cum s-a remarcat, existențialismul și absurdul. Spre deosebire însă de versalitatea și amoralismul altor "guri rele" valahe, Petre Pandrea e, surprinzător, un exponent al unei rectitudini comportamentale și al unei consecvențe care l-au condus la cumplite încercări. în răspăr cu epoca din pricina unui
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
pe Juana Mirdó, cu care se înțelege instantaneu și pasionat: "Juana îl privește pe Cioran cu simpatie și se aprinde o conversatie vertiginoasa despre lucrurile Parisului... Juana e încîntătoare de inteligență instantanee și de camaraderie. Cioran nu se gîndește la existențialism și găsește gust vieții". (Busuioceanu stă deoparte, făcînd în gînd "portretele amîndurora", iar mai tîrziu, pornind de la femininul Cioran și de la masculină Juana, se gîndește că ambivalenta existența în noi oferă "ființei umane posibilitatea de a-și trăi succesiv viața
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
urme adânci ce nu se mai știu. Din cuvinte / Răsucite-n auz și susurate prelung..." Zece poze și un epilog pot fi echivalentul a zece occasioni montaliene sau o stăruitoare căutare a identității pierdute. Un cocteil de expresionism, suprarealism și existențialism ( sentiment religios de fatalitate, sceptisim, nevroză), devenit deja un pattern al prozodiei lui Ioan }epelea, pune la grea încercare pe cele două traducătoare în franceză, Hélene Lenz și Coca Soroceanu, care, zicem noi s-au descurcat onorabil. Acest recital de
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
al unei ferestre de la etajul cinci.” Este fraza cea mai recurentă, dacă se poate spune astfel, a acestui „conte philosophique”. O frază care, derulându-se în gol, devine comică prin excelență. În pofida deriziunii, însă, cartea lui Teodorovici e tristă, ca existențialismul de cârciumă și gang. Tristețe amărâtă și sordidă, insidioasă ca o igrasie care-l îmbibă, finalmente, pe ipocritul spectator, ce moțăie în tihna dulce a unei „bune conștiințe”. Un disconfort, o stânjeneală, o jenă a complicității îl fac să se
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
prozatorul Tudor Frățilă. Romancierul Sorescu, la prima vedere, se supune canoanelor. în fapt, el le domină cu talentul său bine stăpânit și cu mijloacele noului gen literar. Sorescu se și "sincronizează", printr-un anumit mimetism, cu proza occidentală (existențialistă). Influența existențialismului trebuie luată cu circumspecție. Absurdul vieții poate fi constatat doar în societățile deschise. în cele închise, dăm peste absurdul uman, absurdul omului așa-zis nou. Lipsesc în Trei dinți din față notele conformiste, prezente, de pildă, la un T. Mazilu
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
în spate/ dar frica ta este/ prea mare/ mai bine ia-o la fugă/ și nu privi înapoi." (Epifanie IV) Titlurile poemelor au și ele o semnificație: par a desemna tablouri sau eboșe abstracte, sugestii de existență ba chiar de existențialism. Foarte puține imagini concrete, deși poeziile sunt transparente, simplificate, ele sunt cel mai adesea punctele de plecare a meditațiilor de profunzime și serenitate orientală, sau de contemplare la modul rembrandtian a materiei ființelor: "văd scena din pădure/ mistrețul negru zace
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
tradiție mai spiritualizată a religiei”. Și-n filosofie deschide la maximum compasul doctrinar și, ca-n orice creație, începând de la aceea literară, agreează elanul combinativ, unificator, aproape „baroc” și ambiguu. Mihai Șora, apreciat și aprop(r)iat, face „sinteză între existențialism, marxism și neotomism”. Literatura și religia dețin pentru Nemoianu o relație majoră, mereu prezentă, dar mai cu seamă cu vechime de neignorat. Pentru literatură. Dar istoriile literaturii române nu acordă importanța trebuitoare relației literatură-religie. Până la 1821, totul e religios în
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
și cu el a învățat să gândească și, mai ales, să gândească actul gândirii. Intreaga ei viață spirituală și întreaga ei carieră în filosofie au fost modelate de viziunea lui care, în prelungirea concepției fenomenologice a lui Husserl, a fundamentat existențialismul. Intensă, pasionată, dragostea lor se întemeia și pe comuniunea spirituală dintre maestru și discipola lui ferventă. După ce, însă, Hannah a plecat la Freiburg, pentru a urma cursurile lui Husserl, care fusese mentorul lui Heidegger, iar în semestrul următor a decis
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
eternul conflict (...) dintre doi oamnei diferiți, care nu pot trăi nici împreună, nici separat" (p. 135), într-o manieră de abordare care scoate la lumină "adevărate crize de factură existențială"(p. 136). Cum se vede, predilecția lui A. Holban pentru existențialismul în curs de constituire pe plan european spre finele epocii interbelice este confirmată și în acest domeniu. Studiul se deschide cu un lung preambul consacrat opțiunilor estetice ale romancierului (Coordonatele unui crez artistic) și se încheie cu o selecție riguroasă
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
de peste drum,/ trecând prin dulapuri și scaune,/ prin copii și gospodine.” Evident că până la urmă: „imaginea noastră a decupat iar orașul/ și peretele opus al cârciumii și imaginea noastră/ s-a năpustit asupra noastră/ fără noi în ea.” (pp. 39-40) Existențialismul, expresionismul și celelalte etichete de care s-a prevalat o bună parte din critica noastră literară în cazul lui Ion Mureșan nu se mai justifică în cartea Alcool. Pe măsură ce-și cultivă artificiile manieriste (fiindcă despre asta e vorba
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
literaturii cu... sine însăși. Privind fie și numai secolul al XX-lea, constatăm că jocul conceptelor pe panoplia menționatei relații operă/autor s-a desfășurat, complementar sau în opoziție, sub semnul tuturor direcțiilor metodologiilor susținute de structuralism și semiotică, de existențialism și fenomenologie, de hermeneutică, psihologie și psihanaliză, de sociologie și informațional, alimentînd apoi psihanaliza textului, teoria personajului, teoria receptării, teoria imaginarului, naratologia etc. Au apărut, în consecință, dublete conceptuale contrastative sau doar paralele, înglobante sau limitative, modelatoare sau rigidizante, în
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
a sfârși tragic în lagărul nazist de la Birkenau în octombrie 1944, el scrisese, totuși, câteva cărți remarcate în momentul apariției, precum originalul eseu Rimbaud vagabondul, în 1933, apoi Conștiința nefericită, care-l plasa, în 1936, în miezul dezbaterilor filosofice în jurul existențialismului, un Fals tratat de estetică în 1938, sau acel studiu fundamental, apărut postum, în 1947, Baudelaire și experiența prăpastiei. Prea rar era pronunțat, de asemenea, în acești ani, numele poetului Fondane, autor al câtorva culegeri ca Ulysse (1933), Titanic (1936
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
puține la număr, astfel că deliciul lecturii, cel puțin sub acest aspect, este asigurat. Cât despre tinerii intelectuali de atunci, aceștia se resincronizau din mers cu civilizația și cultura Occidentului, generația lor fiind "contaminată de toate curentele epocii, printre care existențialismul" (p. 289). Pledoaria făcută pentru muzica rock (Elvis Presley, Buddy Holly, Chuk Berry, Ray Charles și mulți alții) este legitimă și firească, dar și convingătoare, având în vedere că muzica occidentală a "generației beat" a avut partea ei de contribuție
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
această a doua parte a travaliului narativ, încât se poate alcătui un puzzle în culori vizibil stilizate, ca să intrăm în arborescența lexicului folosit de autor. Deducem, fără drept de apel, că Ioan Lascu se afirmă ca un mărturisitor al transferurilor existențialismului prin furcile caudine ale suprarealismului. Pledoaria prozatorului, prin întreg ansamblul, este pentru formularea concentrată, fiindcă doar atunci, crede autorul, se exprimă idei, gânduri nobile de sorginte filosofică. În cazul acela, descrierile de peisaje din preajma munților trebuie să fie sobre, demne
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
sistem, ale căror semnificații rezultă din oscilațiile, din jocul de penumbre ce le caracterizează. Astfel cum aprecia Mircea Eliade, mișcarea de la Criterion, al cărui program se bizuia pe năzuința spre o "nouă spiritualitate", ar putea fi socotită o prefață la existențialismul francez. "Trăiriștii" noștri cultivau frecvent un soi de jurnal baroc, care consemnează o problematică nedeslipită de emoție, de impulsurile umorale diverse care pun în chestiune ideile curente, valorile acceptate. E o infuzie de viață, un lirism speculativ în aceste pagini
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
textul tolstoian și de aceea mi-a cîștigat adeziunea. Nu caută să-l disloce, să-l smulgă pe Tolstoi din epoca sa, dar nici să-l izoleze, totuși, între granițele ei. Elementele anticipatoare din piesa lui Tolstoi, acele raportări la "existențialismul" eroului, bîntuit de angoase și de setea de autodistrugere, sunt puse în evidență neostentativ. Ni se impun parcă de la sine. Pe de o parte piesa lui Tolstoi se deschide spectaculosului scenic, în evocarea mediului pitoresc de "la țigănci" (coruri, dansuri
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
lumea lor nebună baricadată în spatele granițelor nu sunt decât o călătorie cu ceva peripeții. "Vremea minunilor" exact despre acest lucru vorbește. A spus-o și autorul într-un interviu publicat în "Suplimentul de cultură": "Pe mine mă interesează mai mult existențialismul decât religia. Eu cred că minunile sunt făurite de oameni, prin deciziile lor. Pe care le iau sau nu le iau." Pe lângă personajul patern, alte două atribute mai are romanul lui C.D. Florescu. Unul dintre acestea l-am anticipat deja
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
pe pozne. De aici încolo, delirul exegetic se declanșează în voie: „Prin nume, Goe își pune pecetea definitivă pe universul banal, meschin în care evoluează și căruia tinde să-i devină centru. Ar mai fi de adăugat aci că fondatorul existențialismului, filosoful danez Sören Kierkegaard, descriind în opera sa omul în fața lui Dumnezeu, considera egoismul drept un foarte mare păcat. Omul egoist întoarce spatele fundamentului divin al vieții.” Așadar, sinele lui Goe, îndepărtat de Dumnezeu, e claustrat, e constipat, adică e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
eternitate, alcătuit, la centenarul nașterii scriitorului, de Geo Șerban și editat de publicația ,Realitatea evreiască". Simbolismul, tradiționalismul și avangardele (în mod special suprarealismul, dar și futurismul sau dadaismul, mai mult prin ricoșeu) au concurat la conturarea unei individualități poetice, după cum existențialismul, întâlnirea cu Șestov și confruntarea cu marxismul au contribuit la configurarea unei gândiri critice deosebit de incisive. Român și francez, deopotrivă, Fundoianu/Fondane își asumă treptat condiția de evreu, mai mult sub presiunea condițiilor politice ale anilor ´30 decât din proprie
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
ce li s-a năzărit unora că bântuia pretutindeni. Apoi, prin contagiune, li s-a părut tot mai multora. Până când fantomele s-au mutat în făpturile vii. Ideologii par ei înșiși manipulați de spectrul greței comunizante, ca variantă a unui existențialism ateu, după cum a dovedit-o curând evoluția unui Sartre spre un stalinism cu reminiscențe marxiste strategic obnubilate. Evenimentele își au termenele lor și vor cu orice preț să contrazică timpul societăților sau al indivizilor. Statele-ghettou s-au îndepărtat și s-
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
o macrosinestezie, între altele. Sînt experimentate aproape toate stilurile cunoscute, de la poem în proză sau în versuri albe, la frazele succinte, sacadate, alternînd cu cele lungi, complexe și întortocheate; ecourile tardive ale noului roman francez se întrețes cu tehnici proprii existențialismului și cu stream of consciousness technique. Dialogul interior alternează cu dialogismul propriu textului dramatic. Totuși, naratorul-martor preferă, cel mai adesea, stilul indirect liber. La montagne de l'âme se numește, în chineză, Lingshan. E muntele "(de) unde poți vedea minuni
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
schița și nu Velea.” „O specie epică nouă: romanul pisălogic.” „Stilul criticii de azi: o formă postmodernă a beției de cuvinte.” „Criticul negativist praftică o critică de anihilare.” „Ce-i lipsește culturii române? Cei șapte sute de ani de-acasă.” „Evoluția existențialismului român. De la angoase la aghioase.” „Stilul poeziei lui Ioanichie Olteanu s-a dovedit a fi cu totul ieșit din comună.” „Cum ți se pare stimabilul? Un adevărat semidoctician.” „Culmea inconsecvenței scenice: ca o voce din off să exclame văleu.” Și
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]