879 matches
-
românofilă” a lui Eugen Ionescu, care, evocând timpul când împreună cu Eliade și Cioran inaugurau o generație, declara: „Dacă România nu ar fi fost o țară mică, cu limbă necunoscută, s-ar fi știut că ea se afla atunci la avangarda expresionismului și a tot ce a urmat în Occident”. Se poate afla din însemnările scriitoarei că lui Cioran „îi place să readucă pe tapet povești românești, deși pretinde că s-a detașat de ele”, că „s-a desprins de legionari, dar
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
se strecoară perfid o licărire miraculoasă, senzația ireparabilului și inevitabilul regret care decurge de aici sunt notele care definesc prima etapă a poeziei lui S. O schimbare radicală se constată însă odată cu Melancolii inocente (1969), care probează frecventarea intensă a expresionismului german. Imaginea se desfășoară acum tentacular, discursul devine din liniar bidimensional, iar instantaneele fotografice se transformă în viziuni tenebroase: „se înfiripă zgomote care de-abia înspre zori / au sânge de zgomote Doamne, scrâșnetul ușii / este un geamăt al lumii - / nemărturisit
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
și Tașcu Gheorghiu, pref. Veronica Porumbacu, București, 1968 (în colaborare cu Tașcu Gheorghiu și Veronica Porumbacu); Poezia austriacă modernă (De la Rainer Maria Rilke până în zilele noastre), îngr. trad., pref. Maria Banuș, București, 1970 (în colaborare cu Maria Banuș); Poeți ai expresionismului, îngr. trad., București, 1971 (în colaborare); Ernst Toller, Omul și masele, București, 1972; Yvan Goll, Noul Orfeu, îngr. și pref. trad., București, 1972; Johannes Bobrowski, Poeme, îngr. și pref. trad., București, 1974; Ernst Stadler, Cuvântare solemnă, pref. trad., București, 1975
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
s-au analizat probleme precum: semnificația artelor; cunoașterea artistică; epistemologia cunoașterii estetice; „momentul calitativ” versus „momentul cantitativ”; avantajele explorării estetice în formarea personalității; critica legendelor, basmelor și povestirilor (critical storytelling); arta secolului XX și raporturile ei cu curriculumul oficial; cubismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc. și curriculumul; arta și societatea; arta ca text politic; semnificația artelor și a cunoașterii estetice pentru curriculum și pentru instruire; posibilitatea de a construi curricula centrate pe cunoașterea estetică (aestetic knowing); connaisseur-ul și connaisseurship-ul (cunoscătorul și aprecierea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și decodarea mecanismelor narative se întrevăd și în traducerile din proza germană contemporană, printre care se numără și cele din Bernhard Schlink. Traduceri: Victor Kernbach, Die seltsamen Wanderungen, în Planet im Raum. Wissenschaftlich-phantastische Erzählungen aus Rumänien, Berlin, 1972; Rudolf Kurtz, Expresionism și film, în Petre Rado, Labirintul umbrelor. Expresionismul în cinema, București, 1975; Gustav René Hocke, Manierismul în literatură, București, 1977; ed. pref. Nicolae Balotă, București, 1998; Martin Bocian, Dicționar enciclopedic de personaje biblice, pref. trad., București, 1996 (în colaborare cu
SPUHN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
traducerile din proza germană contemporană, printre care se numără și cele din Bernhard Schlink. Traduceri: Victor Kernbach, Die seltsamen Wanderungen, în Planet im Raum. Wissenschaftlich-phantastische Erzählungen aus Rumänien, Berlin, 1972; Rudolf Kurtz, Expresionism și film, în Petre Rado, Labirintul umbrelor. Expresionismul în cinema, București, 1975; Gustav René Hocke, Manierismul în literatură, București, 1977; ed. pref. Nicolae Balotă, București, 1998; Martin Bocian, Dicționar enciclopedic de personaje biblice, pref. trad., București, 1996 (în colaborare cu Gabriela Danțiș); Carola Stern, Isadora Duncan & Serghei Esenin
SPUHN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
influența italiană - de la modelul bucolicii elegante și al sonorităților vergiliene la modelul poeziei prețioase, obscur-strălucitoare - covârșesc substanța genuină a imaginarului. Lirica se desfășoară de-acum pe două coordonate destul de amestecate, inclusiv valoric: pe filiera neotradiționalistă, de inspirație religioasă, trecută prin expresionismul blagian, și pe aceea a unei poezii cu un tipar clasico-italian de factură barocă, picturală, cu elemente narative sau biografice (în jurul motivului călătoriei sau al memoriei), în care se ascund aspirația către înnoire stilistică sau deschiderea către fluxul vieții imediate
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
din piese de teatru aparțin lui N. Iorga (Fratele păgân), Ion Minulescu (Amantul anonim), George Mihail Zamfirescu (Șam, poveste cu mine, cu tine, cu el...), Mircea Ștefănescu, Ștefaniei Zottoviceanu, Didei Solomon-Callimachi, lui R. Antonescu, Isaiia Răcăciuni (care scrie și despre expresionism), George Silviu, Sărinei Cassvan, lui C. Cehan-Racoviță, Matei Nisipeanu, Scarlat Callimachi. La ancheta Publicul și autorii răspund Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Cezar Petrescu, Victor Eftimiu, I. Al. Brătescu-Voinești, Corneliu Moldovanu. Fiind una dintre cele mai importante reviste de
PREMIERA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289008_a_290337]
-
zace soția (la a cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și închipuindu-și-le a fi „probele” mult căutate. Scena are o plasticitate intensă, amintind - ca perspectivă grotescă asupra unui eveniment funciarmente tragic - pânzele expresionismului. Calchierea titlului Simfoniei fantastice op. 14 de Hector Berlioz nu este întâmplătoare. Scriitorul experimentează o formulă stilistică neobișnuită și oarecum singulară în proza românească. Își propune, de pildă, să insinueze narațiunii modelul retoric al simfoniei lui Berlioz. Tentativa amintește teoretic
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
an, la Radio. Primul volum de versuri, Alcătuire de chip, îi apare în 1978. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața armatei” ș.a. Alcătuire de chip conține cu preponderență pasteluri, scrise de P. într-o tonalitate minoră, blândă, în tradiția expresionismului blagian. Sunt poeme elegiace sau animate de un elan vitalist, unele decorative, altele tinzând către viziune, în care se celebrează taina unei naturi însuflețite. Totul gravitează în jurul unor lexeme precum suflet / inimă, apă, lacrimă, somn, blând, lună, vis etc. Cuvintele-metafore
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
1968. Ciclul Dedicații, care deschide singura ei carte, reunește versuri adresate lui Geo Bogza, Perpessicius, Marcel Iancu, Petru Comarnescu, Zaharia Stancu, Camil Baltazar, Ion Vinea. Timbrul liric care o definește poate fi însă recuperat din alte poeme, ce respiră un expresionism temperat, pe fondul unui feminism nonagresiv, nici iritant, nici provocator. Iubirea înseamnă foc devastator, de aceea obrazul iubitului e „palid ca pământul în care/ n-a plouat”, iar chipul lui pare „icoană arsă în pământ”. Catrenele de inspirație iberică, „cople
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
în literatură, fie în sculptură și muzică. Trebuie să sădim în firile speriate, revoltate, ale publicului, plăcerea contemplării formelor noi de artă.” Aceste „forme noi” sunt identificate în constructivism. Comparat cu „a patra dimensiune” din geometrie, acesta ar depăși „romantismul expresionismului” și ar tinde spre „armonie abstractă” și „creație pură”, urmărind sinteza elementelor esențiale. O asemenea artă este socotită ultima expresie a veacului și a timpurilor moderne, „în secolul automobilului și al avionului”. În timp ce „sămănătorismul blamează civilizația orașului”, „constructivismul o exaltă
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
memorialistică, Amintiri (1967), precum și câteva traduceri. A lăsat în manuscris texte dramatice (parțial tipărite postum) și un jurnal care „acoperă” patru decenii. R. este considerat unul dintre pionierii dramaturgiei expresioniste în literatura română (Ov. S. Crohmălniceanu). Cea mai apropiată de expresionism este drama Trei cruci, dar și alte piese, în special Omul de departe, unde se pot depista motive și procedee expresioniste: exaltarea erotică, elogiul instinctualității privite ca o cale de regenerare față cu marasmul „burghez”, iluminări mistice extatice, contestarea civilizației
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
civilizației, constatarea demoniei orașului modern, apelul la idei nietzscheene și la idealul unui „om nou”, introspecția nemiloasă și autodevorantă, amestecul de blazare și de exaltare, gesturile bruște, imprevizibile, stilul patetic, imaginile șocante, energia conflictului, organizat antitetic. Interesante sub aspectul acomodării expresionismului la noi, piesele rămân modeste sub raport estetic, cea mai izbutită fiind, probabil, Poste-restante, prin însușiri mai degrabă realiste decât expresioniste, ca și Omul de departe, aceasta din urmă reductibilă, în cele din urmă, la genul bulevardier superior, ilustrat cu
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
un subiect de dispute și controverse decât un concept pe deplin clarificat, fixat și general acceptat. Nu este considerat un curent artistic și/sau literar cu identitate și cuprindere relativ clar definite - cum au fost simbolismul, parnasianismul, dadaismul, letrismul, constructivismul, expresionismul, chiar suprarealismul -, și nici o modalitate estetică cu desfășurare istorică mai amplă, ca romantismul ori realismul. E mai degrabă un stil cultural atotcuprinzător, ca barocul, de pildă, ba chiar un concept prioritar filosofic, interesând situarea ontologică și gnoseologică a omului în
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
proclamare a adeziunii totale la doctrinele moderne. De altminteri, e o perioadă față de care manifestă o reticență vădită - romantismul. Ciudată atitudine a celui care, alături de Lucian Blaga, O.W. Cisek, Tudor Vianu, Petre Andrei, aduce înaintea conștiinței literare românești exemplul expresionismului, al acestui „romantism al secolului XX”, cum aveau să îl numească atâția comentatori. În prezentarea lui, romantismul englez e prețuit pentru formele echilibrate, de felul celor din poezia lui James Thomson sau William Wordsworth, puse aproape întotdeauna în opoziție cu
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Scrisori din mijlocul țăranilor, Intelectualii și țărănimea, Românism - europenism. Spiritul deschis către marile literaturi și spre curentele literare noi explică prezența în paginile publicației a lui Charles Drouhet, cu articolul Cultura franceză în România, sau a lui Tudor Vianu, cu Expresionismul, o estetică nouă. O relație specială are, în cadrul colaborărilor sale la reviste literare, cu I. L. Caragiale. Încă din 1896 trimite ziarului „Epoca”, pentru rubrica „Litere-Arte-Știință”, coordonată de I. L. Caragiale, un articol critic la adresa lui G.I. Ionnescu-Gion, Un caz de literatură patologică
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
ca la Henri Michaux, imagerii de Corneliu Baba. „Din mine ce mai rămâne?” se întreabă Jumătate: „Nu mai știu./ Trup obosit/ căzut pe jos/ în mijlocul/ destinului unei femei pe moarte.” Asimilându-i-se chipul Poetului (un romantic în teritorii de expresionism), cavaler ioanic atins de frenezia ipostazierilor, nebunul satului (Valter), rigă Crypto închis în bibliotecă ori „prinț victorios al milei”, prințul Jumătate („nu vă temeți, mi se-întâmplă/ atât de rar să mă ridic în picioare/ în vremea veselă a vieții
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
golindu-se de emoție. Lira meditativă (1998) este o culegere net superioară, în care poetul, depășind impasul, dă la iveală versuri în care îmbină fericit imagismul, notația descriptivă impresionistă și un simbolism al bogatelor sinestezii sunet-imagine-miros, cu deschideri către un expresionism utilizat ca o exacerbare spre tragic a melancoliei. Poemele sunt fine arabescuri, muzicale, cu modulații sinuoase, în care ochiul și auzul fantasmează în marginea realului (în al doilea ciclu, dedicat satului și copilăriei, memoria - duioasă - joacă rolul unui al cincilea
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
Lirica lui P. nu a avut timp să se elibereze de stângăciile și naivitățile începutului.Totuși, multe fragmente, mai ales cele cu valoare concluzivă într-un poem, anunțau un autor capabil să se individualizeze printr-un timbru aparte. La el expresionismul exaltării, al cântecului de izbândă coexistă cu simbolismul stărilor crepusculare. Poezia e plină de vitalitate, iar bucuria de a trăi în armonie cu toate elementele ce compun lumea pare imposibil de zdruncinat. Titlul primei cărți, Tălmăciri din mine, vorbește despre
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
P. - Bogdan-Duică își egalează sau își întrece contemporanii sub raportul formației, al varietății și vastității informației, dar rămâne în urma lor prin „îngustimea percepției estetice”: acceptă teoretic noutatea, dar în practică se manifestă ca adversar al ei (de exemplu, apără legitimitatea expresionismului, totuși teatrul lui Lucian Blaga i se pare „bizar, straniu, fantastic”, adjectivele având un sens minimizator); proclamă, în teorie, ca discipol maiorescian, primatul esteticului, însă nu distinge istoria literară de cea culturală, aproape toate monografiile sale ocupându-se de figuri
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
suflet, VR, 1994, 1; Nicolae Iliescu, „Eclipsa”, „Arc”, 1994, 1-2; Elena Beram, „Eclipsa”, JL, 1994, 1-4; Lovinescu, Unde scurte, V, 206-210; Alex. Ștefănescu, Teatrul ca discuție, RL, 1996, 29; Radu Călin Cristea, Despre Răzvan Petrescu, „Arc”, 1997, 1-2; Daniel Cristea-Enache, Expresionismul bine temperat, CC, 1997, 3-4; Ioan Stanomir, Întâmplări din irealitatea imediată, LCF, 1997, 30; Alex. Ștefănescu, Jazz din cuvinte, RL, 1997, 32; Daniel Cristea-Enache, La un pas de Hermes, ALA, 1997, 395; Dan Stanca, Jupuirea cotidianului, LCF, 1997, 46; Evelina
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
când au migrenă și vor să scape”). Pe acest fond, eul liric dă glas tot mai des unor stări de angoasă extremă. O influență ce pleacă de la argheziană Duhovnicească, de la câteva poeme ale lui Lucian Blaga și, mai departe, de la expresionism este posibilă, însă ea a prins pe solul unei firi introvertite, melancolice și al unor autentice și intense experiențe sufletești: solitudinea (Pastel), senzația claustrării (Sub zidul nopții, La umbra vremii și Gând sub lespede), dedublarea (Tremur de fântâni, Ogor sterp
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
e, în opera lui P., frenezia. Dintre marii moderni, Arthur Rimbaud este poetul cu care autorul Fântânii somnambule are cele mai substanțiale afinități și chiar metafora titulară e o replică la Corabia beată. În Rimbaud își are una din rădăcini expresionismul și, încă din primele trei cărți de versuri, romantismul funciar al lui P. învederează propensiuni expresioniste. Potrivit propriei declarații, insidios autopersiflantă (din Iubiți-vă pe tunuri, 1981), stilul efuziunilor sale e un „romantism desuet și expresionist”. Nu atât stilul, cât
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
funciar al lui P. învederează propensiuni expresioniste. Potrivit propriei declarații, insidios autopersiflantă (din Iubiți-vă pe tunuri, 1981), stilul efuziunilor sale e un „romantism desuet și expresionist”. Nu atât stilul, cât atitudinea situează o parte a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră, asemenea atâtor confrați neoexpresioniști, stingerea, în mileniul nostru „târgoveț”, a „rasei” cântăreților: „O, disperații cântăreți,/ ce rană veche îi apasă? / Într-un mileniu târgoveț / se stinge blând această rasă” (Cântăreții disperați), constată consternat că, fiind
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]