939 matches
-
susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b) Hipomimia este expresia mimică săracă sau negativă întâlnită în cursul stărilor de inhibiție stuporoasă, sindromul catatonic, depresii, melancolie, negativism sau stereotipii. c) Mimica
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în următoarele situații psihopatologice sub diferite aspecte: - apraxii, agnozii sau afazii; - grimase; - ticuri și spasme; - în schizofrenie sub formă de grimase, manierisme sau stereotipii; - mimica din cursul simulării unor afecțiuni psihice sau somatice; - mimica de tip histrionic-spectacular, pasională, convulsiv-cataleptică sau extatică din cursul isteriei; - economia și ecokinezia, ca forme de expresie care reproduc atitudinile și gesturile interlocutorilor bolnavilor psihici. 2) Tulburările de limbaj Limbajul este expresia conținutului gândirii prin intermediul simbolurilor verbale reprezentate prin cuvinte. Acestea reprezintă un sistem codificat de „semne
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
severă cu idei delirant halucinatorii; - idei paranoide, anxioase, de persecuție și distrugere; - iluzii și halucinații conforme cu starea de afect; - tulburări perceptive fizice cu coloratură afectivă; - idei de auto-sacrificiu pus în serviciul altora; - fluctuații rapide între anxietate și euforie. - dispoziție extatică cu idei misionare și mesianice; - iluzii și halucinații cu conținut conform cu dispoziția afectivă; - expresie mimică euforică, gesturi și mișcări patetice. 2) Psihozele confuzive excitant-inhibante Ca și în cazul formelor precedente și acest grup de psihoze cu evoluție ciclică prezintă manifestări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unui model de existență pato-biografică cu aspect particular. El este specific bolnavilor epileptici sau celor cu o structură mintală de tip isteric. Experiența acestor bolnavi este dominată de stările paroxistice de derealizare, pe care le trăiesc ca pe niște experiențe extatice de iluminare. Interpretarea lor, cu un puternic impact emoțional-afectiv asupra bolnavilor, le construiește convingerea că acestea sunt niște „semne divine”. Mulți dintre ei vor dezvolta atitudini, conduite și convingeri mistice, care se pot organiza în final într-o structură delirantă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt „transportați într-o altă realitate”. Ei sunt vizionari, sau persoane alese pentru misiuni salvatoare. Epilepsia și stările secunde isterice pot schimba complet modul de existență al unei persoane. Ei vor trăi și exprima imaginea beatitudinii dată de aceste experiențe extatice. Prin aceasta ei pot crea adepți dintre persoanele sugestibile și cu o constituție emoțională impresionabilă. Acești indivizi adoptă atitudini, vestimentație și un limbaj în conformitate cu experiența lor mistică, identificându-se cu aceasta. 6) Existența dubitativă Acest mod de viață este caracteristic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apropiată de expresionism este drama Trei cruci, dar și alte piese, în special Omul de departe, unde se pot depista motive și procedee expresioniste: exaltarea erotică, elogiul instinctualității privite ca o cale de regenerare față cu marasmul „burghez”, iluminări mistice extatice, contestarea civilizației, constatarea demoniei orașului modern, apelul la idei nietzscheene și la idealul unui „om nou”, introspecția nemiloasă și autodevorantă, amestecul de blazare și de exaltare, gesturile bruște, imprevizibile, stilul patetic, imaginile șocante, energia conflictului, organizat antitetic. Interesante sub aspectul
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
de ani romane [...]. Și abia la 40 de ani mă voi întoarce la filosofie”) -, în cadrul căreia poezia, dramaturgia și proza se constituie în treptele simbolice ale ascensiunii spiritului către „momentul” substanțial, iluminant și integrator, al revenirii la propriul sine - „clipa” extatică a cunoașterii absolute. (De altminteri, scriitorul nu și-a ascuns niciodată convingerea că literatura nu este un scop în sine - declarând chiar, în „Floarea de foc”, că „arta n-are ca rost al ei frumosul”; dimpotrivă, ca formă a cunoașterii
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
în ierbi, fierbinte, / O răzbunare ca un șir de gropi? / Și dacă-ți trebuiră oseminte, / De ce nu le-ai cules din plopi?”; altul macedonskian, însă adaptat pentru proslăvirea nupțiilor intelectului. Într-o euforie mai curând dionisiacă decât apolinică, intelectul urcă, extatic, spre „plus infinit”, ca (spre Soare) în Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu: „Treci și de 1, treci și de 2,/ Rupe-i spirala lui 3 cu brațul./ Du-te la 4, ca la un roi / Care spre
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
e o Sulamita valahă, care unește Cântarea Cântărilor cu folclorul autohton. Iubitul e un rege și un zeu căruia poeta îi compune imnuri sacre, oficiind ca o preoteasă a soarelui. Ca o altă Sulamita, fata codrilor bănățeni își destăinuie fericirea, extatic, prietenelor, fetelor „fluturatice”: „Voi, tinere, fluturatice fete, / De râsul cărora nu mai pot codrii să doarmă, / Nici iepurii câmpului să-și asculte / Cântecul solitar al inimii, / Voi, nebune, tinere, fluturatice fete, / Nici una din voi nu știe / Cât e de frumos
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
evocă și metrul alexandrin (recuzând versul alb, la modă), insă esențial, cartea relansează, răsunător în epoca, trăirea romantică și trece drept etalon al „romantismului feminin”, contemporan cu Nietzsche și Bergson. Vocea „faunesei”, eruptiva, „nenumărata”, pendulând între „strigat ascuțit” și torpoare extatica, pornind din excesivu-mi suflet” - „savana cutreierata de lei” -, isi revendică o „amprenta” de orgoliu pe „întristarea lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
N.: viața gestanta de moarte. Erosul e asociat morții în toate omologiile care se potențează reciproc; dragostea pierdută deschide sufletul către misterul macabru, cei vii sunt trecut, cuprinși în viitorul morții și, asemeni Isoldei, agonizează învolburat, celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se adaugă carnagiul războiului -, oficiind solemn, cu zvâcniri revoltate, „onoarea de a suferi”, într-o splendoare a dezolării spiritualizate amar, cu resemnare de astru crepuscular, absorbit în „forțele eterne”. Blamat
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
în câteva „mistere” nașterea, patimile și învierea lui Iisus, transpuse într-un decor românesc, de mahala bucureșteană sau de așezare rustică (Trei mistere, 1922). Interesul pieselor (Ieslele, Cântecul cocoșului, Nebunul) stă în patosul aproape expresionist al trăirilor și al viziunilor extatice, halucinate ale personajelor, care poartă nume generice. Originală, porțiunea materializată într-o primă parte, Teoria criticei, a proiectului de sistem estetic propus în Istoria artei ca filosofie a istoriei pornește de la teza că „istoria artei este istoria personalității general omenești
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
ea stătea înfrunzea avea o pasăre pe umeri creștea acolo nu se putea clinti”. Volumul Partea cealaltă (1980) denotă o oarecare oboseală, vădită prin repetiții și clișeizarea vechilor tehnici: „FIINȚA CU DOUĂ ARIPI/ CEARA GUMA VOPSEAUA/ Ca vestitoare a comuniunilor extatice ea are deja în urma/ ei un lung trecut și-un șir lung de însoțitori inalterabili și făcuți”. Mai proaspătă este proza poetică din Zenobia (1985), al cărei personaj central este reluat din Castelul orbilor; iubita provoacă prin apariția sa renașterea
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
imnic și glorificator - Magnificat, titlul unui volum din 1983, e simptomatic, cum, pentru exuberanța vitală juvenilă, era și titlul Euphorion -, dedicat nu realităților conjuncturale, ci poeziei, iubirii, copilăriei ca vârstă eternă, ființei. Poetul se află într-o continuă jubilație, stare extatică a slăvirii clipei de grație când miracolele vieții, artei și spiritului, ale sacrului se lasă întrezărite sau revelate. Versurile păstrează ecouri din Rilke și din Blaga ori denotă similitudini temperamentale cu V. Voiculescu cel din sonete: „Catapeteasma morții o sprijin
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
1996) ,o „poveste care nu e roman” sau un „roman care nu e o poveste”, cum își subintitulează autorul scrierea, conține tribulațiile unui student la Paris, tânărul consumându-se febril între aventurile sentimentale și aspirațiile spirituale, cuprins de stări aproape extatice, umbrite însă din ce în ce mai intens de senzația unei singurități fără ieșire. Fragmentarismul narațiunii, vizibil aici, caracterizează și Serile singurătății (1996), mai mult un demers în scopul elucidării unor sensuri religioase și filosofice prin intermediul ficțiunii literare. Operă a ultimului deceniu al vieții
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
scenă în 1939, la Teatrul Național din Cluj. La revista „Dacia” (1941-1942), scoasă împreună cu Octavian C. Tăslăoanu și Emil Giurgiuca, într-o suită de eseuri (Românii, poporul tradiției imperiale, Legea românească, Basarabii, sensul unor mari tradiții ș.a.), schițează o viziune extatică asupra istoriei și spiritualității românești. Tot la „Dacia”, începe o polemică acerbă cu Lucian Blaga, căruia îi contestă apoi, în „Timpul” și „Sfarmă-Piatră”, prioritatea ideilor din Spațiul mioritic. În broșura Cazul Blaga (1941), aprigul polemist va strânge tot dosarul acestei
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
forța asta a ei, vezi bine, violența asta, și apoi roșul ăsta care transcende complet fondul...“. Am întors ușor capul. Tânără, brună, extrem de elegantă, un chip cu adevărat transportat de contemplație. O admiram. Întreg Occidentul era acolo, în acea ipocrizie extatică dinaintea unei mâzgăleli lipsite de vlagă, în care trebuia să descoperi geniul. Minciuna asta împărtășită era contractul lor social, parola lor mondenă, nonconformismul lor credincios. Acest acord tacit era cel care le asigura și prosperitatea, și strălucirea acelor palate ale
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a Kabbalei și, în special, a Zohar-ului. Luria n-a lăsat nici o scriere. Sistemul lui ne-a parvenit prin cărțile discipolilor săi, spre exemplu, prin tratatul lui Hayym Vital. „După toate mărturiile, Isaac Luria era un vizionar posedând o experiență extatică foarte bogată și deosebit de diversă. Teologia lui se întemeiază pe doctrina Țimțum. Acest termen însemna, la început, „concentrare” sau „contracție”, dar kabbaliștii îi dădeau sensul de „retragere...”. Țimțum este simbolul cel mai profund al Exilului, el poate fi considerat ca
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mister, cu fraze contorsionate și topică văcăresciană. Paranteză: foarte des Întîlnesc compatrioți extaziați În fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep În realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „Întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta arhaică” a frazelor respective. În traducerea Septuagintei de la Colegiul Noua Europă am pornit de la un cu totul alt deziderat decât cel pur stilistic, și anume dezideratul clarității. O frază fără sens pentru cititorul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
creației, aventură direcționată de o continuă și implicită meditație asupra fenomenologiei actului creator. Piesele ce compun volumul se integrează, prin convergența semnificațiilor, într-o viziune totalizantă, întocmesc, de fapt, un singur poem, în care este celebrat miracolul nașterii Poemului. Beatitudinea extatică provocată de ceea ce estetica de sursă platoniană numește „inspirație” e omologată cu ceremonialul unor nupții nepământești, poeta imaginându-se mireasă a unui personaj fabulos, un fel de demon „pe care nimeni / Nu l-a văzut decât în somn” și care
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
somptuozitate, versul are o legănare domoală, somnolentă, jocul de tonuri și limpezimi acvatice anticipă rondelurile lui Al. Macedonski. Reușite sunt, adesea, portretele de femei, descrierea costumelor lor. Atmosfera generală e (în ciuda prețului plătit convenției literare exprimate prin idilic) de beatitudine extatică, indolență și calm specific oriental. În Macedone, efectul de evocare etnografică se pierde într-un pastoralism cu modele în bucolicele Antichității și în folclor, dezvoltat în aceeași ambianță a frivolităților galante, ce se trăgea din mica poezie franceză a secolului
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
din limitele impuse acesteia de viața cotidiană. Extazul este definit ca reprezentând starea psihică complexă prin care individul se simte transportat dincolo de lumea realității sensibile și dincolo de propria sa persoană, unindu-se cu transcendentul (P. Foulquié și R. Saint-Jeană. Trăirea extatică este o experiență sufletească și morală unică pentru individ. Ea este un act de proiecție, de deschidere al acestuia către planul transreal și transuman al divinității. Din aceste considerente, extazul este asociat experiențelor mistice, În cursul cărora se realizează starea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihologic, extazul este o experiență psihologică pură și complexă, În cursul căreia sensibilitatea externă, corporală pare a fi anulată, individul trăind cu intensitate un sentiment interior al plenitudinii, pe care-l dă Întâlnirea și absorbția sa În planul divinului. Experiența extatică este o chestiune de conștiință. În cursul acesteia, contactul cu realitatea fizică externă se anulează, iar individul trăiește o stare stranie de transportare În planul interior al conștiinței sale. Aceste trăiri au un caracter paradoxal și sunt adesea destul de greu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și trebuie să dispară. În aceste cinci secunde trăiesc o viață și pentru ele Îmi voi da Întreaga viață, pentru că merită. Ca să suporți zece secunde, trebuie să te transformi fizicește”. Din exemplul mai sus citat se desprinde faptul că bucuria extatică este starea pe care persoana o resimte ca o supremă eliberare, o deschidere interioară, cu depășirea limitelor vieții, o expansiune sufletească către o realitate transobiectivă și transumană către care aspiră. Subliniem Însă faptul că aceasta este o experiență sufletească și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]