3,053 matches
-
greu de redat altfel decât prin citate, este salvator: " - Priveala, Ioniță, priveala poate să te îmbogățească. Totul respiră în jur, natura, culorile toamnei, viile... Trase aer în piept, închise ochii, întinse cu delicatețe mâinile și rămase câteva minute bune în extaz. Mihai o admira și trăia alături de ea bucuria naturii. Ioniță privi pe sub sprâncene și-și zise că trebuie să se fi țăcănit de tot cucoana. - Coniță, nu vă fie cu supărare, da' io nu m-am scrântit încă... Treaba dumitale
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
viața un fiu de brutar care cînta din plăcere, indiferent unde se întîmpla asta. N-avea gîndire de vedetă și vorbea despre propria sa celebritate ca despre ceva care la fel de bine ar fi putut să nu existe. Nu cădea în extaz în fața propriei sale imagini publice poate și din cauză că ar fi părut pleonastic - ce mai putea adăuga el la imensa admirație electrizată a celor care îl ascultau? își putea permite să-și ia gloria peste picior, fiindcă și dacă ar fi
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
porni" (Impuls). Ori: "Privighetoarea încearcă/ Să întemeieze clipa/ încă o dată,/ Tu stai rezemat de un paltin/ Și taci" (Imagine). Ori: " Mi se părea că ești soră/ Cu o mimoză știută numai de noi/ Din Grădina botanică" (Pe străzile Clujului). Uneori extazul e umbrit de o neliniște ce-i accentuează luminozitatea (Stare, Nehotărîre, Numai brazi etc.). încheiem citînd cîteva imagini detașabile: "Moartea crește în trupul meu/ Cum nivelul apei/ în albia rîului" (Abreviere), "îmi văd primăverile de odinioară/ Cum propriile mîini" (Stare
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
furnică... În amurg, audiam vacile sosind cu ugerele siliconate de la pășune... mersul trenurilor marfare... țipetele de copii excitați de înserare... De cîteva ori, poate doar de două, m-am... am devenit dealul pe care îl priveam... cu un soi de extaz indescriptibil... ERAM! În Iași, după ce am revenit în 1975, scriam într-un fotoliu galben, cu carnetul pe genunchi... Aici ascultam toaca, doream să o înregistrez, atît de mult îmi plăcea. Alături e biserica Dimitrie Balș, dacă mă sui pe pat
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
rugăciune. Îmi place această trecere bruscă, această exaltare a vocii tânguite care devine fermă, accede la acute, se înalță la cânt. Această justețe a tonu-lui. După sfâșiere, jubilarea acceptată, dobândită, pro-clamată. În fiecare seară aștept această clipă care-mi hrănește extazul. Bătrânul - pentru acest gest îi rezervăm un colț doar al lui -, bătrânul se ridică în picioare și intonează: - Suntem fericiți. Că stăm nemișcați, că suntem hrăniți prin simpla înghițire a aerului, că stăm ghe-mu-iți povestindu-ne istoria de dinaintea erei, la
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
inițiatică, ea reunește familia protector, în jurul mezinei, care urcă pe scena unui spectacol de un tembelism enorm. Aici apare de fapt specia freak, celelalte concurente fardate, rimelate, transformate în niște Barbie Dolls, complet depersonalizate dansează pe muzica diverselor hituri în extazul tălîmb al mamelor șic, în timp ce pe scenă se produce prezentatorul cu un zîmbet de stearină întins pe toată fața. Și aici urmează surpriza magistrală, Olive apare pe scenă și dansează pe melodia lasciv-felină a lui Joe Cocker, You Can Live
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
măsura. E în noi ceva mai adânc decât noi înșine. Suntem separați de prăpăstii lăuntrice de netrecut și, totuși, viața ne pune alături: femei, bărbați, copii, sensibili, insensibili, indiferenți, credincioși, atei, frumoși urâți, scunzi, înalți... În adânc, nu există decât extazul creativ al Vieții și expresiile lui sunt multiple. Nu există, nu este Real decât Unul - Multiplu, restul nu suntem. Există numai înțelegerea, fără a judeca, fără a alege. Exista doar Martorul, starea de martor. Ceea ce te doare, mi-a spus
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
finețea acestei mântuiri originare. * Hristosul din Bruges era un țăran care la sfârșitul secolului al VI-lea (591), ne spune Grégoire de Tours în Historia Francorum, este atacat de un roi de viespi în pădure, drept pentru care brusc cunoaște extazul și se crede Dumnezeu pe pământ. Influența lui e considerabilă în epocă și nu poate fi oprit decât prin asasinare. Călugărul Adelbert se credea, în secolul al VIII-lea, însuși Mesia, iar mulțimea i se închina de-a dreptul, pentru că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fim conștienți că o facem cu zestrea de vicii și de apucături pe care o purtăm în noi pretex tând tot felul de „bucurii“ debile. Ajungem apoi să posedăm trupul râvnit și să-i descoperim înfometați cotloanele, care nu ascund extazuri cu mult diferite de ungherele altui trup, străin de trupul subjugat prin „afinitate“, iubit... E prea puțin ca să îți strălucească în ochi bronzul inteligenței, e prea mult ca să nu adie prostia parfumată, care întotdeauna trezește în femeie mila necunoscută a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
noastră de fericire acuză, până la urmă, fragilitatea ființei. Cu cât suntem mai fericiți, cu atât starea de a fi om se transformă mai mult în nepăsare. * Să implori în gol până la infantilism. Nu văd altă rețetă pentru o picătură de extaz în oglindă. * Orice cuvânt este o reușită a prăbușirii. Unul lângă altul în scris, cuvintele se aliniază în cimitire exemplare, de o frumusețe care preferă mai degrabă nebunia. * Că îl vedem pe Dumnezeu ca pe un om ideal, absolut, atotputernic
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
socio-politice, economice, culturale, sportive, într-un flux care ajunge să te cucerească. Reportajul e o cronică în toată regula, făcută cu gura plină, dar și cu o porție serioasă de creier și o garnitură de umor. Iată o mostră de extaz auctorial, la restaurantul Dragonul de Aur din Budapesta, care a primit calificativul maxim: 6 Imre. "Ce a urmat s-a numit pur și simplu moartea dietei sau inconștiență colesterică. Bucăți sănătoase și frumoase de ficat de gîscă, făcute doar așa cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
înseamnă paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în vecinic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea tăcută, dar teribilă metafizică, halucinația obiectivă a duhului, apocalispul într-un cuvînt, extazul este caracteristica amînduror tendințe, care nu sunt decît una și aceeași, căutarea patetică a eului?"24 Credința aceasta, în unitatea ortodoxismului și modernismului, i-a justificat, prin urmare, lui Paul Sterian manifestările din anii 1930-1933. Justețea ei poate fi pusă
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
fiu mândru să intru pe stadionul Arcul de Triumf cu biletul al cărui preț va fi acoperind și el o fărâmă din truda acestui bărbat sublim, care-mi însoțește de câteva decenii multele momente deprimante, dar și rarissimele clipe de extaz.
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
produs artificial. Sub egida sa, condiția existențială a poeziei se află într-o mișcare descensională, pe fondul unei stări de resignare generate de o "implacabilă modificare de perspectivă a privirii subiectului uman asupra lumii". într-un univers în care domină "extazul comunicării", în care mass-media devine o instanță suverană, omul își alterează legătura afectivă cu obiectele. E citat în sprijin Jean Baudrillard: "Astăzi nu mai există scenă sau oglindă, numai un ecran și o rețea. Nu mai există transcendență sau profunzime
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
că el a parcurs un real proces de maturație, în litera și spiritul jazzului. În compania brianților săi discipoli, frații Thomas și David Enhco (primul la pian & vioară, al doilea la trompetă), sau de unul singur, Lockwood atinge culmi ale extazului violinistic ce l-ar putea eclipsa chiar pe Nigel Kennedy. Totul bazat pe o substanță muzicală densă, clară și poetică, nuanțată și violentă... Cu un program de compoziții proprii - imprevizibile, variate, fundamentate însă pe un echilibru de orologiu helvet - s-
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
-se cu felii mari din tortul moralei publice, Spidey apare în ochii concetățenilor un negativ, clișeul fotografic înainte de albirea developării. Americanii sunt zguduiți pînă în plăsele că Spidey și-a schimbat caracterul precum MacBurgerul maioneza, iar Peter trăiește clipe de extaz și coșmar în costumul său negru care pare să-l facă mai suplu și mai sarcastic. Opinia publica este decisivă în schimarea de atitudine a lui Peter și atunci cînd greșește și atunci cînd se vindecă. La rîndul ei, mătușa
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
este tot/ mai înăuntru./ Ca apa în fîntînă" (Psalmul 75). Simțindu-se "în val nelumesc", socotin-du-și, cum ar spune Origene, sufletul un altar, poetul nu-și uită obligația rostirii specifice. Dar intervine un plan contrapunctic. Credința nu e întotdeauna netedă, extazul nu e fără pauze, adorația nu e scutită de nodulozități contradictorii. Dacă adevărata credință ar fi doar, cum s-a afirmat, cea testată de îndoială, Paul Aretzu confirmă o atare observație prin umanizarea partiturii sale care se umple de semne
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
că un asemenea joc de umbre scoate în liric relief stările strălucitoare ale pietății, însă el rămîne și ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă gust bucatelor angelice. O neîntreruptă litanie ar obosi. Un extaz compact ar amenința comunicarea poetică. Așa încît se ivesc note benefic discordante: "omul este astăzi o experiență barbară/ a lui Dumnezeu,/ care trezește resentimentele ecologiștilor" (stau lîngă un gard și mă uit...). Ca și: "o rană tainică e fascinația prezentului
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
semnificație deosebită pentru români, este pus în umbră de noua ofensivă a publicității stradale și de manierele ultimei generații de imigranți: "pe rue de clichy/ nu departe de casa unde a locuit/ și a murit/ george enescu/ doi oșeni în extaz/ se tot închină în fața panoului de afișaj/ cu câte o cutie de bere în mâini/ ptui că mândră-i mă gheo/ unul scoate dintre dinți/ o gumă de mestecat/ și o lipește exact/ în punctul în care meșa rebelă/ a
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
o sursă exterioară. Există în această perioadă, poate chiar într-o mai mare măsură decît în cea totemică și în cea decorativ-abstractă, o obsesie a interjecției și un tip de paroxism al trăirii gestualist-cromatice care se înalță pînă la experiența extazului. Intr-un fel cu totul particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit al posesiunii elementare care poate fi și o componentă a expresionismului, în general, dar și mai mult decît atît. Pictorul trăiește în acest
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
sine. În context, călătoria În Maroc este un adevărat tur Într-un exercițiu stilistic În care se Îmbină descrierile exotice din țara africană (surprinzătoare este abundența de date exacte despre acele locuri), dialogurile cu Amina, stările de incertitudine, momentele de extaz erotic și În final refuzul de a rămâne departe de casă, În fapt, refuzul de a fi al Aminei, care seamănă cu refuzurile lui Rică de a continua cele mai reușite momente de viață În prezența femeilor. Aici se produce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
catastrofă“ după dezbaterea cu Traian Băsescu și cum îi explica lui Stelian Tănase, care se oferea să-l antreneze gratis pe candidatul PSD, că Geoană a luat „m... cu hidrantul“. SOV trăiește în zilele turului doi momente de agonie și extaz. Asistă și se îngrijește de nașterea noului președinte al României ca de propriul său copil. În ultimele zile de campanie, Vântu se roagă, știind bine cu cine are de-a face, să nu rostească vreo prostie majoră, „vreo prostie din
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cu toate acestea, chiar vreau să înțeleg misterul tău, iar asta, pentru că, de-a lungul vremii, am ajuns să îmi dau seama că este mai bine să vorbești cu cineva când se află în agonie, decât când se află în extaz. Așadar, deschide-ți inima, vorbește-mi! Nu-ți cer să-mi spui ceea ce nu vrei sau ceea ce nu poți. Simte-te liberă, deci, sămi povestești doar ce anume crezi că trebuie povestit, dar numai povestește, te rog! Nu uita că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fericire matură, care izvorăște întotdeauna ca urmare a unui efort îndelung și anevoios. O reciti și i se păru a fi fără cusur. Astfel, bucuria îi spori și mai mult. „M-am născut ca să fiu un creator!”, exclamă el în extaz, amețit cu totul de priveliștea lucrării încheiate. În dorința sa de a și-o publica, i-o înmână și editorului care, la rândul său, o citi și el cu mare interes. Cartea acestui tânăr i se păru, într-adevăr, minunată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]