607 matches
-
din ziua de 4 decembrie. Tot la 3 decembrie, noaptea, Gavrilcea a convocat la Vlădulescu echipa de cinci, dîndu-i desigur instrucții generale. În aceeași noapte, la ora unu, Munteanu intră în depozitul de la demisol al Casei de Artă, neglijat prin extravaganța lui (halebarde, armuri, paveze, sulițe, un tun mic de lemn etc.), și scoate pumnalul stil Renaștere (un simili pentru teatru, cumpărat din incompetență). A doua zi dimineața, Cioarec vine la garaj să dea lui Munteanu noi consemne cu privire la itinerarul automobilului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Atunci, făcîndu-se anchetă, s-a descoperit că Gavrilcea îi îndemna să nu se căsătorească, dovedindu-le că sistema catolică e mai conformă cu spiritul creștinismului. Atunci l-au dat afară. Biserica ortodoxă nu hirotonisește preoții necăsătoriți. - În fine, e o extravaganță nobilă în felul ei. A fost și lașcoala militară. - A fost, doar îl cunoaște fiu-meu Petrișor. Și acolo a avut belele. - A acoperit un camarad. - Așa spune el. Fiu-meu zice că, neputîndu-se dovedicine a lovit, a fost condamnat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
minuneze de gustul și bugetul firmei. Musafirii se uită în jur și simt că au ajuns și ei undeva. Că sunt acolo unde le este locul; se simt importanți. Una dintre cele mai mari firme de management din lume evită extravaganța în designul interior. Dar, dacă vă uitați cu atenție, veți observa simplele, dar impresionantele scaune Chippendale, recipientele pentru gheață Waterford și alte lucruri mult mai scumpe decât era necesar, care să le sugereze clienților că sunt speciali. Spațiul dumneavoastră - un
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
profundă, însoțită de comentarii tip "referințe personale", cu reactualizarea unor episoade existențiale vechi; - perseverații și stereotipii marcate; - protocolul (discursul proiectiv), în ansamblul său, are un aspect global insolit, straniu, dereist. TAT-ul în schizofrenie are o serie de semne caracteristice: - extravaganța temelor (de exemplu, teme homosexuale, teme bizare); - simbolismul în interpretarea unor detalii (de exemplu, o linie este interpretată cu limita de separare între viață și moarte, între spirit și corp etc.); - izolarea personajului de ambianță pînă la izolarea de lume
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Pe baza indisociabilității realitate-gîndire-limbaj, Peirce propune înlocuirea teoriei corespondenței cu o teorie consensuală a adevărului din perspectiva intersubiectivității. "Realul este acel ceva la care ajung mai devreme sau mai tîrziu informația și raționamentul și care în consecință este independent de extravaganțele lui eu și tu. Adevărata origine a realității arată că această concepție implică în mod esențial noțiunea de comunitate, fără limite precise și capabilă de o creștere precisă a cunoștințelor"(C.P.5.311). În perspectiva logico- semiotică (non psihologică) a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a unor expresii arhaice pe jumătate uitate, a noilor "sovietisme" și, de asemenea, a propriilor cuvinte nou formate. Sintaxa maleabilă și expresivă, utilizând avantajele gramaticii ruse, își permite uneori mari "libertăți", dar nu pierde niciodată naturalețea și nu trece în extravaganță 254. (trad. a.) În acest periplu dantesc prin infernul concentraționar este atras și cititorul. Soljenițîn alege să se adreseze în permanență cititorului, deoarece știe că toate cele povestite sunt foarte greu de înțeles și că este nevoie de implicare. Îl
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de providența sa și cu precădere de superiorii religioși și civili. În numele intransigentei morale evanghelice, creștinii din Roma, care erau din punct de vedere spiritual mult mai bine formați (cf. Rom 1), nu puteau să tolereze și să aprobe josniciile, extravaganțele și destrăbălările împăratului lor care le apărea, după cum l-a descris mai apoi chiar și autorul Apocalipsei, drept un monstru cu cele șapte capete și zece coarne. Dacă Ioan Botezătorul nu a ezitat să-l admonesteze pe Irod pentru imoralitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu batem ritmul cu mâna sau cu piciorul. La concertele adresate copiilor sau tinerilor (de muzică pop, rock, hard etc.) dacă cei de pe scenă ne invită să cântăm și să dansăm împreună cu ei, o putem face. Dar, cu decență, fără extravaganță, fără a-i deranja pe cei din jur. După terminarea spectacolului La terminarea oricărui spectacol ne ridicăm de pe scaun numai după ce s-a aprins lumina în sală și numai după plecarea actorilor sau a soliștilor de pe scenă. Este o lipsă
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
ducă o viață ce nu se deosebea, în anumite privințe, de cea a descendenților familiilor înstărite din înalta burghezie. Se îmbrăca elegant, frecventa cercuri intelectuale la modă în Cambridge, nu lipsea de la concerte, își îngăduia distracții costisitoare și comitea uneori extravaganțe.17 Toate acestea vor cunoaște însă repede un sfârșit abrupt. Împreună cu prietenul său cel mai apropiat, David Pinsent, Wittgenstein a petrecut câteva săptămâni în Norvegia, în septembrie 1913. Încordarea nervoasă extremă pe care i-o producea balansul între speranța de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
bucătăria world fusion care combină savorile, amestecă gusturile și produsele din mai multe tradiții. Alături de gastronomia clasică, se răspândesc acum bucătăriile patchwork, care dau tot atâta importanță conținutului felurilor de mâncare ca și creativității, surprizei decontextualizărilor, umorului. Uneori chiar și extravaganței, după cum o dovedesc rețetele „la modă” de pui în Coca-Cola, sushi cu pateu de ficat, cotlet de vițel stropit cu limonadă... Vedem astfel cum alimentația este invadată la rându-i de forma-modă care transformă momentul mesei în entertainment, în divertisment
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sociale rebele de tip hippy, în unele secte religioase ce cultivă izolarea socială și abandonul vieții ca soluție de răspuns la închipuiri mântuitoare, dar și în dezvoltarea orașelor și a locuinței, în stimularea gusturilor prin exotic și a comportamentelor prin extravaganță etc. (Harvey, 2002) În economie, postmodernismul s-a manifestat firav, iar acolo unde a avut succes este în opțiunea pentru fragmentaritatea studiilor ca reflex al tendinței de ultraspecializare în activitatea economică, în atomizarea competențelor. Procesul continuă și astăzi în formule
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cincisprezece zile - ultimele - de o criză de litiază (ah! Montaigne, credincios până la exces maestrului său!), el se îmbăiază, își adună prietenii, bea un pic de vin, face câteva recomandări privitoare la viitorul Școlii și apoi moare, liniștit, calm, departe de extravaganțele asociate foarte adesea morții filosofilor în doxografia antică. Sfârșitul filosofului, începutul legendei... 2 Grele vremuri, proastă reputație. Acest trup șubrezit interacționează cu o epocă și ea bolnavă. Carnea nu e nimic fără înscrierea ei într-o epocă. Epicur îi aparține
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Terzea-Ofrim (2002, pp. 32-33). „La latitudini nordice societățile trebuie să fie mai structurate, mai ordonate, cu mai multe constrângeri, mai organizate, deoarece indivizii trebuie să supraviețuiască forțelor dure ale iernii...; spre deosebire de acestea, țările de la latitudini sudice produc culturi caracterizate prin extravaganță socială, care nu sunt foarte preocupate de constrângeri sau de ordonare a lumii.” Semnele folosite, aceleași cu cele din original, indică: xxx secvențe neînțelese de persoana care a realizat transcrierile de pe bandă; [...] notează suprapunerile dintre interlocutori. Anna Wierzbicka s-a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
În ambele cazuri s-a identificat nevoia de integrare informațională și s-a luat o decizie. Oricare dintre cele două decizii trebuie să fie rezultatul unui proces de evaluare strategică a afacerii și nu al unui capriciu al managerului. O extravaganță de genul acesta poate costa scump organizația, deoarece, din ignoranță, managerul nesocotește consecințele acestei decizii: costurile sistemului, costul timpului de implementare, riscul la care se expune firma dacă proiectul nu merge bine, costurile de redresare, neatingerea beneficiilor așteptate. Instituirea nevoii
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
bucată” (III, 325). E aceasta felul lui Cioran de a-și asuma identitatea precară și precaritatea lumii. Și dacă am numi jocul, poltroneria, cabotinismul, impostura-extravaganță, atunci am așeza în spatele tuturora suferința, singura care salvează („Suferința e aceea care dă valoare extravaganței, răscumpărând-o. Căci fără suferință, ea nu-i decât bufonerie” Ă I, 250), sau i-am așeza pe compatrioții săi, cu care se identifică în zonele de adâncime; îi numește „escroci sentimentali” (III, 400). Oricum, departe de a fi voință
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lipsit. Nietzsche era prea pur, trăise prea puțin în contact cu oamenii, apoi prea era mânat de un suflu tragic, ca să fie capabil de acea formă de scepticism pe care o presupune umorul” (III, 132). Condimentându-și „maniile, capriciile, butadele, extravaganțele și acel amestec de gravitate și rea-voință” cu umor, Schopenhauer are ceva de „pramatie”, cuvânt pus de Cioran însuși între ghilimele pentru a-i releva conotația nemarcată de sensul obișnuit peiorativ. O „pramatie” hrănită de manii, capricii, violențe, rea-voință Ă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
iată: „Când m-am ocupat de De Maistre, în loc să încerc să explic personajul acumulând o grămadă de date, trebuia pur și simplu să le amintesc eventualilor cititori că dormea cel mult trei ore pe noapte. Informație suficientă pentru a explica extravaganța, patima, neliniștea și violența unui scriitor sau a oricui altcuiva. Am omis să dau acest amănunt esențial, cu siguranță cel mai important. Scăpare regretabilă, dacă ne gândim că omenirea se împarte în două categorii ireductibile: cei care dorm și cei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Scepticismul ca religie. Sau, complementară, soluția cinismului. Nu-i numește Cioran pe cinici „sfinții păgânismului” (III, 248)? Diogene i se pare lui Cioran superior lui Buddha. Iată: „Cinicul vădește veleități de mântuitor, voia într-adevăr să-i îndrepte pe oameni. Extravaganțele lui nu erau gratuite. ș...ț Superioritatea lui față de Buddha constă în faptul că n-a avut o doctrină coerentă, elaborată, că a vrut doar să-i facă pe oameni liberi, și nimic mai mult” (III, 252). Între sfântul Anton
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prologul teoretic al nuvelei, idealiste în esența ei, ci și un modus operandi al eroului eminescian într-o aventură filosofico-fantastică, cu diverse etape de reincarnare. Dacă Sărmanul Dionis, redactat la Viena în 1872, a trecut în ochii junimiștilor drept o extravaganță, o "elucubrație filosofică" a poetului, Archaeus, scris în 1875, pare a fi fost doar introducerea la o nuvelă nicicând terminată, care reia în mare parte conceptele "magului călător printre stele". De la apriorismul kantian se ajunge la noțiunea de Archaeus, familiară
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Vicomte, comparat de multe ori cu Versailles. Momentul declanșării crizei dintre rege și supraintendent a avut loc în august 16661, cu ocazia petrecerii pe care a organizat-o Fouquet în cinstea vizitei lui Ludovic al XIV-lea pe domeniile sale. Extravaganța petrecerii, care a fost considerată ca fiind cea mai mare petrecere a secolului, până la acel moment, a determinat gelozia regelui. Ludovic a fost informat de Colbert că banii pentru cheltuielile de organizare au fost luați din visteria regală și, într-
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
peste câmpuri Pe unda izvorului curg ultimele reflexe 25 Salvador Dali, Portret ecvestru al lui Carmen Bordiu-Franco, 197426 Salvador Dali, Sărbătoare Sf. Lucia la Villamalla, 192127 Analizând poeziile lui Max Blecher, Radu G. Țeposu observa că acestea au ,,ceva din extravaganțele hiperestetice ale iraționalității concrete, pe care le cultiva pictorul spaniol, vizibile cu precădere în decupajul imaginii, de o gratuitate stridentă și calofilă, în asocierile deconcentrate de simboluri și reprezentări"28. Criticul observa rolul important pe care-l are inconștientul în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ducă o viață ce nu se deosebea, în anumite privințe, de cea a descendenților familiilor înstărite din înalta burghezie. Se îmbrăca elegant, frecventa cercuri intelectuale la modă în Cambridge, nu lipsea de la concerte, își îngăduia distracții costisitoare și comitea uneori extravaganțe.17 Toate acestea vor cunoaște însă repede un sfârșit abrupt. Împreună cu prietenul său cel mai apropiat, David Pinsent, Wittgenstein a petrecut câteva săptămâni în Norvegia, în septembrie 1913. Încordarea nervoasă extremă pe care i-o producea balansul între speranța de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
le comble de la liberté" [Girardin, 1843, p.134]. Grația, spiritul, bunul gust și bunele maniere sunt însușiri proprii Parizienelor. În virtutea personalității sale puternice și originale, Pariziana este, în mai multe privințe, o femeie unică, de aici singularitatea să, bazată pe extravaganța, excentricitate, stranietate: "d'êtres d'exception, sublimes souvent" [Uzanne 1910, p.464]. Baronesa de Frémines "était connue de tout Paris comme la plus extravaganțe des mondaines du vrai monde, la plus spirituelle aussi" [Maupassant, Notre cœur, p.152], excentricitatea lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
originale, Pariziana este, în mai multe privințe, o femeie unică, de aici singularitatea să, bazată pe extravaganța, excentricitate, stranietate: "d'êtres d'exception, sublimes souvent" [Uzanne 1910, p.464]. Baronesa de Frémines "était connue de tout Paris comme la plus extravaganțe des mondaines du vrai monde, la plus spirituelle aussi" [Maupassant, Notre cœur, p.152], excentricitatea lui Clorinde este cunoscută și suportată: "on tolérait l'excentricité de Clorinde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80]. Extravaganța este un risc pe care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tout Paris comme la plus extravaganțe des mondaines du vrai monde, la plus spirituelle aussi" [Maupassant, Notre cœur, p.152], excentricitatea lui Clorinde este cunoscută și suportată: "on tolérait l'excentricité de Clorinde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80]. Extravaganța este un risc pe care Pariziana, spre deosebire de alte femei, și-l asumă cu îndrăzneala și care îi aduce succes: "Clorinde était alors dans un épanouissement d'étrangeté et de puissance. Elle restait la grande fille excentrique qui battait Paris sur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]