779 matches
-
prin asocierea cu umorul negru și gluma macabră, știut fiind faptul că urâtul nu poate fi dominat decât dacă este tratat într-un registru comic. „Lupta dintre carnaval și post” P. Bruegel Aspectul serios al realității este deseori persiflat de “exuberanța parodică a arbitrarului” specifică burlescului. În interpretarea lui Al. Ciorănescu, burlescul “își propune ecuații între abstract și concret - dar un concret ales la nivelul cel mai scăzut cu putință - reunind nobilul cu grotescul și frumosul cu urâtul” (Barocul sau descoperirea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina stra niu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce spunea, dar mi-a rămas în auz timbrul vo cii ei catifelate. O priveam îndelung pe Suzanne, încercând să ghi cesc în expresia ei ceva din imaginea legendarei surori, despre care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia 86 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate care poartă amprenta prețioasă a unor timpuri revolute. Exuberanța și prospețimea ei ne deschid o poartă spre o lume fer mecată.“ Am închis calculatorul zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul 1 pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la plecare. Tablourile ei aveau într-adevăr un lirism de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța 108 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le vorbea Maestrul la cursuri elevilor lui... — Adora să fie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina straniu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce spunea, dar mi-a rămas în auz timbrul vocii ei catifelate. O priveam îndelung pe Suzanne, încercând să ghicesc în expresia ei ceva din imaginea legendarei surori, despre care însă n-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate care poartă amprenta prețioasă a unor timpuri revolute. Exuberanța și prospețimea ei ne deschid o poartă spre o lume fer mecată.“ Am închis calculatorul zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la plecare. Tablourile ei aveau într-adevăr un lirism de taină
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le vorbea Maestrul la cursuri elevilor lui... — Adora să fie înconjurat de tineri care veneau de peste tot
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
put frumos și asta nu-mi vine decît de la Rexona. Deși, pentru băieți, dragostea cu ea era cam așa cum ai fi mers la cantină, feminitatea stranie a Madlenei mie îmi păru tulburătoare. Deveneai cu ea ori sfios ori de o exuberanță exagerată. Din pricina căldurii, a băuturii și fumului de țigară, atmosfera era năbușitoare. Toți ne dezbrăcasem la cămașă. Nici n-am observat cînd Madlen se lăsase în furou. Sprijinindu-și talpa de genunchi, cu o mișcare bruscă își trase triunghiul roz
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
kafkiene. Romanul are iz de hotel habsburgic lugubru, dar și de naufragiu și exterminare. Norman Manea este, fără îndoială, unul dintre cei mai însemnați prozatori europeni.“ (KARSTEN ALNAES, Kultur Dagbladet, Norvegia, 1 decembrie 1999) * „Romanul Plicul negru relevă o reală exuberanță lingvistică într-un adevărat studiu al mecanismelor societății totalitare, descrise cu ironie acidă. Realism magic în variantă central-europeană, pătruns de umor negru și satiră amară. Un roman de rar nivel artistic.“ (TERJE STEMLAND, Aftenposten, Norvegia, 13 decembrie 1999)
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta iar mă face de rușine. Hai, flăcăi, ajutați-o! Fu luată de subsuori, săltată și trecută pe deasupra focurilor. Ea doar strânse picioarele, dar se întrecu în țipete și râsete. De fapt asta își dorea, realiză și clucereasa, văzându-i exuberanța stârnită ca din senin. Când focurile se mai potoliră, se treziră tropotind pământul. Se prinseră pe după umeri, închizând cercul acelei bătute fără lăutari. Ritmul se păstra de la sine, fără eforturi. Îl aveau în sânge. Clucereasa își lăsă capul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Întrebam dacă v-ar deranja să veniți la secție pentru niște Întrebări suplimentare. — Câtuși de puțin, am răspuns eu veselă. Vreți să vin chiar acum? Dacă nu vă supărați... Omul părea cam năucit, probabil pentru că nimeni nu reacționează cu atâta exuberanță atunci când un polițist se Înființează ca să-l târască la interogatoriu. Sigur, nici o problemă, l-am asigurat eu, cu un zâmbet luminos. Se uita fix peste umărul meu și, urmărindu-i privirea, am constatat că ținta era instalația mobilă. — Vă place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ajutor!, Nimic nou? și altele. Căutam un răspuns cu mai multe înțelesuri, dar veni Chabù să ne cheme la ceai, și ne-am ridicat de la masă foarte fericiți amândoi, continuând să ne privim. În timpul ceaiului, eu am vorbit cu multă exuberanță despre ultimele mele lecturi, toate relative la Khrishna și la cultul vaishnav, și povesteam cu atâta entuziasm și sinceritate scene din viața lui Chaitanya, încît d-na Sen nu putu să se mai stăpânească și se apropie de mine cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a existenței sale, resurecția, metamorfoza ce ar respinge total pragmaticul mundaneității de zi cu zi. În esență, el nu devine eroul neatins de tristețea înfrângerii, personajul ce crede că a mai fost cândva, într-o vârstă a iubirilor absolute, a exuberanțelor ferite de ofilirile spațio-temporalului. Și totuși, un astfel de schimb existențial între realitate și erosul unui basm paralel acesteia, o asemenea pendulare ce implică intense trăiri conferă celui îndrăgostit, dincolo de imaginea unui visător lipsit de rigorile seriozității cotidiene, o stranie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cotidian pe fondul presiunii excepționale a supraviețuirii și amplificării spiritualului din ființa umană, spiritual care, departe de a fi eclipsat întru totul, s-ar chema necontenit pe sine. Pentru a evita împlinirea unui astfel de scenariu sunt acceptate izbucnirile de exuberanță ale artei fiind însă riguros încadrate în mobilitățile sociale sub impresia unei protecții ocrotitoare. De fapt, în acest context, banalitatea fluxului cotidian se protejează numai pe sine preferând descătușări limitate de energie spirituală în locul unei târzii dar radicale desubstanțializări impusă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
insulare și oaze de lumină spirituală ce mențin și salvează cetatea de la o dramatică pierdere în prăbușirea de sine. De asemenea, există și constante surveniri ale evadărilor proiectante, ale eliberărilor în exterioritatea purificantă a cetății. Dimensiunea tonificării vegetale oferită de exuberanța formelor naturii constituie una dintre experiențele cele mai intense pe care și le poate asuma o individualitate descătușată în afara mundaneității cotidiene, dincolo de zidurile restrictive și aplatizante ale comunității umane. Liniștea solitară ca fundament al reechilibrărilor interioare întâmpină și învăluie ființa
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
săptămâni, apoi s-a oprit de bună voie. Grădina a mai rămas un timp închisă, apoi a fost redeschisă, după ce s-a introdus un soi de „valvă“ subterană, menită, după cum am fost asigurați, să împiedice orice repetare a unei asemenea exuberanțe. Lucrul acesta a provocat dezamăgiri și o nemulțumire generală, fiind considerat drept o nejustificată intruziune într-o minune a naturii. Cei mai mulți dintre noi am fi fost gata să sacrificăm grădina de dragul capriciilor jetului opărit. Relatarea tuturor acestor absurdități nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte departe, figură arhetipală ce recapătă forță și vigoare în practicile cotidiene. În acest sens, "indienii metropolitani" ce populează megapolisurile postmoderne, acești sălbatici ce perturbă raționalitatea pe care burghezismul l-a impus societăților moderne nu fac decât să traducă, în exuberanța lor, procesul de metamorfoză aflat la baza unei socializări inițiatice. Și în loc să le condamnăm, ar fi bine să le privim cu atenție. Căci asta traduce o "căutare" ce busculează certitudinile noastre instituite. Romantismul Anilor de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
bucurie și râdea fericită, fără ca acele izbucniri să fie provocate neapărat de evenimentele mitingului, așa cum erau acestea vizibile pentru ceilalți. Având în vedere starea ei specială, Lucian n-o putea suspecta de intenția de a oferi la rândul ei, prin exuberanța ei debordantă, un spectacol pentru cei din jur, așa cum li se întâmplă altor copii la vârsta aceea. Deși, fără voia ei, le oferea un spectacol. Era chiar de mirare că aproape nimeni din jur nu-i dădea vreo atenție... Tatăl
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
convins de „acțiunea misterioasă și inefabilă a celor Trei Persoane Dumnezeiești” în propria sa viață, care nu îl judecă, ci lucrează să îl mântuiască. De aceea, mărturisirea sa nu este un act de disperare sau descurajare și nici o manifestare de exuberanță excesivă, de moment, ci o afirmare a încrederii profunde pe care o trăiește cu curaj înaintea lui Dumnezeu. Mărturisirea ar putea cuprinde chiar o triplă secvență: „confessio laudis”, „confessio peccati” și „confessio fidei”, fiind un triplu act: de laudă, de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
asudă și izvorul / mirării se mărește numai norul / cruce fixă duce-nsângerată. Creația lui Horia Zilieru mărturisește, indirect, propensiunea lui spre serafic, diafan și traduce, în mod firesc, configurația eului acestuia, aparent antinomică, fiindcă îmbină organic, clasicismul - grandios, grav - cu exuberanța romantică, osmoza aceasta subliniind, de fapt, aspirația poetului spre echilibru, armonie. Dar, dacă, structural, artistul e concomitent clasic și romantic, poezia sa este tributară și simbolismului, însă impresia e că retorica acestui curent e prezentă, spre deosebire de cele mai susmenționate, mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la locul indicat. Nerăbdarea mă hărțuise atât de cumplit că n-am putut face altfel. În orice caz n-avea de ce să-mi pară rău: prelungeam întîlnirea cu o oră în plus. Mihaela arăta tot timpul o veselie și o exuberanță aproape neobișnuită. Parcă adunase toată primăvara în ea. Vorbea însuflețit, râdea zglobiu de toate lucrurile, se agăța sprintenă de crengi, alerga pe alei și făcea o mulțime de ștrengării fermecătoare. Părea o Mihaela nouă cu însușiri noi, care n-avea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Și râse copios, cu toată ființa. ― Pentru că ești tartorul tuturor răutăților... ― Eroare profundă. N-am nici o vină! jur! ― Dar cine-i vinovatul? I-am răspuns cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt val de râs. Și pe urmă altul... Eram inundați, exuberanța noastră nu ne dădea pace, clocotea în noi, neastâmpărată ca marea. Cum ar fi fost chip să stăm cuminți pe locurile din compartiment? Nici pomeneală! ― Ce crezi, n-ar fi cazul să reflectăm la gustarea de dimineață? ― Strașnică idee. Tocmai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prietenă marea era... nesărată... Am hohotit din nou. Doamne, nici într-un an n-am râs ca în ziua aceea. Eu și Mihaela eram de felul nostru reținuți, sobri, ponderați; priveam viața prin lentile care nu măreau realitatea. Ușurința, superficialitatea, exuberanța ne erau, oricum, străine. Așa cel puțin îmi conturam harta mea sufletească și cred că avea nu numai apropieri, dar chiar identități cu aceea a Mihaelei. Ce dovadă mai bună aș invoca decât greul și perseverentul urcuș până la mima ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care îi sporea prețul. Tineri și fericiți! Și această tinerețe și fericire ne cerea să râdem fără a conteni, să comitem orice prostie, să ne afirmăm ou toată obrăznicia călcând peste reguli și conveniențe, să ne risipim ridicol energia și exuberanța care nu mai încăpeau în ființele noastre. Ce bogată a plecat în trecut prima noastră săptămână de zbor prin fericire. Numai un mic nor ne-a umbrit cerul în acest timp. Într-o după-amiază, pe când mă întorceam din oraș cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]