5,918 matches
-
din amorțeală și pornirea la contraatac, făcând spume la gură împotriva actualei puteri! Una din uneltele sale favorite, Alexandru Mironov ("este de notorietate colaborarea sa cu Departamentul Securității Statului pe vremea lui Ceaușescu", scrie "Ziua" din 17 iunie) n-a ezitat să se comporte el însuși ca un brav miner, amenințând ca la ușa cortului și pătrunzând ilegal pe postul național de televiziune! Astfel de aberații sunt posibile pentru că România e, pe zi ce trece, țara disprețului față de bun-simț, față de educație
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
performanta sa gândire în felul presocraticilor, însă cărțile de căpătâi i-au fost cele ale lui Dimov și Frank O'Hara, de acesta din urmă nereușind să se despartă, ca atitudine artistică. Crescut în interiorul unei generații de cenacliști, Cărtărescu nu ezită să compare "Cenaclul de luni" al lui N. Manolescu cu "Junimea" și "Sburătorul", un teritoriu liber de comunism, de orice cenzură, un topos al normalității, "o adevărată societate civilă" proclamată în submarinul galben al unei realități paralele, livrești, ludice, ironice
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
după ce i-am așteptat atîta?) devine - ca potențială strategie de "optimizare" la nivel național - cea mai bună ofertă media posibilă. Chiar dacă frecvența cu care americanul James se entuziasmează în fața acestor "simple people" care sunt românii depășește cu mult maxima admisibilă, ezit să citesc serialul lui Iepan ca pe o ofensă la adresa românilor, înclinată fiind mai degrabă să-l văd ca pe un act (auto-ironic) de libertate: un fel de... "dacă tu, privirea din afară, m-ai perceput pe mine (pe noi
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
și, tot admițându-i imperfecțiunile, le escamotează prin rostire, îndreptându-ne mereu privirea spre focurile pietrei prețioase. El ne seduce intelectual față cu spărturile, imperfecțiunile și lipsa de inspirație a unui însemnat procentaj din scriere. La nevoie, G. Călinescu nu ezită a inventa halóuri (verbale) pentru a ne fascina cu fantasme de-ale sale în jurul textului, luminându-l orbitor, sonorizându-l excesiv și... antrenându-ne în entuziasmul sau! El subliniază cu insistență intensitatea "materială" a frisonului gotic la autorul cu pricina
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
bani... O carte minunată - au afirmat criticii din nou în fața acestei variante moderne a mitului eternei reîntoarceri. Ultimul roman, Întîlnirea, este aproape lipsit de acțiune; suspensul generat de tonul discursului narativ - pe care de astă dată unii critici nu au ezitat să-l considere cam lipsit de gust, bătînd spre "kitch"... Pe scurt, iar o poveste de dragoste: un medic veterinar găsește într-o zi pe stradă un calendar aparținînd unei femei necunoscute în ale cărei file își află propriul nume
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
așteptare a finalului în felul său, unii au credința că o pot lua de la capăt altundeva și prin urmare evadează din acest spațiu îndoliat devenit sufocant, alții acceptă aproape senini să moară împreună cu el. Cele mai interesante sînt personajele care ezită să aleagă pentru că își dau seama că nu pot alege decît odată ce au înțeles rostul celor întîmplate, un rost mai adînc și mai important decît cel al imediatului. Daria e, fără îndoială, eroina care întruchipează o identitate dubitativă, care, îndoindu
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
fi român este o opțiune; ceea ce ar fi mai greu de a fi decât român get-beget, dat fiind că, într-un caz, alegi, cu bună știință, pe cînd în celălalt caz, ești, cum ești. Ce urmează am mai scris. Nu ezit să repet scena... Al doilea lucru fusese o șoaptă; o șoaptă repede, un duh, un curent fierbinte care mă bătu în ceafă. Ședeam la geamul vagonului privind iarba care, spre Buzău, se știe, se întunecă puțin, căzînd parcă pe gînduri
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
rămîne multă vreme deasupra Teatrului, bucată udă de chihlimbar, palmele filodendronului, cana de pe măsuța neagră, șevaletul, decupate pe peretele gol, toate sînt portocalii. Se face răcoare, numai bine de continuat. Deschid. E Pahopol. Se uită lung la pensonul din dreapta și ezită. Îi spun să intre. Se așează lîngă fereastră, în bătaia soarelui. E și el de chihlimbar, nasul și pomeții mai aprinși, și celelalte, fularul, cojocul, mîinile, doar sprîncenele și părul, care coboară în favoriți suri, sînt verzi. Portret fauve". Lumea
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
semeț cărți de vizită care, sub numele ipochimenului, sancționează starea sa de indeterminare - că tot suntem în tranziție: �drd."! Că majoritatea chiar vor ajunge doctori, e indiscutabil. Constrânși la jalnice improvizații pentru a-și duce zilele, conducătorii de doctorate nu ezită să închidă un ochi în fața calamităților reprezentate de �doctoranzii" plini de fumuri și abordând aere de cuceritori transcontinentali. Că totul e o farsă, o dovedește statutul clasei universitarilor: cu sau fără doctorat, doctoranzi sau simple loaze pierdute în interstițiile facultăților
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
un joc foarte bine calculat după ce l-a atacat pe Ion Iliescu. A declarat că renunță la imunitate, dacă se aduc probe împotriva acuzațiilor sale, iar atunci cînd a văzut că situația devine primejdioasă în ceea ce îl privește, n-a ezitat să declare că el, de fapt, nu l-a acuzat de nimic pe Ion Iliescu, dar fără a recunoaște că a mințit. Aceste așa-zise subtilități ale lui CVTudor par a miza pe o relație de complicitate cu Puterea și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
a întâmplat, prin 1994-1995, când un membru al familiei mele coordona programele medicale ale Fundației Soros, să aflu de existența acestui incredibil personaj. îmi amintesc și acum de insistența - vecină cu agasarea! - cu care pleda pentru finanțarea programelor sale. Nu ezita să naveteze între Târgu-Mureș și Timișoara sau București, ajungând uneori în miez de noapte și plecând imediat după semnarea contractelor, pentru a fi, în zori, la datorie. Pot depune mărturie că n-o făcea pentru bani, pentru simplul motiv că
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
timp de "temele" lui, se retrăgea tăcut, dar revenea de câte ori era necesar - adică până când își atingea scopul. Vorbea cu un fanatism afabil - ca și cum ar fi vorbit despre vreme - despre datoria lui față de Islam și de Arafat, spunând că n-ar ezita nici o clipă să-și dea viața pentru credința lui. în acele vremi de anti-patriotism generalizat, evident că vorbele lui mi se păreau de prost gust. Din cu totul alte motive, la fel mi se par și acum. N-am adus
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
Gheorghe Grigurcu Produs al mediului rural transilvan, Cornel Regman ezita, cu oarecare cochetărie, a se recunoaște ca atare, introducînd, de cîte ori avea prilejul, un accent diferențial în explicația "originilor" sale spirituale. În agera și discret-ambițioasa-i privire, satul originar se asocia, poate excesiv autocritic, cu "prejudecățile tradiționaliste", cu "inerțiile" și
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
Dumitru Avakian Cum altfel am putea caracteriza imaginea primelor momente ale festivalului enescian decât observând aspectul parțial al realizărilor fiecărui ansamblu în parte? Iar aceasta de la dezamăgire până la entuziasm, de la definirea unor situații artistice pe care nu ezit a le aprecia ca fiind de referință și până la scăderile ce nu țin de demnitatea unui ansamblu care își respectă cartea de vizită. Sintetizând, aș putea spune că debutul de festival enescian a avut parte de evoluții artistice inegale din partea
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
și fizicii". Dar cât efort l-a costat această traducere. Cât a mai trudit bietul Cicero, el care nu "ducea lipsă de cuvinte" pentru a găsi sau fabrica echivalente latinești: uneori el transliterează termeni grecești, dialectica, grammatica, filosofia, musica, alteori ezită și propune mai multe variante "acea virtute pe care grecii o numesc sofrosyne, eu îi spun când temperantia, când moderatio, uneori chiar modestia"; alteori, când nu găsește echivalente, inventează cuvinte, adesea cu un succes extraordinar, deoarece multe din cuvintele introduse
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
spectaculos: un alt studiu despre perioada interbelică, despre autorii de atunci. Totuși, de ce scrie despre această perioadă, aparent clasicizată, un autor care își începe cartea cu următoarea frază: Autorul acestei cărți se consideră un postmodern! Și - după cum se vede - nu ezită să se exprime ca atare"? Tocmai împotriva clasicizării pripite a perioadei moderniste luptă criticul optzecist. Opera cui este această clasicizare? Nu numai a marilor critici interbelici (Lovinescu, Streinu, Vianu, Pompiliu Constantinescu sau G. Călinescu), ci și a generației următoare, generație
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
de serviciu al guvernului, Octav Cosmîncă, și-a declarat consternarea față de aceste cereri, afirmînd că ele au fost făcute pe la spatele Regelui. După cum observa Nistorescu în EVENIMENTUL ZILEI, neînduplecatul republican Răzvan Theodorescu și susținător al stîngii în principiu, n-a ezitat să-și revendice proprietăți de familie care cu nu prea mulți ani în urmă ar fi făcut din el un reprezentant al exploatatorilor. Cît privește revendicarea d-lui Răzvan Theodorescu, socialistul, acestuia i s-ar fi putut întoarce pretențiile cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
putea interpreta faptul că Iov rezistă la toate încercările, mai puțin în fața "ispitei" supreme - perspectiva de a renunța la propria-i viață mai înainte de a o fi trăit? Cînd Domnul se atinge de carnea și de oasele sale, el nu ezită să îi pună la îndoială Dreptatea, nu neapărat pentru că instinctul de conservare ar fi mai puternic decît credința, ci pentru simplul motiv că încercările la care este supus sînt peste puterile unui muritor. "Acestei ispite nu-i rezistă în cele
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
pentru școala generală, iar scandalul recent apărut se referă la manualele de liceu? Manuale pe care editorii abia așteaptă să le editeze "pe banii lor", numai că nu le îngăduie cenzorița de la minister! Necunoaștere crasă a realității sau mentalitate totalitară? Ezit între aceste două definiții ale puterii care conduce acum România, o țară care minte în exterior că vrea să se integreze în Europa, iar în interior dovedește că n-o obsedează decât atingerea intereselor personale și de grup. "Economie de
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
scriitorii șovăitori încă. Apariția în străinătate a celor două cărți ale lui Petru Dumitriu, Rendez-vous au jugement dernier și Incognito, dezlănțuiră în presă atacuri dirijate de același organ, omnipotent. Poetul Ion Vinea, supărat că fusese lașat de Petru Dumitriu, nu ezită să se pună în slujba Securității, scriind pamfletul reprodus în România literară. Labilitate, oscilație morală tipică. Pe Ion Vinea aveam să-l văd prima și ultima dată la palatul Mogoșoaia. El apăruse însoțit de M., o fată băiețoasă, simpatică, folosită
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
sentiment mai acut de consternare și perplexitate ca acum un timp, cînd am văzut ce scrie unul dintre cei mai apreciați critici ai momentului, Valeriu Cristea, de la care te-ai fi așteptat la cu totul altceva și care nu a ezitat să mă numească "ticălos" pe mine și pe încă vreo cîțiva care îndrăzniseră să pună în discuție situația unui scriitor foarte discutabil, de altminteri, și care nu era un artist cu valoarea și scăderile lui, ci o entitate intangibilă, un
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
situația unui scriitor foarte discutabil, de altminteri, și care nu era un artist cu valoarea și scăderile lui, ci o entitate intangibilă, un fel de zeu supraterestru. Ei bine, criticul acesta, foarte stimat de mine, pînă în acea clipă, nu ezita să interzică (?!?) discuția și să aplice o scatoalcă pînă și unei... "doamne editoare" care îndrăznise să ia apărarea lui Marin Preda (căci despre el era vorba), afirmînd: " Cred că, în anumite situații, a apăra pe cineva e doar un alt
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
lui Alexandru George față de predecesorii de seamă ai d-sale ca și ai noștri. Ne facem mea culpa, "luînd în seamă" că, încă de la debutul d-sale, interlocutorul nostru a "iscălit" o evocare a lui Tudor Vianu, "pe care nu ezit a o numi cea mai caldă pe care am înregistrat-o pe undeva vreodată (și pe care Ivașcu mi-a refuzat-o la România literară pentru că era prea elogioasă)", apoi una intitulată Apollonius, consacrată lui Vladimir Streinu, "căruia i-am
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
maternă!". Strategia lui Rogulski e simplă: afirmă identitatea dintre fiziologic și mental în cazul femeilor și încarcă, apoi, datele fiziologice cu semnificația urmărită dintru început - superioritatea masculină devenind incontestabilă, ca și necesitatea de a decide pentru ea. Ceea ce Rogulski nu ezită să facă, pe parcursul romanului. Desigur, în ordinea patriarhală căreia i se subordonează lumea romanului, demersul său se numește a ajuta femeia care are vocația feminității să și-o descopere, să și-o elibereze de balastul acumulat în social și să
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
viața ca vestă antiglonț/ purtată direct pe iriși sînge și mușchi" (dîra de miere și sînge plutește între cer și pămînt). Firește, totul e doar o înscenare, un simpatic décor al violenței în efigie, în felul în care Breton nu ezita să afirme: ,,actul suprarealist cel mai simplu constă în a ieși cu revolverul în stradă și a trage în mulțime, la întîmplare". Un terorism de cabinet! Precum în frenetica învolburare a unui carnaval, creatorul de acest tip își pune măști
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]