828 matches
-
ce afecta atunci întreaga Europă produsele occidentale au invadat rapid piețele estice, spre beneficiul aproape exclusiv al statelor occidentale. Fără îndoială că, pe parcursul primului deceniu, cele mai profunde eșecuri au fost legate de prăbușirea economică și de caracterul obscur și ezitant al privatizărilor, poate și pentru că aceste fenomene atingeau însăși inima sistemului comunist. Brutalitatea prăbușirii economiilor, însoțită pretutindeni de concedieri masive, a provocat o uimire generală, ca de altfel și brutalitatea invaziei bunurilor de consum importate, care era percepută ca o
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
viitorul mai îndepărtat. Sigur, accesul la noi fonduri și posibilitatea de a lucra în unele țări membre ale UE, ca să iau două exemple, sunt modificări imediate, dar ele presupun că efectele, reușite sau nu, se vor vedea mai târziu. O ezitantă și foarte treptată revenire la o cultură politică firească dă speranțe, chiar dacă nu satisfacția succesului. Însă, din nou, orice constatare trebuie nuanțată, iar nuanțarea acestor realizări alunecă imediat spre subiectul următoarei întrebări, eșecurile ultimelor două decenii. 6. Care sunt eșecurile
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
viciile la un loc?”) Pe de o parte, Grigore suprapune personajele, pe de altă parte, el interpretează În cheie morală, mai precis imorală, posedarea Mariei Magdalena. Imaginea pe care acest papă o oferă despre ucenica lui Isus, o femeie slabă, ezitantă (stă la gura mormântului și nu crede În Înviere etc.), dar care se va bucura de dragostea și milostivirea Mântuitorului, va străbate Occidentul până târziu, În secolul XX. Există vreo rațiune specială dedesubtul acestei recreări a imaginii Mariei Magdalena ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
o lume de basm, se regăsesc „setea” și „arșița” distrugătoare. Spațiul geografic se mută spre Câmpia Bărăganului, văzută în succesiunea anotimpurilor, și spre lumea mirifică a Deltei. Un segment interesant este poezia erotică, zonă de care L. s-a apropiat ezitant. În trei catrene dintr-un Eseu erotic se deslușesc ecouri insistente din Mihai Eminescu. Ciclul de inedite surprinde și scene din viața boemei literare bucureștene a anilor ’50, din care poetul a făcut parte. Unele poeme trimit explicit la baladele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
ca În țările de veche tradiție culturală și cu baze financiare solide, reflexul de subvenționare a sănătății, Învățământului și culturii, având o lege mizerabilă, de toți execrată, a sponsorizării!Ă; iar aceste tone de producție literară, neselectate de o critică ezitantă și improvizată - criticii de mare prestigiu absentând de la post! -, nu fac decât să mărească confuzia criteriilor și valorilor. Câmp favorabil, cum o spuneam, pentru ambițioși, noii oportuniști, veleitari, impostori etc.! Ar fi fost o prostie și o pierdere de timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
84. Singurătatea autorului, a omului, a mea, după Întoarcerea post-decembristă am interpretat-o ca pe o formă pozitivă a marii surpări sociale și politice care s-a Întâmplat În România și prin „navigația”, oarecum de Înțeles, În zone tulburi și ezitante ale noii, improvizatei, clase politice, dar și a societății civile și a corifeilor ei, care, uitând de primele lor declarații și angajamente, s-au pomenit și ei târâți În curentul puternic și grosolan al luptelor politice și partizane. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fulgerător fisura, falia ce a tăiat cam la mijloc mica, și uriașa În același timp, lume literară. A urmat mineriada sau mineriadele; Iliescu oricum nu mai avea nevoie de „ele” pentru a focaliza Încă o dată, În persoana sa, mai degrabă ezitantă și vizibil confuzionată de staff-ul său - ca și predecesorul său, nu prea Îndepărtat, e drept cu o dimensiune a paranoiei În minus! -, pe „demonul”, societății. Acuzat de toate relele, deși unele veneau de la cabinetul primului-ministru, mass-media și opinia publică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu mai era de mult o noutate. N-aveam altă sursă de știri și divertisment. În schița mea arătam eficiența difuzorului în campania de colectivizare: emisiunile locale, desfășurate prin stația de amplificare, au exercitat un fel de presiune asupra celor ezitanți ori refractari în fața ideii de „colectivă”. Din categoria acestora din urmă făcea parte și moșul meu, Vasile Călin, care stătuse cîțiva ani prizonier la ruși. Mai cuprins decît tata (căci îl moștenise pe unul Mihai al lui Teleagă), nici nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
același, tânărul fugit din Academia Movileană din Kiev, care pe parcursul acestui drum al autocunoașterii are șansa să se cunoască pe sine, realizându-și în felul acesta și un autoportret: este, firav, plăpând, lipsit de orice rezistență la efort fizic, temător, ezitant și având, ne spune textul, „doar puțină sănătate”. Cu alte cuvinte, un cumul de slăbiciuni, pe care personajul și le mărturisește cu franchețe și un candidat ideal, pentru un parcurs de inițiere menit să-l transforme și să-i sporească
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
vocație, în 1865 i se încredințează o misiune diplomatică la Paris, pe lângă Napoleon al III-lea. La bătrânețe rătăcea prin Europa singur, suferind, căutându-și de sănătate, peregrinări consemnate în scrisorile către V. Alecsandri, căruia îi sugerează, într-o etapă ezitantă a carierei literare a acestuia, să scrie o dramă. Când, în 1879, apare Despot-Vodă, piesa era însoțită de câteva rânduri ale lui C., care, pentru a plasa cât mai favorabil lucrarea prietenului său, apela, într-un comentariu fin, la comparații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
sub aspectul articulării și fonației, iar limbajului sub aspect gramatical și lexical, precum și comportamentul și reacțile auditive și vizuale ale logopatului prin observației directă sau din relatările cadrelor didactice. Deficitul hipoacuzic sau vizual trebuie sesizate uneori prin comportamentul retras și ezitant al copiilor, prin lipsa reacției verbale adecvate, uneori întârziate, prin înclinarea capului în cazul deficitului auditiv, sau prin strângerea pleoapelor și apropierea exagerată de carte în cazul miopiei. Observarea aspectului monomorf sau polimorf al tulburărilor fonoarticulatorii și aprecierea inteligibilității exprimării
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Ghereta de control este departe în față, la o sută de metri. E prevăzută cu geamuri fumurii. Candidatul la trecere, cu permisul în mână (este un privilegiat, un obișnuit al traseului, altminteri nu și-ar mai fi asumat riscul), înaintează ezitant între două blocuri de beton, și cum nu înțelege prea bine ce i se ordonă, nu face exact ceea ce trebuie. Are gesturi de marionetă, în contratimp. Își pune mâinile pe cap când vocea nu-i cere nimic sau înaintează cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
excelență, să poarte o inscripție grecească, de pildă από Λυχνιδος, apoi poți fi sigur că locuitorii de prin ținutul acela trebuie să fi știut grecește.” (Ib.). Astfel, prin confuzii voite și salturi logice, Philippide trage concluzia, pe care o începe ezitant, dar o încheie ca pe o certitudine: „Se pare deci, că cele două provincii, Moesia și Thracia, erau astfel împărțite că tot muntele Haemus (adică Balcanii) aparținea la Thracia, iar părțile dinspre Dunăre cu garnizoanele sale se stăpâneau de legatul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Eugen Simion, mai tânărul, dar nu rareori exigentul În spiritul călinescian Nicolae Manolescu, Adrian Marino, cronicar ocazional, Mircea Martin -, care continuau unele semne Încurajatoare date de un Șerban Cioculescu, care mi-a lansat primul roman, Francisca, la care se adăugau, ezitant, spiritele vii, interesante, ale „marxizanților de primă oră” și care se angajaseră un pic cam intempestiv de partea echipei staliniste a lui Dej și Leonte Răutu: Paul Georgescu - descoperitorul și susținătorul la primii, dificilii pași „În arenă” ai lui Nichita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tocmai diversitatea, multiplicitatea, policentrismul societății americane care, după mine, este de asemenea meritul principal și speranța principală pe care societatea americană în continuare o oferă societăților din lume. Pentru că un policentrism, inevitabil, implică un anumit nivel de toleranță, chiar dacă este ezitant sau puțin cam à contre coeur, dar inevitabil trebuie să existe toleranță. Altfel dispare policentrismul. Or, cel puțin până acum, orice încercare de centralizare prea puternică a eșuat în America. În vreme ce știm prea bine că în marea majoritate a societăților
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
la fel de reușit ca E pericoloso sporgersi sau Filantropica, să zicem. Ceea ce îi reușea de minune lui Nae în filmele amintite mariajul fericit și „până la adânci bătrâneți” între filmul de autor și cel care aduce încasări mi s-a părut aici ezitant, imprecis, cu sincope ; un mariaj început sub cele mai bune auspicii (scenariu premiat, reputația soțului-regizor etc.) care eșuează după nici o oră (din 2 și jumătate) în rutină casnică, nevroze și certuri... OK, o să-mi spui (ca și Nae) că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
editură, care a făcut gestul nobil de a-mi publica primul roman „după întoarcerea mea din exil”, Îngerul de gips, față de manuscrisul Bunavestirii, pe care l-am înmânat adjunctului său, Mihai Gafița, în toamna lui ’74, s-a arătat deodată ezitant. L-a încredințat lui Mugur, la dorința mea - a fost o greșeală; dacă Geta Dimisianu mi-ar fi fost redactoare și la Bunavestire, cum îmi fusese la Îngerul..., romanul, probabil, ar fi trăit mai puține tribulații și ar fi apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literatura română, tânără și încă nesigură de propriile-i fundamente - sau ieșită dintr-un proces de evoluție mai degrabă neorganică, în salturi - avizată deci să „imite” mai ales modele prestigioase decât să caute ea însăși să experimenteze din „interior”... e ezitantă și chiar refractară unor astfel de „căutări, experimente”?! Mi se va replica cu saltul spectaculos al poeziei, cu suprarealismul românesc, unul de vârf în Europa! Da, dar poezia română modernă a avut incalculabilul noroc de a fi avut „în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu, Adrian Păunescu și subsemnatul l-am atacat pe Eugen Barbu și „grupul lui”, bineînțeles. Această „mini-conjurație” s-a făcut nu ușor, în zile și săptămâni de pledoarie, a mea, față de prietenii mei încă ezitanți, speriați de urmări, cum a fost Matei, prudent ca de obicei, dar care ne-a urmat totuși, nemaivorbind de scriitori care îl dușmăneau pe Barbu, prieten cu noul șef de stat și citat la întrunirile oficiale scriitoricești de activiștii superiori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aminte, s-a grăbit să-i recunoască pe putchiștii de trei zile, într-atât de instalată era în mintea occidentalilor convingerea că militarii sovietici au, de fapt, puterea și că regimul nu o poate vira decât spre radicalizare, în fața reformelor ezitante ale lui Gorbaciov. Apariția „pe tanc” a lui Elțîn și desființarea partidului comunist - bolșevic - al U. Sovietice au fost o bombă în primul rând pentru conducătorii marilor puteri, ce împărțiseră lumea în două și care, printre altele, își bazau nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
euforii sau suferințe insuportabile. Recunoașterea realului în uimitoarea lui, nudă, realitate devine, abia atunci, un eveniment. Într-un anumit sens, Noul Testament este istorisirea trecerii - nerecunoscute - prin lume a lui Dumnezeu. Pe Iisus, dincolo de cercul restrâns al câtorva discipoli (și ei ezitanți la răstimpuri), nu-L recunoaște nimeni ca fiind ceea ce este. Iar El tocmai asta caută: nu să I se arate recunoștință din partea celor pe care îi instruiește sau vindecă, ci să fie recunoscut de ei în adevărul Lui. Nerecunoscut ca
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
util, calculatorul portabil a devenit un substitut de personalitate, o excrescență schizoidă care își domină utilizatorul. Omul vrea să epateze, să etaleze cunoștințe fenomenale, să arate, mă-nțelegi, prostimii cât e de deștept. Vreți să auziți ceva despre Olympia (pronunție ezitantă), a lui Edouard (pronunțat cu un „d“ final sonor) Manet? Ascultați la mine! Urmează platitudinile curente, culese din Wikipedia și din alte cotloane digitale, de unde trebuie să rezulte că vorbitorul și-a tocit coatele și și-a mâncat tinerețile studiind
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
costumat. Iar dacă Jayne ar fi dat nas în nas cu el, i-aș fi putut spune că nu era decât un student costumat drept „prospector încărunțit“. L-am lăsat pe Kentucky Pete înăuntru și după ce i-am oferit, cam ezitant, o margarita, l-am condus în biroul meu, am încuiat ușa și mi-am scos portofelul. Era oricum foarte grăbit; trebuia s-ajungă la facultate pe la opt ca să vândă o mare cantitate de narcotice unui grup important de boboci. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care mi-a venit în minte: spintecat) și fulgii se împrăștiaseră pe cuvertură. Perna arăta de parcă ar fi fost, ei bine, atacată, din moment ce fața de pernă era sfârtecată ca și cum ar fi fost înțepată în mod repetat, iar atunci când am pus, ezitant, mâna pe pernă, mi-am tras-o înapoi pentru că era udă. În acest moment - când arătătorul meu s-a retras năclăit - mi-am șters imediat mâna de blugi și m-am hotărât să cobor în birou și să mă închid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cred că te-am întrebat asta. Ne știm de peste cincisprezece ani și nu-mi imaginam c-o să ajung vreodată să te întreb una ca asta. - Sunt un tată și un soț dedicat, am zis eu foarte mândru. - Da, murmură Binky ezitant. Da. Am plusat, să-i spulber orice îndoială. - Și predau. - De necrezut. - Am doar o săptămână de când sunt la facultate, dar puștii mă iubesc. Circulă legenda că la cursul meu au încercat să se înscrie mai mulți studenți decât la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]