824 matches
-
douăzeci și cinci de ani ai săi sentimentele de iubire aveau cea mai mare prioritate. Orice vedea atât în natură, cât și în viața normală, o observa doar prin prisma iubirii. Zborul unei păsări era un simbol al dragostei. În viziunea sa, fâlfâind din aripi, pasărea străpungea văzduhul în întâmpinarea perechii. Doi porumbei, care își apropiau ciocurile pe coama unui acoperiș de clădire, erau tot un simbol al dragostei. O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
în al dragostei jar. N-ați văzut trei copii cu mânuțele reci Tresărind prin zapezi, dispărând pe poteci, Ei mă strigă și-acum din adâcuri de gand Și prin inima mea chicotesc alergând. N-ați văzut îngeri, (trei), din aripi fâlfâind, Eu în suflet îi văd amintiri mângâind, Dar îi pierd hohotind într-un glas de izvor Și din trupu-mi se rup cu zvâcniri care dor. N-ați văzut trei iubiri rătăcite în timp Căutând un surâs într-un alt anotimp
N-AȚI VĂZUT TREI LUMINI? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372702_a_374031]
-
1233 din 17 mai 2014 Toate Articolele Autorului ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR - Fraților, ne-a luat dracul! spuse cu multă durere în glas contele Dracula. Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădită tristețe: - Bă, moartea-i
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
despre plozii ei, niște degenerați, care se îndoapă, ați văzut doar, cu felurite tâm- penii, fără pic de respect pentru întreaga noastră stirpe. Vai, nouă!... Din plafon mai căzură câțiva lilieci. La fel! Infarct! Nobila adunare se foi neliniștită. Lințoliile fâlfâiră și câteva capace scârțâiră sinistru. Dar totul se opri sub privirea tăioasă a contelui. - Băi, zdrențelor, nu v-am chemat aici ca să văd cum vă cufuriți pe voi de frică! Spuneți, ce trebuie făcut, cum ieșim din belea, că în
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
dat, Gică a prins un ciortan de peste un kilogram și mi-l tot ridica în sus să-l văd, mândru de captura lui. Dar nici eu nu eram mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
înaltul cerului cu aripile lui... Așa, porumbel argintiu! Scaldă-te în soare, căci lumina îți face bine! Acum, coboară iar la mine! Și porumbelul o asculta, își unea aripile, și venea ca o săgeată în jos, ajungând chiar în dreptul ei. Fâlfâi bucuros din aripi, apoi se așeză cuminte în palmele ei, întinse spre el. Așa va face de-acuma în fiecare zi, când Roxette va ieși în curte. De-atunci, motanul nu mai era prieten cu ea, și o ocolea temător
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
de cuvinte din zona Deltei Dunării )] de peste un kilogram și mi-l tot ridica în sus să-l văd, mândru de captura lui. Dar nici eu nu eram mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
în direcția indicată, ca să vadă cucul prima oară-n viața lor. -Nu faceți zgomot și nu vă mișcați! șopti, sâsâind, domnul cel mustăcios. Acuși o să cânte! Cei din jur înmărmuriseră în pozițiile inițiale, cu gâturile răsucite după presupusul cuc. Acesta fâlfâi din aripi pe sub nasul lor și se așeză cuminte în vârful unui stâlp. -Și...ziceți că o să cânte?șoptiră cei înțepeniți. -Sst! Sigur o să cânte, sâsâi mustăciosul. Nu vă mai mișcați! Cei din jur înțepeniră și mai tare, ținându-și
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
și l-a inserat într-un videoclip cu măști venețiene și cu muzică “Rondo' Veneziano - Capriccio Veneziano”. Parcă e făcut special pentru tine. Cine s-o fi ascunzând sub numele Gaviota? Termin cu google și merg la culcare. Cu ochii fâlfâind de oboseală, întins în pat, pe întuneric, îmi reproșez: cum dracu am reușit să nu fac nimic timp de patru- cinci ore ? Ei bine, de curând am primit explicația. Știi că pe net circulă tot felul de mesaje. Unul din
ACCELERAREA TIMPULUI de DAN NOREA în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369158_a_370487]
-
sugerează eliberarea de greutatea pământească, zborul sufletului, spontaneitatea, prietenia, cântecul, creația, nemurirea sufletului, dar și hazardul, neprevăzutul, necazul, moartea: „Nu mai știu de am stele în plete, copacii inimii îmi sunt plini de păsări-colibri, buzele sângelui meu ridică din umeri, fâlfâie noaptea pe ceruri pustii!”; „Mi-s mâinile pline de trupuri atinse de păsări și lanuri ce azi nu mai sunt, din zodii de apă răsare un nufăr, nu uita că mi-e frică, nu mai pot să te-nfrunt!”; „La
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
ca să-mi scurmi în vise să-mi aduci aminte că de fapt sunt cânt, pasăre măiastră, pasăre albastră care porți în àripi cerul tot răsfrânt? Trilurile tale diamanticale mi-au pătruns în suflet și-n orice cuvânt și-ale tale-arìpe fâlfâind în clipe sunt când adiere și când aspru vânt. Pasărea se-ascunse-n mine și-mi răspunse și de-atunci în mine totul e avânt !!! Anatol Covali Referință Bibliografică: Pasărea aceasta / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI
PASĂREA ACEASTA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378779_a_380108]
-
ultima audiență..., cine a întors lumea asta frumoasă, nobilă, stabilă pe dos? (cum cine?), o răsturnare care, iată, n-a dus la nimic, unde-i Vîrful cu Dor, edenul pictat de Mirea? unde-s larii legitimi? aici, ha-ha-ha-ha-ha, fantomele își fîlfîie trenele, sîntem aici, iarăși aici, miroase tare a santal... Seara, în holul de la Cumpătu, văd la televizor cum, pe scara avionului, coboară principesa Ileana, sora lui Carol al II-lea. În urma ei, fiicele lui Mihai I. Incredibil. 15 mai Azi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meștere, sîntem în ajun, pînă la Înviere mai sînt patru luni. Și-a pus lumînarea-n sîn și și-a aprins mărășeasca. Puteam coborî. Am luat-o pe la Observator, pe la Pompieri, în urma noastră veneau, dinspre Cîrlig, mascații, hău-hău, hău-hău, a trecut fîlfîind un înger dolofan, mirosind a cozonac, am tăiat-o pe la Bojdeucă, s-ajungem jos, în Veneția, și de-acolo, pieptiș, la Cuciureanu, delenda Carthago, delenda Carthago, scandările lui aburite, la Casa Universitarilor... Cioc, cioc. Domnia sa, Cuciureanu, ne aștepta în odaia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a pune în evidență trăsăturile asemănătoare și de a se deosebi unul dintre acestea constituie primul pas spre înțelegerea comparației, o altă figură de stil des întâlnită în textul literar. Identifică asemănările dintre diferite obiecte sau ființe: „Albe tulpane Fâlfâie-n soare Ies gospodinele Iuți ca albinele... Cerul e-albastru Ca o petală De miozot...” (George Topîrceanu, Rapsodii de primăvară) „Doamna gerului, bătrână, S-a sculat de la pământ Și-nălțând spre cer o mână, Ca o cumpănă uscată de fântână
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
prevăzută vizitarea unor unități agricole nu departe de București), Petre Lupu, șeful Secției organizatorice la Partid s-a prezentat la sediul delegației în Modrogan cu o hârtie în mână și i-a dat-o lui Nicolae Ceaușescu. Acesta, cam agitat, fâlfâie și el hârtia și i-o dă lui Gh. Gheorghiu-Dej. Dej mi-a dat-o mie ca să o traduc pe loc lui N.S. Hrușciov. Hârtia cu pricina conținea date statistice din care rezultă că, în România, porcii sunt tăiați la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de Blaga nous indique qu'il s'agit d'un trăit stylistique propre au poète.1406 Nous nous demandons pourtant quelle est la signifiance correspondant à ce procédé de reprise. Analysons, à titre d'exemple, le fragment suivant : Sufletul satului fâlfâie e lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de pae, ca un joc de iezi pe morminte înalte. (Sufletul satului) (Blaga, 2010 : 116) L'âme du village autour de nous papillonne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
situations où la traductrice décide, par exemple, de transformer un point dans une virgule, car elle choisit en français une autre tournure de phrase. On peut comparer să version avec celle réalisée par Philippe Loubière : Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi [...] (Sufletul satului) (Blaga, 2010 : 116) Le soir venu, l'âme du village nous effleure [...]. (L'âme du village) (Stolojan, 1992 : 43) Regarde, c'est le soir. L'âme du village autour de nous papillonne [...]. (L'âme du village
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
conservée dans la langue cible, le traducteur recourt à des méthodes de compensation (comme la création de figures) afin de combler la perte au niveau sonore. Parfois, leș allitérations șont employées dans la création des images plus amples : Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi [...]. (Sufletul satului) (Blaga, 2010 : 116) L'âme du village voltige près de nous [...]. (L'âme du village) (Miclău, 1978 : 281) [...] l'âme du village nous effleure [...]. (L'âme du village) (Stolojan, 1992 : 43) L'âme du village virevolte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a lumii..., op. cît., p. 159: E vorba așa-zicând de false comparații, căci de fapt cele expuse în versurile introduse prin adverbul de comparație "că" sunt termenii proprii, sunt datele realității concrete figurate (designatele), transfigurate prin metaforă "sufletul satului fâlfâie pe lângă noi." " (" Îl s'agit en effet de fausses comparaisons, car leș faits introduits par l'adverbe de comparaison "comme" șont leș termes propres, leș données de la réalité concrète figurée (leș objets désignés), transfigurées par la métaphore "l'âme du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
năstrușnică. Ne-am instalat pe bancă, într-o bărcuță. Deasupra ei se înălța flancul unei șalupe care purta urme de incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei, o funie întinsă lângă cabină: câteva bucăți de pânză colorată fâlfâiau ușor - rufe care se uscau de ani de zile... Seara era caldă, cețoasă. Mirosul apei se îmbina cu efluviile fade ale socului. Din când în când, un vas care se vedea trecând în depărtare, în mijlocul Volgăi, trimitea în șenalul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe protegiații lor?... Nu mișcă ei aripele lor de argint asupra capetelor muritoare?...... Și tu... Nu ești tu înger?... poate îngerul meu de pază... (a-ngenuncheat și-i sărută mîna) Micul meu înger. [EMMA] (trece după el și-ncepe să-și fâlfâie mantila asupra capului lui) Va să zică... așa? Da?... (rîde nebunește) Da' șezi, unchiule! Șezi ici, lângă îngerul tău de pază... Las' să-ți povestesc și ce-mi place mie... [ȘTEFAN] Ce? Spune! EMMA] Să-ți spun. Mie... nu-mi place Italia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții. O turturică albă zbura deasupra pământului; însă un șerpe-și ridică capul din adâncime și apucă pe turturica albă. Ea fâlfâia, sărmana mititică, însă o parte după alta fu înghițită de gura șerpelui... era repauzata ei maică care o înghițea... vuuu!... era înspăimîntători să vezi, și neci o rază de lumină și speranță nu mergea în jos prin aburul de sînge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dimitrie și puseră să se adune acolo o samă de oameni, bărbați și femei, ce se pretindeau demoniaci și cari fuseseră câștigați pe sub mână pentru planul național. Cu gene pline de sânge și dîndu-și ochii peste cap, cu pletele încîlcite fâlfâind sălbatec, acești oameni știură cu scop să facă așa de bine ș-așa de amăgitor turbarea religioasă și spumegândă că în stadiile intermediare a accesului, adică în așa-numitele momente lucide, vorbele lor, rostite cu strigăt, înfierbîntau repede mulțimea lesne-crezătoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acoperite, trupele năvălitoare dădeau înapoi pe toată linia, când principele Carol se aruncă în fața batalioanelor române cu cuvintele "Scăpați onoarea zilei și a națiunii". El le făcu să se 'ntoarcă, să repete asaltul asupra șanțurilor Griviței, pe a cărei înălțimi fâlfâi o oră mai târziu tricolorul român. Din ziua aceea mersul răsboiului se schimbă, în decursul căruia mica armată română se mai distinse prin multe lupte viteze. Rușii aveau așadar toate cuvintele pentru a fi mulțumiți de aliații lor. Dar alianța
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Continentele ascunse (1965), confesiunea patetică este dublată de un egotism liric insistent, uneori excesiv. În erotică, impregnată de același patetism, spiritul romantic se confundă cu cel romanțios. Lirismul civic revine în forță în De dragoste de țară (1967), unde steaguri fâlfâie deasupra șantierelor în „lumina lunii August” și se aude „Cântarea României Socialiste”. Titlul unui poem de aici va deveni titlul volumului următor, Sfera gânditoare (1967), care reprezintă un moment crucial în evoluția liricii lui H. Unei sensibilități expansive ce se
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]