436 matches
-
desigur, sens de "regulă"; dar sunt reguli și reguli: principii, norme domeniale, reguli de amănunt etc.; o sistematică a acestora putem găsi în lucrările lui Husserl, de exemplu, îndeosebi în Ideen I. Ținta autorității în privința reglementării faptelor de gândire, rostire, făptuire este supunerea totală a întregului domeniu de aplicație judicativă. Iar mijlocul reglementării este "autorizarea", adică tragerea acelui ceva care capătă chip prin gândire, rostire, făptuire către "poziția" pe care o are autoritatea. Desigur, autoritatea se manifestă nu doar în sensul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Husserl, de exemplu, îndeosebi în Ideen I. Ținta autorității în privința reglementării faptelor de gândire, rostire, făptuire este supunerea totală a întregului domeniu de aplicație judicativă. Iar mijlocul reglementării este "autorizarea", adică tragerea acelui ceva care capătă chip prin gândire, rostire, făptuire către "poziția" pe care o are autoritatea. Desigur, autoritatea se manifestă nu doar în sensul autorizării lucrurilor deja făcute, ci și a celor care pot fi făcute: de aici și sensul de dictatură pe care îl capătă autorizarea. Pot fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
autorizării: "Metoda eidetică este cea a unui pozitivism fenomenologic care întemeiază posibilul pe real."228 În scenariul nostru, realul întemeietor fiind judecata și judicativul, iar posibilul întemeiat, tot ce poate fi autorizat în orizontul dictaturii judicativului, aparținând gândirii, rostirii și făptuirii. Deși autoritatea este copleșitoare, puterea sa nu este absolută. Sunt, totuși, gânduri care scapă autorității: desigur, nu trec de autorizare. Logica stoicilor sau teologia lui Origen reprezintă astfel de făptuiri (gânduri, rostiri și făptuiri, totodată), care au scăpat autorității, dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi autorizat în orizontul dictaturii judicativului, aparținând gândirii, rostirii și făptuirii. Deși autoritatea este copleșitoare, puterea sa nu este absolută. Sunt, totuși, gânduri care scapă autorității: desigur, nu trec de autorizare. Logica stoicilor sau teologia lui Origen reprezintă astfel de făptuiri (gânduri, rostiri și făptuiri, totodată), care au scăpat autorității, dar nu au trecut de autorizare; este vorba despre cazuri atot-cunoscute; dar există, fără îndoială, și multe altele mai puțin cunoscute. Orice fapt permis gând, rostire, făptuire este reglat prin autoritate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului, aparținând gândirii, rostirii și făptuirii. Deși autoritatea este copleșitoare, puterea sa nu este absolută. Sunt, totuși, gânduri care scapă autorității: desigur, nu trec de autorizare. Logica stoicilor sau teologia lui Origen reprezintă astfel de făptuiri (gânduri, rostiri și făptuiri, totodată), care au scăpat autorității, dar nu au trecut de autorizare; este vorba despre cazuri atot-cunoscute; dar există, fără îndoială, și multe altele mai puțin cunoscute. Orice fapt permis gând, rostire, făptuire este reglat prin autoritate și autorizare. Cea dintâi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Origen reprezintă astfel de făptuiri (gânduri, rostiri și făptuiri, totodată), care au scăpat autorității, dar nu au trecut de autorizare; este vorba despre cazuri atot-cunoscute; dar există, fără îndoială, și multe altele mai puțin cunoscute. Orice fapt permis gând, rostire, făptuire este reglat prin autoritate și autorizare. Cea dintâi autoritatea este copleșitoare și în sensul că însăși croirea, "formarea", educarea gândirii, rostirii și făptuirii urmează regulile sale, așa încât faptele din afara reglajului autoritar reprezintă un fenomen minor, de obicei nesocotit în spațiul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cazuri atot-cunoscute; dar există, fără îndoială, și multe altele mai puțin cunoscute. Orice fapt permis gând, rostire, făptuire este reglat prin autoritate și autorizare. Cea dintâi autoritatea este copleșitoare și în sensul că însăși croirea, "formarea", educarea gândirii, rostirii și făptuirii urmează regulile sale, așa încât faptele din afara reglajului autoritar reprezintă un fenomen minor, de obicei nesocotit în spațiul public; totuși, este vorba despre un fenomen, adică despre un fapt intrat, din când în când, în sens. Dar care este sursa sa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care este sursa sa? De unde își trage el rostul, care îi este obârșia? Doar din spontaneitatea logos-ului, am putea răspunde acum, care, din partea sa non-formală cea care a generat toată ordinea judicativ-constitutivă -, trece în unele evenimente de gândire, rostire, făptuire. Implicațiile publice ale autorizării vor fi cercetate odată cu cele aparținând părtinirii și ordonării, adică atunci când va fi tematizată ideologia. 4.12. Punctul de întâlnire a dictaturii judicativului cu orizontul logos-ului întreg Părtinirea, ordonarea și autorizarea, deși recunoscute prin cea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecată, semnifică mai degrabă în spațiul mai larg al judicativului; ele sunt actele constitutive ale dictaturii judicativului, însă nu doar în sensul condiționării operaționalității acesteia, cât mai degrabă în acela al regenerării sale neîncetate, prin fiecare act de gândire, rostire, făptuire. Ele sunt, de fapt, acte de re-timporizare, cu valabilitate pentru condiția strict formală a judicativului, dar, totodată, fundamente solide pentru actele de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a judicativului, dar, totodată, fundamente solide pentru actele de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate") sunt înseși formele "raționalității dominante" în "lume". Din ele au rezultat, prin accentuarea rolului reglator al ideologiilor formele desăvârșite ale gândurilor, rostirilor și făptuirilor de sens judicativ pentru "spațiul public", din ce în ce mai larg de-a lungul istoriei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate") sunt înseși formele "raționalității dominante" în "lume". Din ele au rezultat, prin accentuarea rolului reglator al ideologiilor formele desăvârșite ale gândurilor, rostirilor și făptuirilor de sens judicativ pentru "spațiul public", din ce în ce mai larg de-a lungul istoriei, fenomene precum: publicizarea, massificarea, plebeizarea. Sensul ultim pe care îl capătă toate aceste fenomene corespunde asigurării dominației unei părți a însuși spațiului public, asupra celorlalte părți, și ridicării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Mai mult, reducția judicativă îi scoate în evidență sensul și din acest motiv, ceea ce ar putea fi numit "judicativ regulativ" extinzând regulativitatea și la alte elemente judicative, pornind de la și pe baza regulativității temporale capătă prezență în unele gânduri, rostiri, făptuiri omenești și că, în ciuda faptului că, prin acestea, însăși dictatura judicativului își scoate la vedere limitele, regulativitatea judicativă este un fenomen din orizontul său de constituire. De ce timpul este constitutiv? Datorită formalizării logos-ului; prin aceasta, ceea-ce-este (și, tradițional, este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dictaturii judicativului. Este vorba despre: părtinire, ca împărțire a funcțiilor logice și ontologice în orizontul judicativului, ordonare, ca așezare ierarhică a funcțiilor logice și a demnităților ontologice, autorizare, ca supunere față de "autorități" și ca acreditare a gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune". Din această perspectivă, ideologia reprezintă însăși aplicația "finală" a judicativului constitutiv, ipostaza funcțională desăvârșită a dictaturii judicativului. Istoria ei începe atunci când cel desemnat ca fiind cel ce "merită" puterea politică ajunge să fie de aceeași condiție "publică" cu cel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legitimități, valabilități, autorizări pare a avea acum temeiuri noi și tocmai pentru acest motiv ea apare unora ca un fapt proaspăt și în acord cu rosturile omenescului; de fapt, ea este într-un acord total cu rosturile gândirii, rostirii și făptuirii după normele judicativului constitutiv, căruia îi oferă, de fapt, rațiunile, căci ea este, cum știm deja, elementul originar al acestuia și ipostaza sa desăvârșită. În acest nou exercițiu identitar, ideologia își uită limitele, prezentându-se ca unic temei al unor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitățile de viață umană, pot conduce către confuzii în privința conținutului ideologiei ca ipostază desăvârșită a dictaturii judicativului și conținuturile celorlalte ipostaze ale acesteia, logica, filosofia, știința. Dar ieșim din confuzie pe o anumită cale: cercetând modalitățile proprii gândirii, rostirii și făptuirii în ideologie și în celelalte. Cum stau aceste trei acte în logică, filosofie, știință a fost arătat prin reducția judicativă. Cum stau ele în ideologie, va trebui să arătăm în continuare, chestionând felul de a fi (doar) al operațiilor celei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și, desigur, transformarea acestuia datorită tematizării non-judicativului și a actelor întâmplătoare, mai mult sau mai puțin, ale de-constituirii judicativului constitutiv. De aceea ideologia își schimbă conținutul ca atare, chiar tehnicile de părtinire, ordonare și autorizare a gândurilor, rostirilor și făptuirilor omenești, dar nu-și poate schimba și operațiile "logice" prin care ea se susține ca discurs. În alte cuvinte, ideologia nu a fost cuprinsă (și nici nu poate fi) de acest fenomen al tematizării non-judicativului, adică nu poate participa ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar spune Hegel, sau prin mijlocirea universalului, a ființei, cum gândesc Kant, Heidegger ș. a., transformarea ei în metodă de existență, a făcut cu putință, de exemplu, ideea descendenței animale a omului: care are suficientă îndreptățire prin exercițiul gândirii, rostirii și făptuirii după reguli exclusiv judicativ-constitutive, dar care, tocmai de aceea, ține de ideologii. Oricum, știința are un cuvânt greu de spus în această privință, în sensul unei corecții. Dar cine mai este în stare să audă ce spune știința, altfel decât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
două ființări, omul și animalul? Fără îndoială, toate acestea pot deveni accesibile unei cercetări, dar numai dacă sunt relaxate condiționările "ideologice". Șansele acestei cercetări vor fi ele însele evaluate în cele ce urmează, tematizând problema modalităților de gândire, rostire și făptuire proprii ideologiei. 5.2. Reluarea reducției judicative pornind de la fenomenul celei de-a doua timporizări. Părtinire, ordonare și autorizare ideologică A fost lămurit în contextul reducției judicative faptul că a doua timporizare se răsfrânge asupra tuturor elementelor judecății și că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că acest fenomen este hotărâtor pentru saltul de la judecată la judicativ. Dar tocmai pentru că saltul în cauză nu are doar un aspect tehnic-constitutiv, reprezentat de victoria logos-ului formal în orice unitate de viață omenească, el reglând gândirea, rostirea și făptuirea, ci are, în mod direct, și un aspect funcțional și "material", propriu-zis regulativ, acoperind, dirijând, condiționând, în fapt, tot ceea ce poate căpăta sens în spațiul public el însuși o consecință a judicativului constitutiv -, acolo unde omul își gospodărește lucrurile în vederea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chemarea trecutului și survenirea viitorului prin a doua timporizare timpul se prezentuiește, iar celelalte două momente ale sale "se concentrează" ele însele în fenomenul prezentuirii timpului. De aceea capătă preeminență, din perspectiva acestor fenomene, aspectul pragmatic al gândirii, rostirii și făptuirii, iar timpul, ființare el însuși, nu un substitut al ființei, își ascunde puterea de sens judicativ de a în-ființa, timporizând (în sensul primei timporizări). Se poate crede că tot ce se constituie în orizontul judicativului se mișcă în acest sens
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o alegere, dintr-o mulțime, a unei ființări anume, căreia îi cedează energie: o energie de act. Odată survenit primul act al părtinirii, în modul cel mai "natural" cu putință, după prima timporizare, în întregul orizont al gândirii, rostirii și făptuirii judicative, părtinirea își impune "regula". Oriunde vor fi părți ale unui întreg, părtinirea va interveni în sens evaluator, plin de corectitudine, desigur pentru a dărui privilegiu unei părți. Act fiind, părtinirea nu poate fi, cum precizam, în afara unei prezentuiri: desigur
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau măcar să reprezinte, într-un sens strict formal, "impulsul" primei timporizări. Acest fenomen va fi lămurit în cele ce urmează. Oricum, structura-formă care cuprinde cele trei acte părtinirea, ordonarea și autorizarea cuprinde constrângător tot ce ține de gândirea, rostirea și făptuirea umană; și tocmai pentru că forma, idea (gr.) este gândită și rostită, întrucâtva și făptuită, ea ar putea fi numită cum am facut-o deja "ideologie". Dar acest nume are și o altă îndreptățire, atâta vreme cât prezentuirea, sub care structura celor trei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
idea timporizată pe linia survenirii viitorului este un ideal, adică un sens de a fi pentru om care se anunță ca o promisiune de împlinire de sine a omului, cu toate că o asemenea "stare" nu este posibilă atâta vreme cât gândirea, rostirea și făptuirea sunt constituite strict judicativ. De asemenea, idea (gr.), timporizată pe linia chemării trecutului, suportă o mutație către condiția unui mit, care suportă el însuși mutația către sensul de ideal, ceea ce înseamnă că ea are, acum, același sens pe care l-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea are, acum, același sens pe care l-a avut mai devreme. Toate aceste sensuri se strâng în prezentuirea care afectează direct idea, forma; se strâng, de fapt, în sensul unui ideal care trebuie rostit și spre care se îndreaptă făptuirea omului, altfel neavând nici un rost însăși prezentuirea care face să survină "forma" și, desigur, structura sa proprie. Gândirea, rostirea și făptuirea în formatul cărora intră un ideal constituie, desigur, ideologia. Dar nu oricum, ci ca ipostază desăvârșită a înseși dictaturii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
direct idea, forma; se strâng, de fapt, în sensul unui ideal care trebuie rostit și spre care se îndreaptă făptuirea omului, altfel neavând nici un rost însăși prezentuirea care face să survină "forma" și, desigur, structura sa proprie. Gândirea, rostirea și făptuirea în formatul cărora intră un ideal constituie, desigur, ideologia. Dar nu oricum, ci ca ipostază desăvârșită a înseși dictaturii judicativului, adică a unității în care sunt prinse toate elementele scoase la iveală de reducție și făcute răspunzătoare pentru sensul de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]