1,988 matches
-
ora pentru umilința noastră și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie. În rest apocalipsa de fiecare zi pe cînd adevărata moarte vine enervant de încet. Cerul oprit Cu picioarele-n noroiul tău, Doamne, rîvnind precum servitorul prințesele de la curte o fărîmă din cerul oprit! Cum servitorul delicat și sperjur privește pe-ascuns sînii pe jumătate dezgoliți ai prințeselor tot așa robul tău cel al pămîntului născut cu gustul morții în gură tot ignorînd acest trup făcut să vadă lumina stă aplecat
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
in hora mortis nostrae amen... Aici m-ați adus, nerușinaților. Îmi vine să trântesc toate ușile, îmi vine să dau cu piatra în propria mea fereastră - să nu mai rămână, cravată a lui Gellu Naum decât cioburi și țăndări, nisip, fărâme, praful și pulberea... Și știu că voi plânge apoi, amar, cu lacrimi de sânge-o să plâng la apa aceea a Babilonului. O, voi, azur, Azot, Calciu, caliciu, Fier, fiare, fiere, cărbune cândva aprins, Carbon, Sulf, și tu, sulfină, Pb
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
moară și tot da spasmodic din picioare. Estimp, copila, părând adormită, zăcea în pat dezvelită. Ușa chiliei se deschide deodată. Scena se luminează. Apare bătrânul stareț, Gherontie. Cât de teribilă fusese ispita, dacă nici el nu-și face cruce... O fărâmă, o mică fărâmă de dorință, bine ascunsă, zace și în cugetul celei mai respectabile cuvioșii, fiindcă, perplex... Bătrânul, într-acea nerânduială, Nu știu ce întâi ar fi de a face, Ori să acopere a femeii sminteală, Ori pe frații luptători să împace
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
da spasmodic din picioare. Estimp, copila, părând adormită, zăcea în pat dezvelită. Ușa chiliei se deschide deodată. Scena se luminează. Apare bătrânul stareț, Gherontie. Cât de teribilă fusese ispita, dacă nici el nu-și face cruce... O fărâmă, o mică fărâmă de dorință, bine ascunsă, zace și în cugetul celei mai respectabile cuvioșii, fiindcă, perplex... Bătrânul, într-acea nerânduială, Nu știu ce întâi ar fi de a face, Ori să acopere a femeii sminteală, Ori pe frații luptători să împace? Și lung stete
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
de a simți și handicapul de a se exprima. Filozoful este un hipotimic a cărui jalnică pîlpîire sufletească are nevoie de un limbaj pe măsură: jargonul non-intuitiv. Ceea ce este suprinzător este că, emaciați sufletește cum sînt și lipsiți de orice fărîmă de talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe unica și autentica ipostază a expresiei umane, judecînd cu condescendență și cu trufie ascunsă expresia literară a gîndului omenesc. Și de obicei, pentru a-și justifica neputințele, acești posesori privilegiați ai
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
greșeala de tipar la care mă voi referi: HAR Îmbrăcați în straie de iască Sunt gata cartofii să nască. S-au pregătit o iarnă, de soroc, Cu cârtițele la un loc, Cu întunericul, cu coropijnița și râmele, Și din toate fărâmele Au rămas grei ca mâțele, Umflându-li-se țâțele. Auzi? Cartofii sunt lehuzi. Ascultă, harul a trecut prin ei Virginal, candid și holtei, Dumnezeiește. Cel-de-Sus și din veac binevoiește Să-și coboare sfintele scule Până la tubercule, Și pentru negul cartofilor
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
de un bun gust îndoielnic temerara încercare a fostului premier Radu Vasile de a intra în lumea literaturii pe ușa poeziei, pe fereastra prozei sau pe hornul memorialisticii. Nimic din discursul politic al lui Radu Vasile nu trăda existența vreunei fărâme de talent literar și nimeni nu s-a iluzionat cu gândul că volumele sale (semnate cu pseudonimul Radu Mischiu sau cu numele real) ar fi susceptibile să revoluționeze literatura română în pragul mileniului III. Chiar și în puținele momente în
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
vorbească de altele, mai scăpând din strânsoarea faptelor imediate... De pildă, obsesia lui că, în emisfera de nord a planetei, fluviile bat în malul stâng din cauza mișcării de rotație. Ca Dunărea noastră... Și disting în privirea lui o mică, infinitezimală fărâmă de râs, o ironie abia mascată, că nu-i vorba de ceea ce amândoi ne închipuim că este, ca un dictat, ca un blestem, fir-ar să fie, nu. în sensul că noi doi am face politică... Dar asta-i situația
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
Albă Iulia, 2009), este sugestiv, în acest sens: „Mă îngrozește uitarea colectivă. A ține minte nu înseamnă a te da cu capul de pereți în fiecare dimineață. A ține minte înseamnă a-ți trăi viața firesc, fără a pierde vreo fărâma din marile și micile bucurii pe care ți le oferă ea, dar și a ști, în sinea ta, că știi și a transmite mai de parte. A posedă trecutul e o formă de bogăție care ne împiedică să pierdem sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
să te întrebi, citindu-le, dacă nu cumva vivisecția la care te dedai, căutînd, în anii de școală, de liceu, în familie, la vecini, urmele flaușate, o vreme, ale unui sistem odios, răpindu-ți așa, post factum, în calitate de ,rezistent", ultima fărîmă de jemanfișism fericit, e, de fapt, chiar izbînda supremă a acelui sistem. Să fi reușit să te transforme în cineva care nu mai poate privi nici înainte, nici înapoi fără mînie. Mai șmecheri, Filip și Matei Florian păcălesc mecanismul ăsta
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
se declanșa din senin, fără a fi nevoie de motive întemeiate cât de cât. Era suficientă confundarea unei persoane cu o alta purtând același nume (6). S-ar putea ca tocmai arestarea și anchetarea fostului director de școală (numit semnificativ Fărâmă) ca urmare a acestui banal qui pro quo, să-i fi făcut pe traducătorii francezi si englezi să modifice titlul în “Bătrânul și ofițerul”. Ei nu și-au dat seama că prin schimbarea de titlu se deplasează în mod neinspirat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
drept simplu semn pentru ceva lipsit de individualitate. Cum scrie însuși filozoful religiilor: un semn menit să ilustreze “scepticismul, cruzimea și încrederea oarbă în automatizare, statistică și tehnologie”(v. M. Eliade, Jurnal, 28 oct. 1967). Puterea comunistă descifrează poveștile lui Fărâmă în cifru politic, așa cum aveau să descifreze după 1990 criptocomuniștii filozofia lui Noica (7), sau chiar scrierile literare și științifice eliadești (8). Cei care dețin puterea “sunt incapabili să-și închipuie că ar putea exista un sens în afara câmpului lor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
după treizeci de ani, încă mai încerca să dezlege misterul unor dispariții din planul lumii fizice. El este copil și bătrân în același timp, este cel prin care renaște memoria (M. Eliade, încercarea labirintului, p.156). Si întrucât doar prin Fărâmă lumea se re-vrăjește, revelându-se cititorului poveștilor sale aspecte nebănuite ale existenței, putem presupune că adevăratul sens al titlului scrierii eliadești ar fi “drumul” sau “calea” către omul care dintotdeauna și-a dorit să ajungă la mântuire. Altfel spus, să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
putem presupune că adevăratul sens al titlului scrierii eliadești ar fi “drumul” sau “calea” către omul care dintotdeauna și-a dorit să ajungă la mântuire. Altfel spus, să ajungă: PE STRADA MÂNTULEASA. Lu mea anchetatorilor este lăsată în urmă de “fărâma” de om preocupat de esențele care țin de miezul de divinitate din sinea fiecăruia. în opinia lui Mircea Eliade, acest roman ar fi “o parabolă a omului fragil” (p.155). Fărâmă care vine de la “a fărâma”, a îmbucătăți, a micșora
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
MÂNTULEASA. Lu mea anchetatorilor este lăsată în urmă de “fărâma” de om preocupat de esențele care țin de miezul de divinitate din sinea fiecăruia. în opinia lui Mircea Eliade, acest roman ar fi “o parabolă a omului fragil” (p.155). Fărâmă care vine de la “a fărâma”, a îmbucătăți, a micșora prin fărâmițare pentru a ajunge la “miez” (esență) este “fragmentul” care “va supraviețui când cei puternici vor cădea” (Mircea Eliade, încercarea labirintului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 156). în anul în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Până la urmă, tocmai acest fel încrâncenat de observație declanșează o implicare totală a spectatorului. Dar, cum, de la un punct era de așteptat, filmul te părăsește fără să îți aloce vreo rezoluție satisfăcătoare, fără să îți dea senzația că există vreo "fărâmă de absolut" în povestea de dragoste pe care ai urmărit-o. Doar este, și atât.
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
știința - sau instinctul - de a funcționa consonant cu Totul a cărui parte suntem cu toții. Trupul este mai inteligent decât noi. Așa cum, cândva, un poet, Nichita Stănescu, spunea: Limba este mai inteligentă decât oricare vorbitor al ei. Așa și noi. Suntem fărâmele care oglindesc, acum și aici, o magnitudine pe care nu o putem cuprinde cu mintea. Poate cu sufletul. Poate cu smerenia. Cam așa spunea și Sfântul Augustin cu mult timp în urmă. Pe scoarța cerebrală a oricărui om sunt proiectate
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
-n prispa casei umbra o așteaptă,/ Sortirea larilor este nedreaptă,/ Schiloadă, luna-n câmp la drum purcede!// O, dulcele final se întrevede,/ Din somn lăuntrul Clipei se deșteaptă,/ Vino la seceriș, holda e coaptă -/ În mine Maica Domnului se-ncrede!// Fărâma neființei sunt și-mi pare/ Că voi lega Înaltul de Câmpie,/ Hotarele topindu-se-n uitare.// Ce-ntârziată sau nescrisă lege/ Îngăduie să moară-n Poesie/ Amorul, prefăcut în fărdelege?” (Sonetul CCXCIX). Iubitorul de artă autentică identifică în cartea lui Theodor
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
În pârguri vin de printre vii - mirese cine a iubit salcâmii le culege pe alese fetișcanele mai crude fac descântece-n fântână primăvara să le-aducă În ursite - zână bună adu Doamne pâine caldă și-i dă gust de dor fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că doar fericirea ne poate Împlini ca ființe umane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
platou, în casa soților Form, chiar în prima zi, ținându-i pe toți cu sufletul la gură. În timp ce se filmau secvențele supranaturale care implicau forțe de pe alte tărâmuri, un dispozitiv uriaș de sticlă s-a dezechilibrat și s-a făcut fărâme pe pământ. **Leonetti a observat zgârieturi pe exteriorul unui geam de la blocul lui Langham, la etajul opt. Arăta ca o mână care și-a înfipt ghearele în geam. „A fost destul de tulburător, dat fiind că păpușa Annabelle își zgâria victimele
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
notorietatea. Privindu-i cum argumentează, cum își articulează frazele, aflînd care sînt obsesiile, frustrările, neliniștile, spaimele care îi frămîntă, el are posibilitatea să zărească pentru o secundă chipurile oamenilor reali din spatele volumelor de proză, poezie sau critică literară, să surprindă fărîme din existența cotidiană a acestora. Iar în cazul autorilor trecuți între timp în neființă (Maria Luiza Cristescu, Mihai Ursachi, Ioan Flora, Ion Stratan), interviurile luate de Iolanda Malamen (cu siguranță, printre ultimele acordate de cei în cauză) devin referințe de
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
volumului descoperim un sat al damnaților, ce trăiesc în afara timpului, purtând, însă, stigmatele istoriei. Oamenii din Ținuturile joase sunt captivii unui trecut idealizat; ei se hrănesc din nostalgiile finalizate în euforii bahice, din rituri aride, ticuri paranoide și proiectează, anxioși, fărâme neconcludente de viitor. Herta Müller satirizează educația bunului-simț ce refuză suicidul, schițând o lume paradoxală, supusă, ca peste tot, mariajului dintre corp și suflet. Fără ambiții metafizice, scriitoarea insistă în toate prozele din volum pe absorbția materiei. Herta Müller e
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
Marius Miheț Octavian Paler, Calomnii mitologice. Fărâme din conferințe nerostite, ediția a treia, Iași, Editura Polirom, 2013, 320 pag. Mai mult decât oricare alt coleg de generație, Octavian Paler știa foarte bine să aprofundeze. Chiar și atunci când revenea la un subiect tratat în alte cărți, el dilua
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
Paler e un Coelho al șaizeciștilor. Lucrurile nu stau deloc așa. Bazele culturale ale generației șaizeci se reazămă pe lecturi solide, filosofia clasică și mitologia constituind magma celor mai reușite volume canonice. Educație rară în vremea din urmă. Subintitulat ironic Fărâme din conferințe nerostite, volumul Calomnii mitologice cuprinde 17 studii cu ancore în cărțile anterioare. Redescoperim o voce narativă calibrată pentru speculație - disponibilitate ce traversează întreaga operă a lui Octavian Paler. Sub cupola unor conferințe, citim texte hibride de autoficțiune și
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
fost deformată de romantism, spune cu regret naratorul, care pleacă, după obișnuința autorului, în călătorii prin București pentru a poposi brusc în ograda unui cutare scriitor. Povestirile din Ilariopolis (Conferința unui impostor) este cel mai reușit text memorialistic din carte. Fărâme de amintiri, în care Lisa, Bucureștiul - „Ilariopolisul” și alte locații simbolice alcătuiesc harta memoriei călătorului ce iubește sedentarismul, a unui bucureștean ce-și declară pentru oraș dragosteura. Între reveniri și marginalii la miturile lui Don Juan, Narcis și barbari, Octavian
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]