470 matches
-
de sens“. Dă la iveală involun tar distanța uriașă dintre gândirea metafizică și cea proprie științelor naturii. Când o asemenea distanță este uitată, cele două sunt judecate exact la fel. Iar în fața unor criterii pur tehnice, metafizica se dovedește simplă fabulație. Cum nu pro cură cunoștințe care se pot verifica precis, propozițiile metafizice sunt inutile. Cum nu se determină clar din punct de vedere logic, sunt lipsite de sens. Întrucât nu urmează o cale concretă, proprie obiectului în atenție, sunt speculative
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
accederea lor de la posibil la real, prin afirmarea efectivă. Important este, de asemenea, utilizarea adecvată a diferitelor metode și procedee specifice de stimulare și antrenare a creativității. Receptivitatea și curiozitatea copilului, bogăția imaginației, tendința sa spontană către nou, pasiunea pentru fabulație, dorința lui de a realiza ceva constructiv creativ pot fi “alimentate” și împlinite efectiv, pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări și antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea și cultivarea potențialului creativ propriu vârstei
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
Se va lăsa oare păcălit de facilitate, de lene: va confunda el pe autorul cărții cu naratorul din carte? El? Un critic atît de inteligent? De ce să nu-i acord Încrederea mea? Va vedea că nu e vorba decît de fabulații. Cum va reacționa citind: Un preot ar putea schimba propria sa spermă În sperma lui Hristos? Să nu ne jucăm cu asemenea lucruri. Atît de puternică a fost influența discipolilor sfîntului Ignațiu asupra formației mele, Încît a avea nerușinarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Feodor Dostoievski, au fost scrise în anul 1837 pe piatra de pe mormântul mamei lor. 66. Aluzie la celebrul publicist A.I. Herzen (1812-1870) și la cartea acestuia Amintiri și cugetări. 67. Basancourt, Jean-Baptiste (1767-1830), general francez, participant la campania lui Napoleon. Fabulația personajului este evidentă: generalul nu avea cum să fie paj la vârsta de 45 de ani și nici n-a murit la Moscova. 68. Charras, Jean-Baptiste-Adolphe (1810-1865), istoric francez; cartea pomenită în text este Histoire de la campagne de 1815. Waterloo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în prezent amenințări la adresa siguranței naționale. Iar cele menționate mai sus voi încerca și eu să le demonstrez, chiar dacă într-o modestă măsură, prin cazurile prezentate în continuare. Cazuri în care am fost implicat nemijlocit și în a căror descriere fabulația sau exagerarea lipsesc cu desăvârșire. Prin urmare, mi-am propus, implicit, să aduc la cunoștința opiniei publice câteva segmente reale din activitatea Direcției Cercetări Penale a fostului Departament al Securității Statului, unitate pe cât de temută înainte de 22 decembrie 1989, pe
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
am avut serioase rezerve în legătură cu actualitatea unor asemenea activități clandestine, iar faptul că, înainte de a li se pronunța o sentință, inculpații declarau, în ultimul cuvânt în fața instanței, că au fost, sunt și rămân legionari mi se părea de domeniul fabulației. Și, tot în școală, ni s-au ținut prelegeri despre grupări ilegale care apăreau ici-colo și complotau împotriva „orânduirii socialiste”, ceea ce, iarăși, mi se părea de domeniul trecutului îndepărtat. Încă mai credeam în lozinca învățată în școala generală și la
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
fost un inspector cu picioarele pe pămînt, cu o mare putere de a controla informațiile, de a distinge ceea ce este adevărat de ceea ce nu este adevărat, de a stabili ceea ce aparține realității de ceea ce vine din, cum să spun, din fabulație. Dar cazul Vulturul Alb nu e nicidecum un caz de imaginație. O știu prea bine și chiar Leonard Bîlbîie o știa prea bine!" Șerban Pangratty se ridică, era o situație complicată, trebuia să-l contrazică pe Mihai Mihail și comoditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de valoarea adversarului. "Domnule director, îmi permit să vă cer o explicație. Ați spus așa: Leonard Bîlbîie a dovedit reale calități în stabilirea realității. Și apoi, ce nu este adevărat, de a stabili ceea ce aparține realității de ceea ce vine din fabulație, înțeleg prin asta imaginație. Corect?" Mihai Mihail îl privi amuzat. Asta întrecea orice așteptare, hăbăucul de Pangratty să-l contrazică într-o problemă de specialitate, o problemă a Serviciului! Aprobă, ,,Corect. Fabulație-imaginație, tot un drac!" " Singurul punct unde nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
linii, puncte, culori, ceva personal: un fluture pe care ar putea să zboare, o căsuță unde ar putea da o petrecere cu prietenii, un iaz miraculos de unde să pescuiască peștișorul de aur, un animal fantastic etc. Nimic din aceste minunate fabulații descriptive nu m-a pregătit pentru o dimineață, când, la opt fără douăzeci, s-a întâmplat ceva. În ziua aceea aveam ore de la opt. Școala este la patru stații distanță de mine. Am ajuns cu întârziere în stația de tramvai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de senzații ieftine, întregul colectiv de la revistă devenind pentru ei, dintr-odată, un subiect asiduu de discuție, în care, așa cum se întâmplă, fabulosul a prisosit. Consider deci că lipsurilor noastre reale li s-au adăugat, din afară, și reziduuri de fabulație, acestea fiind nu numai transferate, imperceptibil, din planul ideal în cel al realității, ci și ridicate la rangul de lipsuri caracteristice întregului colectiv, lucru pe care îl resping cu toată fermitatea. Nu vrem, tovarăși, să escamotăm lipsurile ce ne revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
diverși boieri, mitropoliți, stareți de mănăstiri și chiar ființe de condiție publică, socială și materială simplă. Oameni de jos adică. Comentariile pe care autorul cărții le face pe seama diverselor documente de vânzare-cumpărare, mai rar de donații, împletite cu partea de fabulație, cu iscusință armonizate, constituie substanța cărții. Dar numai într-o anume măsură. Pentru că, într-o altă anume măsură, Vasile Ilucă găsește loc și pentru alte aspecte, care, și ele, fac parte din viață. Deci, și din viața cărții. Este vorba
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămînilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într-un cuvînt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun cîte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și a vorbi limbi străine, plăcerea conversației și a povestitului și, inevitabil, dragostea față de literatură și de călă torii. Regăsesc mai puțin Înrîurirea ei În impulsul de a scrie poezie. Și totuși, un anume lirism licărea ca produs secundar al fabulațiilor sale. În raza acestor Îndeletniciri, ceea ce nu am Învățat de la ea este scrisul. Nu scrisul literar, Încorporat adînc În arta povestitului, ci uzul mijloacelor de scriere. Floare și știa, și nu știa să scrie. CÎnd ajunsese pentru prima oară la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din partea Maestrului Plabos. Frilul Hitisshului afișă o figură dezgustată și începu să apese meticulos pe clanță. — N-ai auzit de marele Plabos? făcu uimit Morminiu. Nici o reacție. Poarta începuse să se deschidă, iar dropșii se îmbulzeau să iasă.“ Toate aceste fabulații, lipsite de justificare estetică, par mai degrabă produsul unui delir decât al unui act de creație. Oricare dintre cititori poate continua citatul reprodus mai sus, lăsându-se în voia une imaginații infantile reziduale: Dropșii îți înfig în Morminiu colții lor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu o plăcere aparte ceea ce este fără înțeles, aproape ca la teatru. Vor căuta să pună aceste apariții în relație cu voința zeilor, chiar dacă le lipsește orice dovadă clară în acest sens (II, 60). Se lasă ușor în voia unor fabulații copilărești. Nu are importanță faptul că nu se pot explica prin legile naturii (II, 70). Deși nu se pricep să interpreteze propriile vise, o fac întruna, cu frenezie. Nui pune pe gânduri faptul că prezumțiile lor o iau în toate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de sens“. Dă la iveală involun tar distanța uriașă dintre gândirea metafizică și cea proprie științelor naturii. Când o asemenea distanță este uitată, cele două sunt judecate exact la fel. Iar în fața unor criterii pur tehnice, metafizica se dovedește simplă fabulație. Cum nu pro cură cunoștințe care se pot verifica precis, propozițiile metafizice sunt inutile. Cum nu se determină clar din punct de vedere logic, sunt lipsite de sens. Întrucât nu urmează o cale concretă, proprie obiectului în atenție, sunt speculative
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămânilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într‑un cuvânt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun câte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de zile de cînd ieșise din cadă, și cerșetorul era de nerecunoscut. Însă, În ciuda transformării sale spectaculoase, Fermín Romero de Torres ne lăsase de-a binelea cu gura căscată În cîmpul muncii. Instinctele sale detectivistice, pe care eu le atribuisem fabulațiilor sale febrile, erau de o precizie chirurgicală. În mîinile lui, cele mai extravagante comenzi se soluționau În cîteva zile, dacă nu În cîteva ceasuri. Nu exista titlu pe care să nu-l știe, nici șmecherii care să nu-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Dar între aceste subiecte normale de corespondeță de serviciu se ivesc aluzii la intrigi, comploturi, mistere, iar pentru a explica aceste aluzii, sau pentru a explica de ce nu vrea să spună mai mult, Marana sfârșește prin a se lansa în fabulații mereu mai pătimașe și încurcate. Scrisorile sunt datate din localități risipite pe cele cinci continente, dar par să nu fie încredințate niciodată poștei regulate, ci unor mesageri ocazionali, care le franchează altundeva, din care cauză timbrele de pe plicuri nu corespund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Bărbuță; și pe doamna Areta Moșu - pe dl. Corneliu Baba, n-am avut șansa...La Odeon joacă acum copilul...China! Și la Sibiu am lucrat, În 1980, cu Nae Floca. La Timișoara aveam două prietene: Indira și Gandi (nu e fabulație, credeți-mă! Anda Gandi a fost chiar directoare la Teatrul German! Iar Indira e fata macheuzei teatrului, o doamnă fermecătoare)! Bref: colorată mai e, și onomastic, minunata lume a teatrului!... Văzînd mai multe afișe pe stîlpii publicitari ai marilor orașe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ai... Cartea despre care voi vorbi În continuare se numește Captiv În epoca de aur. Cum În 1989 autorul prindea abia...al 10-lea bobocel În buchetul vieții, realizați că nu poate fi vorba aici de amintiri propriu-zise; ci de fabulații pe teme cețoase, coroborate cu experiențe de viață clare, ale vîrstnicilor din jur. Important e că autorul scrie cu un haz nebun, rememorînd (?) și inventînd, atacînd și ingenuizînd, Îngîndurîndu se și voioșindu-se, alternativ. Vecinii, proletarii, milițienii, dascălii, funcționarii micului oraș
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Jurnalul lui Candid Stoica (intitulat Acele lucruri aiuritoare...) nu este numai o carte despre Teatrul de Comedie. Dincolo de actori, repetiții, vizionări, premiere, matinee, spectacole omagiale, imprimări la Radio și Televiziune, autorul știe să creioneze obiectiv, fără menajamente, dar și fără fabulațiile atît de dragi comedienilor, „epoca de aur”. Fără să vrei, te gîndești la Romanul teatral al lui Bulgakov, ori la cartea despre actori a lui Horia Gârbea. Jurnalul se deschide cu anul 1971, cînd actorul a primit sarcină să se
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și sunt cu adevărat răi, cei mediocri poartă nume mediocre și reprezintă mediocritatea bine-crescută, cei buni poartă nume bune și sunt cu adevărat buni. El este un poet al ținutului natal și un umorist, iar eu iubesc capacitatea lui de fabulație și laconismele lui paternale. în tinerețe a fost brutar și cărțile lui sunt ca pâinea de casă. Niciodată nu voi uita fragmentul acesta: Dulgherul Felke și ceilalți bărbați în paltoane negre prind în cuie sicriul. Tata mă ține de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
făcut să regret hotărârea de a (mă) opera. Am povestit de-atâtea ori această operație, încât, ca într-o experiență extrasenzorială, am adesea senzația că ea nici nu s-a petrecut cu adevărat, că n-a fost decât una dintre fabulațiile cât de cât coerente care - în copilărie, cel puțin - îmi asigurau o suită fidelă de ascultători. Mă întreb, la fel de amuzată ca atunci când fiică-mea îmi povestește experiențele ei personale cu Naruto cel demonizat, în care a intrat o vulpe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
adepții „onirismului” urmuzian. Principalul critic vizat este Valeriu Cristea, ale cărui afirmații din articolul „Urmuz”, în Luceafărul, nr. 28 din 13 iulie 1968, au, într-adevăr, puține legături cu textele urmuziene: „Textele urmuziene au o sorginte onirică, atît în conținut (fabulație), cît și în formă (limbă). În comportamentul general al personajelor lui Urmuz se poate identifica ușor o amprentă onirică vizibilă mai ales în consecințele faptelor. Ceea ce e axiomatic în stare de vis devine incomprehensibil după trezire, ceea ce este natural pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]