1,426 matches
-
Acasa > Poezie > Amprente > TRICOLORUL ȘI... BUNELUL Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1641 din 29 iunie 2015 Toate Articolele Autorului De-i roșul strecurat în falnicul drapel, e că-i stropit cu sânge de dragul meu bunel, căzut la Mărășești în vara cea fierbinte ce prefăcut-a glia în câmpuri de morminte. De-i presărat și galben în stindardul țării, e că era atunci de aur chipul
TRICOLORUL ŞI... BUNELUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348556_a_349885]
-
sânge se pitiră în pământul prăfos, ducând cu sine o fluturare de bănuială a lui Nicodim că nu el e cel de-acolo, că nu lui i se-ntâmplă răul... Vătaful satului apucă un ciomag de la un megieș și înaintă falnic: - Hoțule, vei fi pedepsit după legea noastră! Țipetele se întețiră, înghițind și-un chiot gângav de bucurie, ieșit din gâltejul unui om bubos, cocârjat, c-un ochi albit și doi colți lupești în gură... Nicodim îl zărise prin mulțime și-
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
unui camion. Erau câțiva șoferi pe care-i știam bine atunci: Olteanu, Chifoi, Spetcu, Tiron. Auzeam de departe zgomotul remorcii și claxonul de avertizare. Ne ziceam, cine o fi, Olteanu? Da, el era, îi cunoșteam mașina. Apărea la cotitura drumului, falnică, lucioasă, de culoare verde închis. Făceam semne cu mâna să oprească. Când șoferul era în toane bune, oprea. Ne punea să ne suim pe remorcă, în spatele cabinei. Fetele erau privilegiate, mai ales fata pădurarului, erau luate în cabina șoferului. De
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
clipe de neuitat când timiditatea ne permitea uneori și mici acțiuni după lungi clipe de tăcere și admirație reciprocă. De unde să-mi dau seama că totul era aranjat de guvernul din umbră, viitoarea soacră, spre a pune laba pe un falnic și vânjos flăcău ca mine. Voia probabil ca să aibă nepoți arătoși ca mine. Și așa, m-am lăsat prostit de vorbele de miere și am votat! Bate-mă peste gură Doamne, voiam doar să zic că m-am nenorocit însurându
SOACRA, BAT-O VINA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349422_a_350751]
-
Autorului Mă îmbrac în haina gândului, de strigăt fioros, a moarte. Când pe poarta cimitirului intră frunze îmbrățișate. Altar e Universul Ceresc, de unde îngeri cântă Prohod. La rugăciune, alți muguri cresc frunze renăscute-n ram cu rod. Gropari le sunt falnicii copaci, că le adună la rădăcini. De-a nu uita cât le-au fost de dragi, când erau părinți și prieteni. Iar în crematoriul frunzelor persistă fumul de tămâie. Să amintească oamenilor că, moartea este veșnicie. Dorințe mor îmbrățișate, când
CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349839_a_351168]
-
montan era amețitor, plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau acoperite de iarbă deasă, printre care, din loc în loc, răsăreau bolovani de piatră
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
sufere împreună cu pădurea îngălbenită toamna, aflată parcă în agonie și îngenuncheată de trecerea timpului, dar purtându-și cu demnitate povara morții ca pe o comoară? Uneori aceste lucruri aparent simple mă înalță atât de sus, încât trăiesc spiritual alături de acesti falnici copaci, bucuroasă de a fi părtașă la liniștea și pacea ce domnește în mijlocul lor. - Desigur, Andrada, adeseori trecem nepăsători pe lângă aceste scene de viață, așa cum trecem nepăsători inclusiv peste evenimente importante din propria noastră viață. Dacă ne-am face timp
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MISTERE DACICE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Mistere dacice În munții falnici, vestiți în lumea toată Grote și izvoare țâșnitoare din maluri Peșteră cu intrarea ascunsă, ciudată Serpuită de apa coborâtoare în valuri Nestrămutat așteaptă !. Altar din piatră modelată Și multe ierburi, vie ofrandă Celui fără de margini, fără de hotar doar chip legendar
MISTERE DACICE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344468_a_345797]
-
blonda razelor cunună Care-n străluciri peste flori se-adună Dansuri de lumini multe-mpodobind Și-a râului unde blând învăluind. După ierburi nalte stă râul ascuns Iară al lui susur toate le-a pătruns. Altuia se-arata codrii cei inalți Falnici de milenii,te fac să tresalți. Că atât de pură-i sfânt-acea minune Veșnic necuprinsă de gânduri păgâne. Frunțile-și ridică spre soare-răsare Ridicând în slavă nesfarșita zare. Al astrului zâmbet fulger e-ncremenit, Nadir și zenit pe veci le-
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poarta'n poartă..." Astăzi va scriu dintr-o întâmplare. În orașul acesta (Varșovia), din țara aceasta vecină nouă, am văzut acum câteva zile două tablouri. Unul înfățișează pe Horia, celălalt pe Cloșca. Sunt falnici. Cu pușca peste spate, pistoale la brâu și în privire adunată toată dârzenia strămoșeasca, scrutează zările și sfidează dușmanul. În ei doi sunt toți Moții. Port românesc, cu mana'n șold, caută cu privirea fulgerătoare pe cel care ar voi
SCRISOARE DIN STRĂINĂTATE (1935) de ION CHIŢIMIA în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344553_a_345882]
-
primul rând ei nu au fost colectivizați. Bruma de întovărășire a topit-o foarte repede tata cu harul de Sus. Au rămas puternic legați de Biserică și de omenia lor înfloritoare. La noi era, așadar, doar clasa țăranilor-aristocrați, frumoși, viguroși, falnici, harnici, buni goapodari, culți, creștini evlavioși, dacoromâni autentici, cu preot-teolog, cu învățători iscusiți de Școală Normală, cu profesori cu grade didactice, cu Moașe, veterinar, brigadier silvic, toți școliți. Gospodarii de frunte, boiernașii satelor se lăudau cu odraslele lor ajunse la
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
Făt Frumos, călare pe un armăsar negru, ce-o răpea și-o purta în galopul calului spre castelul său de cleștar, ascuns într-un vârf de munte, undeva, într-un spațiu necunoscut, înconjurat de păduri seculare, cu stejari și arțari falnici, sub care dansau domnițele îmbrăcate în rochiile lor albe ca spuma laptelui. Dalia adormi înaintea mamei sale Gloria. Cartea îi căzu din mână, odihnindu-se alături, în timp ce ea continuă în vis, să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe cărări
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
de unde izvoare bogate de apă curgeau la vale și se răspândeau peste tot. Pe câmpii și dealuri se înălțau spre cer copaci înalți. Vârfurile lor ce păreau una cu cerul se unduiau mândre în adierea ușoară a vântului și erau falnici nevoie mare, atunci când crengile lor lungi și noduroase se alintau în balans. Erau în fiecare zi împodobiți cu păsărele, precum pomul nostru de Crăciun este împodobit cu globuri. Trilurile lor duioase și diferite erau minunate. Uneori doineau cu dor și
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
și berzele în îngeri femei. Aveau părul lung inelat și fețe frumoase. La auzul trilului de păsărele din copaci se apropiau de oameni și împreună cu ei, făceau cerc în jurul lalelelor, încingeau hora și chiuiau de veselie. De după copacii înalți și falnici, nici animalele nu se lăsau mai prejos și își făceau apariția zglobiu, alăturându-se îngerilor și oamenilor. Când păsărelele oboseau, atunci oamenii, îngerii și animalele începeau să cânte în locul lor. În apropierea unui lan de lalele era o colibă de
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
le prinde de cer ca-ntr-un inel de logodnă, taina nădejdii împărtășirii lor. • Fiecare Trandafir majestuos își prelinge parfumul suav din petalele purpurii, peste mărgăritarele de rouă, ce se prind ca niște rubine în cununa sufletului lor românesc. • Fiecare falnic Stejar răsare ghinda rădăcinilor sale ce se înfig ca o veșnicie în vatra zămislirii iubirilor aprinse. Fiecare Cireș gătit de sărbătoare își scutură corola peste dorul lor, brodându-le sufletele pe borangicul cald al clarului de lună. • Fiecare Liliac se
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
e-atât de-ncăpător pământul, c-aș vrea să plec în altă țară. visez plângând că pot să-mi scot capul căzut pe eșafod și câteodată mai socot că sunt absent ca un nerod. robe serafice de sfinți se-nalță falnic spre alt astru, și-s poleite cu arginți, într-un decor de bleo-albastru. pe geana sufletului fals în toana dulce a tăcerii, se-aude peste tot un vals ieșit din corzile plăcerii. avem credința că se știe, tot ce se
ÎN OCHIUL NOSTRU CEL HIMERIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/350128_a_351457]
-
fruntea la pământ și nu am observat, mă dor ochii de privit în gol, mă arde cumplit dorul, ai auzit, Doamne? Mă arde cumplit dorul! Doamne, nu vreau să te mânii! La intrarea în pădurea de stejari stă cel mai falnic dintre ei. Nimic nu l-a clintit din loc și zilnic cuprinde soarele cu crengile sănătoase, zilnic mângâie cerul, zilnic atinge cu tandrețe norii albi și pufoși. Și eu? Florile grădinii mele și ale universului vorbesc în limbile lor și
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
nemaiîntâlnit de frumoasă și de bogată, pe nume Zala. Nu-i lipsea, din cele îndeobște necesare, nimic, dar era nefericită, simțea că îi mai trebuie ceva ca să se simtă împlinită. Zilele curgeau, egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure. Seara se închidea în cameră și
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
izolării: A fost odată ca-n povești,/ A fost ca niciodată./ Din rude mari împărătești,/ O prea frumoasă fată./ Și era una la părinți/ Și mândră-n toate cele,/ Cum e Fecioara între sfinți/ Și luna între stele./ Din umbra falnicelor bolți/ Ea pasul și-l îndreaptă/ Lângă fereastră, unde-n colț/ Luceafărul așteaptă. Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază,/ Pătrunde-n casă și în gând/ Și viața-mi luminează![...] Dar cum ai vrea să mă cobor?/ Au
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
un braț lăsat în jos, cu greutatea nedreptății. In acea pădure sunt poeni, dar fără de lumină, căci brațul puterii confiscate ca o aripă neagră, taie soarele și fură raze luate vieții, drept mită. Sunt cei urâți la minte, care copacii falnici încearcă să-i îndoaie, încet săpându-le morminte. Ei mint și înșeală pădurea, care-i din ce în ce mai pipernicită. Au dus dincolo de hotarele sale, agoniseala vremurilor și și-au făcut pe insule castele. - Mamă! Ia-mi și mie o înghețată, și-un
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
nu văd pacea. Găsind mereu o forță interpretativă creativă, netrecătoare, prin care încheierea unui rol inaugurează un altul, Florin Piersic nu joacă personaje ci capitole de artă actoricească, de istorie a teatrului românesc și universal. Ca un arbore mare și falnic, jucând alături de garda actorilor de mâine, nu le face umbră celor mai tineri, ci îi înconjoară cu un contur, întărindu-le chipul, îmboldindu-i ca să fie restituții nestemate prin care îngerul scenei perpetuează teatrul nemuritor și sacru. Un gând rămas
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
în conștiința poporului român. Articole despre poet scrise de mari critici literari de la Maiorescu până azi au scos în evidență profunzimea gândirii și simțirii sale, cizelarea limbii, arta în mânuirea versului, sonurile noi care leagă cuvântul de popor, acest „răsărit falnic”, al poeziei noastre, care au rămas ca mărturie a genialității poetului. Mitul Eminescu nu s-a creat ad-hoc. La începuturi Eminescu s-a dedublat, a fost și om, dar încet-încet a devenit și geniu. Mitul geniului vine din romantism. Mitologizarea
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
ai dreptate. Și eu sunt sigur că te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un glob de foc, te port în mine ca pe o melodie auzită în crângurile pădurilor de peste acești munți falnici, locuri dragi mie pe care uneori le-am părăsit în speranța revenirii și dacă în noaptea sau mai bine spus în zorii ce ne-au prins din urmă, nu am fost la înălțimea așteptărilor din cauza emoțiilor ce mă cuprind în fața
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
îi dedică Eminescu, versurile: „Să privească Ardealul lunii i-e rușine/ Că-a robit copiii-i pe sub mâini streine/ Ci-ntr-un nor de abur, într-un val de ceață/ Își ascunde trista galbena ei față./ Horea pe-un munte falnic stă călare:/ O coroană sură munților se pare...” Horea luptase pentru popor, dar trădarea a jucat un rol determinant în înăbușirea răscoalei. Îmi amintesc ca prin vis ... Aveam de acum patru ani când mă aflam în casa în care locuiam
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
care l-a avut dintotdeauna pentru mănăstire și pentru credincioșii din zona Olteniei dar nu numai. Tradiția veche locală spune că un cioban ar fi văzut-o pe Maica Domnului, care i-a poruncit să taie din poiană un stejar falnic și să facă din el o biserică mică de lemn. Tăind stejarul, ar fi găsit în tulpina lui acest prețios odor - Icoana Maicii Domnului. Paul de Alep amintește în însemnările sale că un călugăr sihastru a găsit această sfântă icoană
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]