979 matches
-
autentică și irupe din majoritatea textelor scrise de P. Propensiunea către metaforă, firească indiferent în ce domeniu se manifestă, dar consubstanțială cu personalitatea, creația și izvoarele poeziei lui Lucian Blaga, a putut fi interpretată ca descinzând din aceasta. Versurile dezvăluie familiaritatea autorului cu spiritul poeziei europene, îndeosebi cu Rainer Maria Rilke și Stefan George, și în același timp trădează comuniunea cu spiritul filosofiei existențialiste. Lirica lui P. e un imn închinat naturii, percepută ca altar cosmic, întrupare panteistă a divinității, manifestare
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
secțiune ce vizează mai ales literatura modernă și contemporană engleză și americană, încă puțin cunoscută la noi (Nathaniel Hawthorne, Norman Mailer, Truman Capote, John Updike, Edgar Lee Masters, Robert Frost ș.a.). P. debutase însă ca poet, iar versurile lui afirmau familiaritatea cu lirica americană, respirau un aer proaspăt, un individualism juvenil, triumfător, de alură sportivă, un narcisism susținut de elan vitalist intelectualizat, dublat de propensiunea către meditație și introspecție. Poetul producea exerciții de destructurare calculată a percepției și a transcripției imagistice
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
își manifestă predispoziția pentru îmbinarea studiului stilistic și sociologic, textual și contextual. Debutul lui Marian Papahagi (Exerciții de lectură) mi-l amintește pe acela mai vechi al lui Liviu Petrescu: aceeași critică inteligentă și cultivată, același stil academic, distant, fără familiaritatea zgomotos orală a unora dintre tinerii publiciști, de o eleganță protocolară și, ah, demodată [...]. Marian Papahagi e un «studios», în ambele sensuri ale termenului, cu solidă formație filologică: scrie o critică de interpretare, minuțioasă, sistematică, de tipul close reading. Ceea ce
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
în ficțiune problematica sinuciderii din eseistica lui Camus (Comisionarul) sau reconstituind misterul unor individualități prin colajul baroc al amintirilor și viziunilor trezite de colecția mateină de obiecte stranii (Arhivarul). Ele trădează o anumită ariditate livrescă, dar și ușurința asociativă și familiaritatea cu simbolul, proprii specialistului în mitologie comparată. SCRIERI: Grădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii mitologice, Cluj-Napoca, 1980; Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească, București, 1989; Cutia cu bătrâni, București, 1995; Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală, București
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
acestei personalități de tip estet, creator de stil în integralitatea manifestărilor sale. Aici contează înainte de toate modul rostirii, iar acesta este singular în epocă: o scriitură dezinhibată, unde se trece cu eleganță de la registrul grav la badinerie, de la solemnitate la familiaritate, unde, în locul unei severități profesorale, sunt preferate tonul bonom, gluma, persiflarea și autopersiflarea. Valorificând modele livrești și populare în ingenioase alternări lexicale, O. realizează, prin cizelarea relației dintre cuvinte (arhaice, populare, neologice), efecte neașteptate, de un pitoresc aristocratic. Imagist care
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
pe care am dori s-o includem în mod ideal în studiu ar putea necesita luni de zile, sau poate nu există date disponibile pentru prea multe observații, sau poate colectarea de date ar necesita anumite calități deosebite (limbi străine, familiaritate culturală, contacte personale) care nu sunt transferabile cu ușurință de la o observație la alta, sau poate că există doar puține exemple reale ale fenomenului în studiu. Acolo unde există un număr mic de observații posibile, selectarea aleatorie nu poate, probabil
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
scăzute, fără diferențe importante între sat și oraș. Ca și în cazul încrederii în oameni, ele derivă din factori de natură istorică, ținând de structura socială, de nivelul de modernitate al societății. Un rol important îl joacă în acest sens familiaritatea încă redusă cu noul sistem de organizare a societății, instaurat după căderea regimului comunist, un sistem care continuă să se schimbe relativ rapid. Se adaugă istoria recentă, care, așa cum am discutat deja, descuraja colaborarea dintre oameni, erodând permanent încrederea interumană
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
publicase primele sale eseuri despre „faptul religios”. Dacă atunci pana autorului redacta un diagnostic negativ la adresa maladiilor modernității, de această dată întregul cărții ni se înfățișează terapeutic ca o introducere „la o artă a speranței”. Volumul, redactat cu eleganță și familiaritate, cuprinde patru secțiuni („Antropologice”, „Ortodoxe”, „Catolice”, „Europene”). El debutează printr-o continuare a „fărâmelor” împărțite sub chipul unor concluzii din cartea precedentă, intitulată Ispita binelui. Primul eseu este un apel lucid la acea formă de vitalitate creștină care implică, simultan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu teologia paulină a noii vieți în har (Galateni 2, 16) precum și cu învățătura petrină despre tainica unire cu Dumnezeu (II Petru 1, 4). Cele trei sute două strofe ale cărții întâi din cuprinzătorul poem al iezuitului vin să confirme profunda familiaritate a învățăturii sale cu Sfânta Scriptură și tradiția bisericească. Tonalitatea sigură și îndrăzneață a versurilor exprimă o experiență duhovnicească pe cât de bogată, pe atât de rară: profund intim și cald în registrul afectiv, perfect auster și solar în plan intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îmbină ascetismul penitențial cu exuberanța unui veritabil „dialog interior” între sufletul înaripat și Dumnezeu. O rară sensibilitate apofatică exprimă refuzul obiectivării absolutului sub forma unor scheme dialectice, preferând slăvirea lui Dumnezeu din perspectiva economiei mântuirii. Dumnezeu îi apare misticului cu familiaritatea pe care psalmii biblici o emană. Freamătul viu al căutării Cuvântului se topește într-un limbaj alchimic. Precum Sf. Efrem Sirul sau Dionisie Areopagitul în lumea răsăritenilor, Angelus Silezius provoacă teologia simbolică cu metafore iconoclaste; Dumnezeu „este nimic și prea-nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tonului, dincolo de parodia „romanului de gen” și dincolo de obsesia oricărui scriitor realist de a crea și descrie tipuri umane, fragmentul de mai sus indică înălțimea la care Chandler aspira să-și ridice propria creație. Nonșalanța referințelor culturale pune în evidență familiaritatea autorului cu ele și nu disprețul. Evident că Marlowe nu-l va fi citit vreodată pe Kierkegaard. Dar e la fel de evident că știa cine e și, la nevoie, ar fi putut chiar deveni familiar cu unele din ideile sale. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Cu adevărat liber este acela care știe să refuze o invitație la cină fără a recurge la vreun pretext” (în André și Légeron, 1995). Firește că, pentru analiza acestui tip de comportament, trebuie să ținem seama și de gradul de familiaritate cu interlocutorul: într-un fel ne exteriorizăm sentimentele în prezența unui necunoscut și în alt fel când ne aflăm în fața unui prieten intim. În exprimarea sentimentelor intră nu numai componente verbale (cuvintele utilizate), dar și elemente nonverbale, care au o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu preocupările tuturor, de a vorbi despre lucruri care interesează, confirmate de o experiență cotidiană și unanimă, într-o formă cum nu se poate mai directă, într-un stil propriu, de o simpatică blazare aparentă, cu un excelent umor al familiarității cu cititorul avizat de toate categoriile, fără altă pregătire decât aceea foarte solidă, dată de școala vieții... Cu ecouri numeroase în public, se-ntâmplă ca această literatură să nu displacă criticii, dimpotrivă, să-i solicite curiozitatea prin densitate realistă și
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
aceștia păstrau Întotdeauna o legătură oarecare cu viața exterioară. De exemplu, În cazul bătrînelor, o bancă În parc, unde Întîlneau altă bătrînă, sau biserica, confesionalul, preotul. Bătrînii se atașau de o cafenea, unde toți Îi recunoșteau și Îi primeau cu familiaritate. Aici Însă, Maigret Întîlnea pentru prima dată singurătatea În stare pură. O singurătate care nici măcar nu era agresivă. Domnișoara Lange nu avea un comportament dezagreabil față de vecini sau de furnizori. Nu arăta că-i disprețuiește și, În pofida Înclinației spre anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a slujit întotdeauna cu devotament cauza imperiului. Îl mai măsoară o dată pe german din priviri. N-are cum să prezinte vreun pericol. A ajuns de-al lor. Așa a spus principele. Poate deci să vorbească deschis cu el. Pune cu familiaritate mâna pe brațul călărețului: — ăi’ de colo, înarmați doar cu sabie și scut, se numesc, nici eu nu știu de ce, murmillones, adică peștișori de mare... — Dar coiful nu le acoperă fața! se îngrozește călărețul. Și n au nici măcar cnemide să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tristă. Eu stau aici în lumina soarelui, și mă gândesc la tine. Sună-mă când ajungi acasă și te sun imediat înapoi. Să te distrezi. Te sărut și te îmbrățișez strâns, Brad. xxxxxxx Nu sunt sigură dacă-mi plac aceste familiarități, și e ceva legat de cuvinte care s-ar putea să mă deranjeze, dacă stau să mă gândesc mai bine. Nu e vorba că e ceva obraznic în ele sau în mailurile lui, numai că am impresia că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca să spună ceva. Nu pot să cred, spuse Roxanne Într-un sfârșit pe un ton stins. Wendy Începu să plângă și se sprijini de umărul lui Wyatt. Marlena se Întrebă cine era femeia căreia Harry i se adresase cu atâta familiaritate. De ce spusese despre ea că e „superbă“? Și ce era cu ochii holbați? Încă o logodnică a lui? Își dădu seama cât de puține știa despre Harry. Vera se ridică. — Hai să nu fim pesimiști. Sunt vești bune. Se pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în clipa în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care știa că nu-i plac. Când întâlnea vreun trecător întârziat, îl oprea, îl privea țintă în ochi și-i spunea foarte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
brusc, devenise deodată din rea bună, încît mă așteptam ca nervii să reînceapă pe tema aceasta. Cum cunoștința noastră se întîmplase de-abia de o lună, deprinderile între noi nu se făcuseră încă și posesia se îndeplinise înaintea atâtor alte familiarități mai puțin însemnate, dar necesare. Se întîmplase astfel între noi ce era mai grav și continuam să ne jenăm pentru amănunte. Mi-aduc aminte de un detaliu fermecător și amuzant totodată: exact peste drum de Ioana, fereastră în fereastră, locuiau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și uneori mă găseam, așa de nenorocit, încît n-aș mai fi păstrat nici un secret dacă domnul Theodoriu nu s-ar fi priceput să ție distanța. De altfel, el rostise la începutul cunoștinței noastre o sentință care făcuse imposibilă orice familiaritate între noi: "Confesiunile sunt vulgare". Principial avea dreptate, dar totul depinde de emoția cu care faci acea mărturisire și de clipa importantă și rară pe care o alegi pentru ea. Și poate că păstrez pentru domnul Theodoriu un reproș ascuns
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fenomene care nu mai au nimic din imaginea clasică a obiectului. Invocă frecvent entități indeterminate spațial și temporal, libere în privința cauzalității, absolut instabile și totuși reale. Nu e vorba despre nimicul ca atare, dar intervine tot mai mult o discretă familiaritate cu aparițiile nimicului și ale nonsensului. Omul de știință, în destule situații, nu le mai înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fenomene care nu mai au nimic din imaginea clasică a obiectului. Invocă frecvent entități indeterminate spațial și temporal, libere în privința cauzalității, absolut instabile și totuși reale. Nu e vorba despre nimicul ca atare, dar intervine tot mai mult o discretă familiaritate cu aparițiile nimicului și ale nonsensului. Omul de știință, în destule situații, nu le mai înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nicăieri sub perioadele acelea masive, bine echilibrate, care se leagă una de alta într-un ritm arhitectonic, suprapunîndu-se, traversîndu-se, înlănțuindu-se. Proza lui e - dacă nu colorată sau electrizată de emoție, ca a atâtor maeștri ai Verbului - caldă de îndelunga familiaritate cu gândul. Nu scria decât despre lucrurile asupra cărora meditase mult și cu aplecare. "Eu eram un băiat cu o idee serioasă", își amintea de conferința de la Vizeu în A minha resposta. "Trăiam absorbit în ideea mea și în opera
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un fior de nebunie, oricum, o forță ce nu putea fi îmblânzită, într-un fel perversă, care-i împiedica sufletul să se angajeze într-o relație umană mai adâncă, făcând să eșueze orice tentativă de a ajunge la o reală familiaritate cu ea. Oricum ar fi fost, după toate câte le văzuse în ziua aceea, nu-i mai putea suporta nici pe burgunzi, nici Sapaudia: abia aștepta să părăsească tabăra și să ajungă la Flavius Etius, la Arelate; acolo, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aibă în alani și în căpetenia lor. Pesemne că Sangiban intuia câte ceva din ce gândea el, căci pe chipul său reapăru surâsul amar de mai devreme: Dar nu te teme, romanule, îi spuse, bătându-l pe braț cu o neașteptată familiaritate, n-o să se lase, îi urăsc prea tare pe huni ca să-i lase să treacă. Și tu? îi urăști suficient de tare? întrebarea era aproape jignitoare, însă Sangiban nu se arătă atins: — Eu mai mult decât ei, răspunse simplu. Zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]