1,008 matches
-
ei, survenit în 1875, la respectabila vârstă de 85 de ani. Ba mai mult, încă înainte de 1817, pe când era „postelniceasa Elinco Mavrogheni”, profitând de înrudirea soțului său cu domnitorul Scarlat Alex. Callimah, căci doamna Smaranda, soția domnului Moldovei, era fiica fanariotului domn muntean Nicolae Mavrogheni, rudă cu Mihalache Mavrogheni de la moșia Umbrărești, deci postelniceasa nu ezită să folosească prilejul pentru a-și rotunji moșia. Astfel, deși după un act menționat deja în lucrarea noastră văzusem că Bozieștii de Jos au fost
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în această campanie, de jafurile și distrugerile provocate satelor și orașelor prin care au trecut, de spolierea la care au fost supuși locuitorii, atitudinea Costăcheștilor poate fi considerată în perspectivă istorică, patriotică și salutară, chiar dacă ei erau alături de un domnitor fanariot. O soluție mai bună la vremea aceea nu se întrevedea. Avem motive să presupunem că spătarul Toader Costache, poreclit Venin, locuia la Torcești, măcar din când în când, poate mai mult la Torcești, unde a avut case și alte acareturi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ca amploare și supus multor modificări. Întregul alai era condus de către arnăut și turc. Prezența acestora ne îndreptățește să credem că avem de a face cu un obicei care își are rădăcinile în evul mediu moldav, mai precis în epoca fanariotă (1711-1821). Atunci armata țării fusese desființată, fiind înlocuită cu o gardă de arnăuți. Prezența turcului, alături de arnăut, ne confirmă faptul că ne aflăm sub administrația otomană, când rolul turcilor în administrarea Moldovei crescuse. Oglindind o realitate istorică a Moldovei medievale
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
același; sau cel puțin așa s-a declarat superiorilor ierarhici. Raportul înfățișa astfel solemnitatea momentului de la 10 mai: "într-o clară și frumoasă cuvântare [învățătorul] arată și descrie istoricul țărilor Române din trecut, starea acestora și înainte de unire, descriind regimul fanariot, răul și binele rezultat din acest regim, ajungând la faptele unirii, le descrie după date istorice, accentuând frumoasele și grelele evenimente petrecute și susținute de bărbații mari ai timpului; arată rodu[l] unirei și speranța ce toată țara a pus
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Drăghicescu, 1996:121-132) sunt alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră îngenunchindu-ne țara" (Drăghicescu, 1996:354). Din toate acestea, cele
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
acestuia: „De la 1812 până în ziua sa din urmă, noiembrie 1869, el n-a avut decât un gând - regenerarea României. El și-a servit țara cu o dezinteresare antică. El a introdus întâile elemente de civilizațiune în țara aceea, unde străinul fanariot ștersese orice urmă de origine latină. El a dezgropat limba română, el a introdus-o în învățământ, el a mlădiat o în literatură. El a fost cel dintâi pro fesor național, cel dintâi istoric, cel dintâi poet. El este adevăratul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
coloniilor romane în Dacia, astă Marcă ajunsă a fi reprezentată, prin un cap de bou dumesnic. Nu vom vorbi despre toate fazele prin care astă Marcă petrecu, până ce ajunsă a fi însoțită de soarele și de luna, din epoca turco fanariotă, însemnând încă și nările boului, î n verigă cătușită. Uricile și dresurile cele mai vechi, ale lui Bogdan al doilea 1373, Iuga 1400, Alecsandru 1402 și a lui Ștefan al cincilea 1458, poartă în sigiliul lor capul bărbos al bour
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cozonac, sarmale, salată de boeuf și Colebil (produs care cică poți să-l iei fără recomandarea medicului, cu condiția să belești bine ochii la prospectul anexat, ca nu cumva să fie șoricioaică). Ce circărie a mai fost în Bucureștiul acela fanariot! Cică, a avut loc tradiționalul pelerinaj, pe traseul mai multor biserici și mănăstiri. Ehei tradiția asta ține de... câțiva ani și va mai ține cât va mai ține prostirea și tâmpirea acestui popor. Aici să fi văzut popi rotunjori la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
puterea statului, sau a ceea ce a mai rămas din el, aflat într-o vizibilă disoluție, nu mai este în stare să i se opună. Iar această situație se datorează în primul rând prostiei și, cârdășiei pe care indivizi decăzuți, noii fanarioți care ca și cei vechi, lipsiți de moralitate, o fac fără rușine cu cei care urmăresc destabilizarea țării și, în cele din urmă, chiar dispariția ei de pe harta politică a Europei, ca stat național, unitar și indivizibil. Nimic din ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a vrut să arate musafirilor cum se călăresc armăsarii arăbești pe care îi avea, mândrindu-se nevoie mare cu ei. Astfel s-a pecetluit vânzarea Basarabiei. Zadarnic au protestat boierii moldoveni (reuniți în Adunarea de pe 26 octombrie 1812) pe lângă domnitorul fanariot Scarlat Callimachi, despre care se spunea că ar fi fost filofrancez. Dar protestul este foarte important, fiindcă arată limpede că autohtonii nu au consimțit la fraudă. Rușii deja tratau provincia ca pe o gubernie care li se cuvenea. Se pregătiseră
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a lui Ștefan cel Mare că, în caz de nenorocire, e de preferat ca țara să fie închinată turcilor, mai cinstiți decât rușii, polonezii, austriecii sau ungurii. Și iată consecințele, culminânde cu cele două rapturi din trupul Moldovei: "Sub domnii fanarioți, care erau trimiși pe un timp anumit și care aveau numai titlul de domn și pomenirea în biserici, nicidecum însă consistența monarhică, puterea centrală a statului e curat nominală. Chiar dacă unul dintre ei cerca a fi altceva decât ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să pună mâna pe teritoriul Bucovinei. Tot prin vânzare va fi pierdută, cum am văzut, și Basarabia, rolul jucându-l și de astă dată străinii de neam, în frunte cu dragomanul Moruzi. Numai că acum au protestat doar boierii, domnul fanariot Scarlat Callimachi neavând nici un motiv de rezistență, deci neriscând a-și pierde capul precum domnitorul Grigorie Ghica al III-lea la 1775. "Cu căderea Poloniei și luarea Bucovinei continuă Eminescu se începe o nouă epocă a influenței austriace: cea care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Soluția grecească era ideea amiralului francez Jurien de la Gravière, care credea că elenismul se poate opune în zonă expansiunii rusești. Eminescu respinge și această utopie, în articolul Elenismul, cunoscând bine ce pot grecii care au dominat în Principate în secolul fanariot: În faptă, predominarea intrigantului și răutăciosului element grecesc în Orient ar fi o nenorocire și mai mare decât supremația turcească. Demosul grecesc din antichitate și până astăzi s-a arătat incapabil de-a construi un stat ca oamenii. În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
civilizație și cultură, la nivel european. Ba chiar, conform clarviziunii lui Dimitrie Cantemir, manifestată în Istoria ieroglifică, se ivea posibilitatea unirii lor sub un singur sceptru, dar vechea maladie a discordiei mioritice a împins cele două Principate la nenorocirea domniilor fanariote, după ce Cantemir a trebuit să devină captiv în Rusia, iar Brâncoveanu să provoace martiriul familiei, stingându-se dinastia Basarabilor. Am văzut cum Dimitrie Cantemir, orbit de propria doctrină cu privire la monarhii, a încheiat cu Petru I, la 13/24 aprilie 1711
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
care prevedea dreptul lui Cantemir de a se bucura de "ospitalitatea" țarului în caz de înfrângere. Tratatul acesta a căzut, dar a rămas pofta de "ocrotire" asupra Moldovei. Pe de altă parte, sultanul n-a pricopsit Moldova doar cu domniile fanariote, ci, drept răzbunare, a cucerit, în 1713, cetatea Hotinului cu tot cu teritoriul aferent. La rândul său, Constantin Brâncoveanu, după cunoscuta bătălie de la Poltava, i-a promis lui Petru cel Mare ajutor militar contra turcilor, jocul său dublu determinând Poarta la sechestrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din căderea în semibarbarie, cum o considera Eminescu. Fiindcă asta și fusese, în bună măsură, comunismul: o cădere în sălbăticie, în barbaria precreștină, dar cu toate vicleșugurile create de o "civilizație" modernă și postmodernă, având resuscitate vechi rădăcini de secole fanariote, turcizate și țarizate. În pofida a tot ceea ce se crede, victoria Uniunii Sovietice în cel de Al Doilea Război Mondial, mai mare decât a tuturor Aliaților, fiind singura care s-a ales cu un imperiu extins până în inima Occidentului, a constituit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Europa a fost resuscitată din acest leșin cumplit. S-a reînnodat de fiecare dată firul vieții pe continent, chiar dacă a fost vorba de o altă Europă renăscută sub loviturile barbarilor (și anume: cea medievală). 3. IPOSTASURILE SINGURĂTĂȚII a. Povara turco fanariotă Decuplați de lume, prin locurile noastre s-au așternut doar drumuri secundare care se conectau la magistrale, asigurând o conexiune între ele pe mai multe direcții de mers. Astfel, pământurile noastre au fost evitate de rutele prin venele cărora curgeau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
îi influențase evoluția încă din Antichitate. Atât de aproape, din punct de vedere al distanței, de polii civilizaționali, dar atât de departe de ei, din punct de vedere al accesibilității. Norii pluteau peste tărâmurile noastre, apăsându-le, în perioada turco fanariotă, cu umbra lor densă și grea ca de plumb. Ascundeau, în spatele lor, soarele ale cărui raze luminau cu putere vestul Europei. Filtrau din radierea progresului care încerca să răzbată anevoie până în cele mai îndepărtate colțuri. În clarobscurul în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
până în cele mai îndepărtate colțuri. În clarobscurul în care se scufundau meleagurile noastre, ignoranța continua să prospere. Înfuleca pe nemestecate din sufletele și mințile oamenilor simpli de prin aceste locuri. Să nu facem totuși greșeala de a reduce apaticele domnii fanariote numai la căpușarea și parazitarea țărilor române de feluriți venetici împotriva cărora s-a ridicat Tudor Vladimirescu. Au existat și principi luminați care au promovat reforme complexe. Așa a fost cazul lui Constantin Mavrocordat, care a abolit șerbia, ori a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
reforme complexe. Așa a fost cazul lui Constantin Mavrocordat, care a abolit șerbia, ori a lui Alexandru Ipsilanti și Scarlat Calimach, care au reorganizat sistemul legislativ. Secole de-a rândul, din Evul Mediu prelungit până în adâncul Epocii moderne de domniile fanariote, Anatolia, dominată de Bizanț (devenit Stambul, sub otomani) a fost principala platformă de unde s-a dirijat progresul spre plaiurile mioritice. Zona micro asiatică a avut o înrâurire directă atât în epoca sa ortodoxă, cât și în cea islamică, asupra destinului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
eșec similar, în pofida sprijinului rus. La Stănilești, Dimitrie Cantemir și Petru I au suferit o grea înfrângere având drept consecință directă pierderea Hotinului. La fel de grav a fost faptul că Stambulul a decis să controleze nemijlocit țările române prin impunerea domniilor fanariote. Se temea de puterea de atracție rusă asupra principilor valahi. Revendicarea titlului de moștenitoare a Bizanțului și arogarea celui de protectoare a ortodoxiei făceau din Rusia un imperiu care putea fascina nu doar Iașiul, ci și Bucureștiul. Să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și arogarea celui de protectoare a ortodoxiei făceau din Rusia un imperiu care putea fascina nu doar Iașiul, ci și Bucureștiul. Să nu uităm că însuși Constantin Brâncoveanu tratase în secret, la un moment dat, și cu rușii. Impunerea sistemului fanariot în țările române a fost și consecința evoluțiilor politico militare din Europa Centrală. Linia frontului se retrăgea spre Balcani, iar acest teritoriu strategic era râvnit de la est, de Romanovi, iar dinspre vest, de Habsburgi. După eșecul asedierii Vienei și condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu rușii și austriecii, sultanii au preferat să numească domnitori din rândul dragomanilor greci. Fanarioții formau, în cadrul imperiului, o elită politico administrativă presupusă a fi loială Stambulului. Apariția acestor ighemoni în istoria noastră nu s-a făcut brusc. Anterior epocii fanariote, unele familii grecești au stabilit legături de rudenie în mediul elitelor autohtone, formând influente case boierești ai căror reprezentanți au ocupat chiar tronul (Calimach și Cantacuzino). În pofida declinului suferit, otomanii au continuat să reprezinte o putere în Europa Orientală, care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din întreg imperiul, în special din Orientul Mijlociu și Iberia. A continuat cu ungurii care au populat Transilvania cu sași și secui; cu otomanii, care i-au susținut pe turco tătari să se stabilească în Dobrogea și Bugeac, sau în epoca fanariotă, când a fost promovat factorul grec; cu austriecii și rușii care au favorizat în principal elementul slav (preponderant rutean, în Bucovina, respectiv ucrainean și bulgar în Basarabia), iar, în secundar, cel german (șvabii în Banat, respectiv germanii în Bugeac). S-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și Occidentul. f. Vindecarea miraculoasă Peste secole, o combinație între influența străină manifestată la nivelul elitelor și un context geopolitic favorabil a permis unirea țărilor române și afirmarea lor ca putere regională. După veacuri de domnii neaoșe și mai ales fanariote, țările române ațipiseră în lentoarea specific orientală. În răstimp, foarte puține fapte politice și culturale au fost demne să rețină atenția Europei pentru fi consemnate în cronicile vremii. Poate doar bravura lui Mihai Viteazul și erudiția lui Dimitrie Cantemir să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]