2,704 matches
-
kilogram de izmă pe masă." Obiectele de cult ale unei lumi nearătate - pîinea (venind dintr-o nu chiar atît de îndepărtată amăgire de poet: "Poate mîine, și mai mîine,/ Va fi dulce acea pîine.") și aroma. Hrana și leacul. Și fantasme. Umbre ale necunoscutului lumii, o mare cu zile și nopți, cu flux și reflux de adevăr și minciună a simțurilor. De pildă, imagini ca din spatele unui paravan, din numărul unui Iosefini stelar: "O simțeam printre degete, în inimă, pe gene
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
o dotare multiplă, de actor, mim, acrobat, muzician, om de spirit etc. Facilitatea parodiei e iluzorie, în condițiile în care i se cere să dispună de tehnicile pe care își îngăduie a le lua în derîdere și pe deasupra să aducă fantasma identității lor estetice în cheie burlescă. Cu atari considerații întîmpinăm masivul volum de parodii al lui Lucian Perța, Apelul de seară (aluzie la caracterul crepuscular, alexandrin al actului parodic) subintitulat O panaramă a poeziei românești de la origini pînă în prezent
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
fi chemată să facă breșe, supape salvatoare în proza cenușie a vieții. La o privire mai atentă, nuvela nu poate fi integrată până la capăt în codul realist: Iulia aparține unui alt plan decât acela al realității propriu-zise, ea e o fantasmă care apare și dispare, o fata morgana intangibilă. Astfel de alunecări, deplasări de la real la imaginar observăm și în alte povestiri, Vara, vara cu tutun fiind exemplul cel mai bun de proză a reveriilor adolescentine. Bovarismul femeii copleșite de treburi
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
a fost în veacurile trecute nu ne-a primejduit neamul în fibra lui cea mai intimă." Respectiv: "Genocidul sufletesc și fizic al nației a fost operat la modul demonic de către tiran și colaboratorii lui, acționând încă și azi în spiritul fantasmei sale." Scria, în ultimul lustru al secolului trecut, admirabilul meu prieten: "România agonizează pe fundul gropii pe care i-a săpat-o fostul ei tiran local". Executat, spre rușinea noastră, de aghiotanții săi. Fie că în decembrie ^89 a avut
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
raportarea la opera literară finită, nu la scris, suferă de inadecvare: "Poezia onirică a lui Leonid Dimov se datorează conectării inspirației literare la Ťcutia neagrăť a imaginarului subconștient. Făpturile, decorurile, întâmplările halucinate din poemele sale reproduc siluetele de fum ale fantasmelor care îi bântuiau nu doar somnul de noapte, ci fuseseră ajutate să iasă în plină lumină a zilei, printr-o aromire a conștiinței diurne" (pp. 65-66). Această "explicație" are, mai întâi, un indice de generalitate care ne face să ratăm
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
distrus coerența și puritatea criteriului pe care miza: "criteriul legislativ al visului". Din această perspectivă, a operei, scriitorul aderă mai curând la o lume a Tatălui, "guvernată de logos, de sens și de lege", decât la cea maternă, "populată de fantasmele și iluziile eului". Cea din urmă, saturată de imagini fluide, se structurează după geometria săbiilor trase (titlul unui articol al lui Dimov despre Ion Barbu mi se pare întru totul relevant) a celei dintâi. Spre deosebire de creația poetică, strânsă în volume
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
simplu mers ușor Se vor aduna într-o seară caldă cu toții. Vei fi cuprins de fericirea mult-așteptată Odinioară uitată într-un mănunchi de griji. Nu știu clar drumul întoarcerii spre sinceritate, Nici spre copilăria sentimentului hoinărit. Nevăzut E destul de vie fantasma ce mă sperie des! O văd prin cameră, aud cum foșnește... Simt aer din frig la fel ca un năduf. O fi lângă mine sau e vânt tăios de toamnă? Mai deschid o dată ochii și aici mocnește! M-am speriat
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
favorizându le pe cele valorice (C., Păunescu, 1988 ). I.6.3 Principii psihologice Dacă în cazul transferului psihanalitic acesta reprezintă în primul rând repetiția oricărei reacții anterioare, repetiția patologică a problemei subiectului în relația sa cu analistul, a dorințelor și fantasmelor sale inconștiente, în procesul consilierii transferul se realizează între cele două Euri. Astfel, în prima etapă se produce un „transfer proiectiv” de la client către consilier. Clientul proiectează asupra consilierului propriile sale „probleme” ca întrebări legate de anumite situații critice personale
ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ: NOŢIUNI TEORETICE. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
un teatru. S-a construit la propriu, din nimic, din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile vieții și pe cele ale scenei, ale creatorilor, desigur. Se simt aburii, fantasmele celor care au trecut pe aici. Și-au șoptit poverile, visele, caznele, iluziile, ca pe taine ale eu-lui profund. Pereții aceștia le poartă și le duc mai departe, din poveste în poveste, pînă la varianta lui Purcărete despre Faust. Și
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
un teatru. S-a construit la propriu, din nimic, din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile vieții și pe cele ale scenei, ale creatorilor, desigur. Se simt aburii, fantasmele celor care au trecut pe aici. Și-au șoptit poverile, visele, caznele, iluziile, ca pe taine ale eu-lui profund. Pereții aceștia le poartă și le duc mai departe, din poveste în poveste, pînă la varianta lui Purcărete despre Faust. Și
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
În esență, Alexandru Chira este un constructor atipic, posedat de mirajele sale lăuntrice, chinuit de iminența ciocnirii cu realitatea de fiecare zi, care folosește frecvent silogismul, de cele mai multe ori doar pentru a ieși din transă. Adică din captivitatea propriilor lui fantasme. n N.B. În nr. 46 al României literare, una dintre ilustrațiile articolului meu Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion a fost o fotografie/portret a autoarei, cu legenda Foto. Pavel Șușară. În realitate, fotografia este un Autoportret în oglindă
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
pagini, sculptată dintr-un bloc de peste zece mii de pagini scrise despre literatura română contemporană. Este redactor-șef al revistei România literară - un reper real într-un teritoriu de aproximații. Ioana Matei nu este Oana Matei; și invers. Ioana Matei (o fantasmă) a chemat-o pe Oana Matei (o ființă reală). Alex. Ștefănescu a fost Ioana Matei, dar nu este Oana Matei, deși ar putea fi. Activitatea criticului se împarte în două mari etape: prima, până la Istorie..., când semna Alex. (cu punct
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
epică" a istoriei literare, istorie care n-ar putea fi decît "o știință inefabilă", corespunzătoare valorilor estetice, și ele, de la un prag încolo. Operele cunosc o existență paralelă, cea pe care le-o stabilesc critica și istoria pe temei critic. Fantasmele acestora care se iscă succesiv și se agită în spațiul interpretării pot reprezenta obiectul acelei "mutații a valorilor estetice" despre care vorbea E. Lovinescu, dar și obiectul unei stabilități, al unei "eternizări" a lor. Dacă patronul Sburătorului a pus accentul
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
Melancolia se preschimbă și ea în disperare, contemplația în strigăt, tihna privirii în revoltă. Baba cel dintîi, gospodarul sever și orgolios, solar și viril, descoperă acum un alt sens al existenței. Iar acest Baba tîrziu, stihial și nocturn, bîntuit de fantasme și tulburat de spectre, nu se mai luptă cu ordinea exterioară a lumii, pierde sentimentul istoriei imediate și se aruncă într-o luptă disperată cu însăși alcătuirea firii. Ca în lupta lui Iacob cu Îngerul Domnului, pe care pictorul o
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
deloc ostentativ, el oferă alibiuri generale sau strategii multora dintre cei care s-au consolat până nu demult cu scuze atomiste ori cu tăceri inofensive. Acreditarea de presă coincide cu o validare inteligentă a presei culturale ca atare. O altă fantasmă sub acoperire pe care Paul Cernat o induce cu grijă mi se pare a fi cea a textului direct. A sursei, în sens deopotrivă jurnalistic și filologic. Practic, cititorii de azi - și, dacă reflectăm bine, de ieri - au acces la
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
și aparențele, resursele intime care alimentează amploarea jocului nasc semnul spectacolului. Și substanța acestei cărți. Histrionul e o identitate în continuă devenire, în neîntrerupt proces de alteritate și, de aceea, probabil, îi vine ușor să apară mereu ca pionier al fantasmelor Altuia. El nu distribuie vise străine și nici nu le trăiește în locul publicului - el dovedește doar, prin succesivele-i încarnări, că visul acesta sau celălalt e practicabil. Viziunile și himerele abia schițate ale celorlalți devin, prin intermediul său, din aeriene și
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
autorii fără un centru de greutate, cu conduită mimetică. Textualismul îi făcea pe mulți autori din generația '80 să semene unii cu alții până la indistincție. ul îi strânge pe tinerii ultimei generații pentru a-i dispersa, apoi, pe centrifuga propriilor fantasme devoratoare. Această desfășurare în doi timpi poate fi urmărită și la "nouăzeciști", antecesorii imediați. Și atunci, la începutul anilor '90, ca și acum, libertatea totală, absolută, sălbatică, frenezia descoperirii și utilizării ei marchează puternic versurile poeților, determinându-i să facă
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
în neant nu este visul lui Dumnezeu, însă cu siguranță reprezintă înțelesul unei mirări, care sancționează un anumit gen de gratuitate extremă, nocivă. De aceea, inutilitatea sublimă a sexualității homosexuale nu pare a sugera decât neajunsul invocației fatidice și indiferența fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o mai poate reprima. Invincibil, zigotul singurătății se sparge, spre a-și contempla misterul predestinat imaginarului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai rămâne din noi după ce vom fi compromis iremediabil literatura, filozofia, muzica și artele? Comentariul belicos, delirul ritualic, isteria confesiunii, manifestări fără precedent ale faptului că o civilizație se prăbușește atunci când individul nu mai suportă anonimatul, existența în afara ficțiunii, a fantasmei. Aș da orice ca să trăiesc în viitorul acela static, înghețat, în care realitatea pe care o cunoaștem astăzi va fi doar un deșeu al ficțiunii, al ficțiunii cu oameni în comă. * ...această clipă de luciditate are valoarea morții sărutate. * Tristețea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl niri erotice cu fantasma mută, fotosintetic visate în inteligența păstoasă a proteinelor și a lanțurilor de aminoacizi dezgus tători: cuvintele și-au mărturisit în sfârșit epuizarea poetică. * În poemul Prințesa Sabbath, al lui Heine, vestita prințesă are drept logodnic un prinț, „prințul Israel“, pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
redutabil, demența. * Ar trebui să se scrie atât de puțin despre atât de multe câte s-au adunat din suferința de a nu le fi văzut cei care scriu atât de multe despre atât de puține câte au mai rămas. * Fantasmele ne vor fi abolite încetul cu încetul, nu ne va mai rămâne decât inocența de a spune „sunt liber să aud plânsul fantasmei mele“ - plânsul pesimistului din neant, cel care nu permite uitarea, străinul de Tot, o intuiție a nimănui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
le fi văzut cei care scriu atât de multe despre atât de puține câte au mai rămas. * Fantasmele ne vor fi abolite încetul cu încetul, nu ne va mai rămâne decât inocența de a spune „sunt liber să aud plânsul fantasmei mele“ - plânsul pesimistului din neant, cel care nu permite uitarea, străinul de Tot, o intuiție a nimănui, pe care o trăim ca pe finețea grimasei, ca pe însăși eleganța disprețului, dar asta numai pentru a-i sugera fidelitatea noastră fundamentală
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Popa ori violei atât de senzuale a Sandei Crăciun-Popa. M-am bucurat să surprind din nou capacitatea de adaptare a muzicii contemporane românești (Cornelia Tăutu: De doi; Aurel Stroe: Drumul spre flacără; Tiberiu Olah: Sonata pentru clarinet solo) la altitudinea fantasmelor, nutrite totuși de forțele realului, imaginate de Ariana Nicodim, dar și să fantazez pe tema (cu variațiuni?) a destinului unui instrument, clarinetul, pe care compozitorii preclasici, fie ei francezi, englezi sau germani, l-ar fi inventat dacă Aurelian-Octav Popa le-
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
fără relieful nuanțelor. Dora este imaginată de Matei în "vastul album al aerului" (p. 104). Satisfacția estetică vine din această tehnică alternativ muzicală și plastică. Reverberațiile dragostei se multiplică în natură și în trecut. Matei își vede iubita, ca o fantasmă, proiectată în spațiul său intim sau în peisajul pe care îl străbate singur (p. 80). Chiar și trecutul său se transformă. Marta, prima iubită, primește chipul Dorei, printr-o misterioasă transmutație care anulează timpul (p. 104-105). Radu Petrescu reprezintă cel
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
Camil ca un fel de alter ego al său în materie de gusturi și de snobism modernist, probabil că ar fi fost unul dintre cele mai detestabile din literatura română. În el Camil Petrescu își proiectează atrăgător toate fițele și fantasmele omului extraordinar care se credea, cu disprețul său secret față de ziaristul Ladima, celălalt alter ego al său, din roman. Camil poate fi iertat, cred, din cauză că idealul său, de a nu sta în București în timpul verii, i-a depășit mai an
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]