389 matches
-
ale prezentului și condiționându-le apariția, într un viitor care se blochează din start. Pierdem contactul sănătos, spiritual cu antecesorii tocmai pentru că, în graba noastră de a ne separa de ei și de a-i nega, ajungem să-i conținem fantasmatic, parazitându-ne existența”. Revenind la prestația remarcabilă realizată de I. Kogan (2001), strategia tămăduitoare care se distilează imperativ este ca orice persoană să și asume trauma majoră de care a avut parte, pentru a nu-și infesta urmașii, contaminându-i
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
într-o ambiguitate suverană, care oscilează între groaza de a fi avortați, marginalizați, excluși fizic și psihic, și cea de a-și dori cu patimă acest lucru. Când sunt confiscați de acest din urmă pol, pot recurge la tentative suicidare fantasmatice sau chiar reale. Manifestă o ardentă ostilitate față de părinți, sau diverse alte autorități (care în fond reprezintă substitutele simbolice ale figurilor parentale). Deși adeseori sunt dotați cu o inteligență superior calibrată și au dobândit o consistentă formație profesională, nu tind
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
atenția asupra faptului că în lucrarea lui Vaillant, comparată cu lista de mecanisme defensive a Annei Freud, lipsesc șase mecanisme: anularea retroactivă (utilizarea de cuvinte sau comportamente vizând negarea sau corectarea simbolică a unor gânduri, sentimente, gesturi inacceptabile); introiectarea (incluziunea fantasmatică a obiectului care ajută eul în detașarea față de obiectul exterior, real); izolarea (a unui gând, gest); regresia (o întoarcere spre moduri de exprimare imature, în confruntarea cu un pericol intern sau extern); întoarcerea împotriva propriei persoane (când agresivitatea pe care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de realizat, spre exemplu, în cinematografie; este implicată aici imaginea internă, care capătă viață datorită empatiei, dar și subiectului receptor). Astfel, Thomas trece dinspre psihosociologie și analiza mito-critică a imaginii la spectator și la memorarea de către el a aparițiilor vizuale. Fantasmatica, studiată de Lacan în relație cu fenomenul dereglării psihice, dar și cu "stadiul oglinzii" (descoperirea sinelui ca dublu), participă, ca imagine, la formarea și la de-formarea eu-lui (el crede că este locuit de o imagine și posedat de ea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
onirice sau fantastice, atât de exploatată în imaginarul popular creștin (ne referim în continuare la evul mediu) și care poate crea în spiritul receptorului iluzia speculativă și iluzia semiologică inductivă - datorită unui fond de credință bazat pe senzorialitate și pe fantasmatică -, ideologia, reprezentarea sau simbolismul sunt produse de tip intelectiv, deductiv și analogic. Distanța dintre model și dedublarea, imitarea sau interpretarea sa simbolică este nu doar conștientizată, ci numită și impusă prin chiar teoria imaginii ortodoxe și teocrația bizantină la care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
forte al termenului, scrie Sirota, ca alături de sine să existe persoane care conservă legături sociale, dezvoltă cooperări, muncesc și produc fecund. Pentru a anihila aceste proiecte, el „creează tensiuni și seamănă zâzanie” (p. 50). El este mânat de o „dorință fantasmatică” de a ocupa un loc central și nimic nu-l poate opri să atingă acest obiectiv, mergând până la distrugerea unei umanități construite. În scenariul său, altul nu reprezintă decât un lucru, o ustensilă, o realitate desubiectivată. Ce-l Împinge spre
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
situația de a-i da cadru civilizațional)? să nu ignorăm calitatea contingentă a polarelor noastre cotidiene, ciudata lor versatilitate în practica socială, negociabilitatea relației dintre ele. E cît se poate de sănătos să nu le transformăm în mituri, încremenindu-le fantasmatic sau cinic în opoziții eterne, absolute, eschatologice, așa cum procedează ideologia fundamentalistă sau cea totalitară. E firesc să le gîndim potrivit unei cauzalități realiste, cu un bun-simț care ține seama de complexitatea banală a imediatului. Dar, odată situate la locul ce
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
imaginar (Stingere, Două vieți, Gară pustie, Douăsprezece, Umbre ale lucrurilor și sufletelor, Lasă, tot..., Coroana nebunului, Cel). Este ca și cum, văzut prin ochii melancolici ai „străinului”, realul însuși s-ar derealiza, imaginile culese, oricât de concrete, căpătând o tentă onirică sau fantasmatică (Ordinea prestabilită, Unul își ascunde fața, Vorbește domnul K). De același joc al ambiguității, care întrețese misterios realitatea cu închipuirea, ține în parte și proza autorului. Dus la extrem în romanul Pavilionul (1981), o supraîncărcată și aproape prolixă narațiune parabolică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
des, dar pe care nimeni nu prea le analizează? Liviu Antonesei: Prea multe nu știu, dar din cele ce au ieșit și, din fericire, ies tot mai accelerat la lumină -, putem încerca un exercițiu de imaginație. Nu pur și simplu fantasmatic, pentru că deja avem un corpus de informații la dispoziție. Se spune că un serviciu de informații își extrage în mod curent cel puțin trei sferturi din materie din analiza atentă a presei și a altor surse deschise și doar restul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
reale, deși pe unele le-am cunoscut mai degrabă de la distanță! În opinia mea, întreaga literatură este realistă, ba chiar și autobiografică, desigur dacă prin realitate și prin viață înțelegem ceva total, care cuprinde evenimentele reale, visele, aspirațiile, întreg aparatul fantasmatic care funcționează în mintea noastră. Dacă stau bine să mă gândesc, când eram mai tânăr, mai degrabă foarte tânăr, cred că se întâmpla să caut/găsesc în unele femei ecouri ale literaturii pe care o citisem... Da, cred că da
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
marile surprize cu care s-a încheiat secolul XX. Dispariția formală a comunismului și abolirea cenzurilor interne au adus în scenă societățile reale, iar acestea vorbesc din spatele culturilor lor. Cazul României e cazul unei națiuni care a întemeiat o cultură fantasmatică profundă și o realitate istorico-politică inautentică" (Traian Ungureanu, Despre România care a produs Generația Expirată, 13 nov. 2006, "Cotidianul") Liviu Antonesei: Păi, ce-ar mai fi de adăugat la ce spune atât de clar, de precis d-l Ungureanu? Poate
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ci facem asta zi de zi și ceas de ceas, în proporție de masă, ca să-l citez pe Lenin! Iar dacă trăim într-o tradiție romantică inventată, cred că e firesc ca realitatea cea de toate zilele să fie una fantasmatică. Există acum o orientare, în jurul d-lui Lucian Boia, care se străduiește să deconstruiască vulgata națională în care se pare că ne simțim așa de bine, dar cred că aceasta are mai mult succes în străinătate, iar aici mai mult
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
rafinament nesănătos. Situațiile excesive răscolesc potențialul malign al unui psihic predispus la aberante distorsiuni. De aici, nevoia (detectabilă și în subtext) de despovărare printr-o mărturisire care nu întotdeauna se produce. Ceva o inhibă, și atunci impulsul se propulsează în fantasmatic. Însă, ca pentru a se institui un echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
lui Klimt trădează prin ochii săi de o strălucire nepământeană o atitudine diferită: o înțelepciune în același timp sălbatică și glacială, afirmând lumea Voinței"98. Regimul nocturn sugerează deopotrivă lumea către care deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o lume fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei existențiale. Singurele personaje cărora le putem vedea fața par cufundate în somn, un somn care ia un aspect letal. Umanitatea proiectată într-un cosmos închis oricărei explicații pare la rândul ei prizoniera
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]