812 matches
-
mari, gură mare, nas mic și pomeți înalți. Aceste criterii sunt evocate de Diane Ackerman în A Natural History of the Senses (Random House, 1990). Într-o bună zi vom descoperi, fără îndoială că aceste criterii bazate pe o frumusețe fantomatică nu au nici o importanță, pentru că ni se întâmplă adesea să ni se pară frumoși de la prima vedere oameni care nu sunt, de fapt, frumoși, și nu corespund nici pe departe criteriilor noastre de frumusețe. Ray Birdwhistell este unul dintre pionierii
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Două secole mai târziu, Einstein respingea interpretarea mecanicii cuantice promovată de Școala de la Copenhaga pe temeiul că această interpretare nu poate fi armonizată cu principiul continuității, cu cerința propagării acțiunilor fizice din aproape în aproape, implicând ceea ce el numea „acțiuni fantomatice la distanță”. Nu numai cunoscuți istorici ai științei cu interese filosofice și filosofi ai științei de orientare istorică, ci și fizicieni-teoreticieni cu preocupări istorico-filosofice sunt astăzi de acord că cercetători aparținând unor tradiții științifice diferite vor fi despărțiți prin decizii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este stăpânul localității Bay City) și, parțial, de soțul Velmei, Lewin Lockridge Grayle. Astfel de oameni rămân mereu în umbră. Bătrânul Grayle (numele se pronunță precum grail, adică Sfântul Graal, potirul magic al mitologiei creștine) este o apariție episodică și fantomatică, un demon lipsit de voință, care acceptă ca nevasta să-l înșele sub propriii săi ochi. Brunette, pe de altă parte, e surprins în universul marin al vasului pe care se desfășoară jocurile de noroc ilegale, controlând și supraveghind bunul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ca V. Em Galan, Eusebiu Camilar, președintele secției de proză și - în ultimele luni ale anului trecut - Maria Banuș, președintele secției de poezie. Nici în sânul biroului secției de dramă, situația nu este mult mai diferită (...) O existență cu totul fantomatică este cea a comisiilor de creație: literatura pentru copii (responsabil Al.C. Constantinescu), literatura despre viața ostășească (responsabil Aurel Mihale), satiră și umor - încă n-a fost numit un responsabil - care nu desfășoară de luni de zile un fel de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Pan și „albastre ispite, cerești capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic, înconjurat de „albe vedenii”, navigator spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei dureroasă („sevele roșii s-au făcut palori”), iubita e „nălucă din flăcări și zăpezi moarte”, ochiul descoperă doar „o nălucă de floare”. Și totuși, ca și la alți poeți ardeleni, o anume
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
lui But, una dintre cele mai valoroase balade ale lui A., sunt asimilate motive romantice europene - din Lenore a lui A. G. Bürger sau Fuga lui Mickiewicz - și bogate elemente folclorice românești. O atmosferă fantastică învăluie cavalcada nocturnă, tenebros-macabră, a perechii fantomatice, Ana și But, spre muntele Pion. Legendele Jijia și Sirena lacului cultivă misterul și toposul romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
serioase. Uneori mătasea părea să danseze. Mișcată de curenți de aer cu origine misterioasă, materialele fluturau și pluteau deasupra Încăperii. Desdemona trebuia să prindă pânza și să o ruleze la loc. Și Într-o zi, În mijlocul unui pas de deux fantomatic - o mătase verde conducea, În timp ce Desdemona o urma -, auzi o voce. ― M-AM NĂSCUT ÎN SFÎNTUL ORAȘ MECCA PE 17 FEBRUARIE 1877. La Început i se păru că se strecurase cineva În cameră. Dar când se Întoarse, văzu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu un taxi din aeroportul La Guardia și am găsit hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum nu mai era. Ne-am Înghesuit geamantanele În spațiul strâmt și am Închis ușa. Aceasta tot sărea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar cei deja ajunși se uitau nedumeriți în jur. Oare ce se auzise? Nu dură mult și se auzi din nou. De data asta, mai tare. Oare putea fi...? După câteva secunde, capătul din dreapta al tunelului începu să fie iluminat fantomatic de către ceva ascuns. Trebuia să fie... Lumina devenea din ce în ce mai puternică în tunel și, cu ea, și sunetul hornului. Venea din depărtare ca o stea și aducea cu el tot atâtea speranțe cât ne puteam închipui. Era un tren! Un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dincolo de orizont. Ne duceam În America, unde era atât de multă bucurie Încât nu era nevoie să o numești noroc. Mi-o imaginam pe Mama Scumpă singură În fosta noastră casă de pe Rue Massenet, cu Încăperile Încă bogat mobilate, dar fantomatice, golite de viață. Curând soldații urmau să intre În casă cu baionetele lor, zdrobind simbolurile capitaliste, iar În tot acest timp Mama Scumpă urma să stea În fotoliul ei, spunându-le revoluționarilor că nu vrea să fie o povară. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Tatăl meu mi l-a recitat cândva: „Du-te la marginea lacului și privește cum se ridică ceața“. La șase și jumătate, prietenii mei au atins acea limită. În zori, ceața se ridică de parcă ar fi răsuflarea lacului, iar munții fantomatici dispar În spatele straturilor din ce În ce mai deschise de gri, mov și albastru până când marginile ceții se unesc cu cerul lăptos. Barcagiii opriseră motoarele. Liniște deplină. Munții reflectați În apele lacului Îi făcură pe prietenii mei să se gândească la viețile lor agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
râs dând totul pe față: —Și a Încercat să stingă focul În costumul lui Adam. Harry se Înroși, dar apoi Îi aruncă o privire Belindei și văzu că era serioasă și urmărește caseta cu atenție. Iar apoi, ca niște apariții fantomatice, cele unsprezece umbre se urcară În bărci. Data și ora indicau 24 decembrie, 15:47, În Myanmar fiind deja Crăciunul și o oră imposibilă, așa de devreme că era Încă Întuneric. Își auzea inima bătându-i În timpane. E cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți că locul lui era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ce a fost, tot ce va fi. Dar uneori luam și pe Hacik, și atunci lăsam patefonul acasă. În inimă i se chinuiau toate dorurile, și de pe arcușul lui acceptam toate romanțele. Așa, la lumina lunii, misterios, părea o apariție fantomatică. În clipele acele orice aș fi crezut posibil. Într-o seară am plecat cu barca fără să avem lună. Alte impresii, alte tristeți, întunericul în straturi groase învăluia pământ și apă. Seninul apărea sumbru, presărând frică. Pe țărm toată lumea dormea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vreun zgomot de automobil dinspre drumul de la Cavarna care să anunțe venirea comandantului, o discuție în toate chipurile asupra cauzei întîrzierii, uneori glume care nu exprimau decât nervi, în timp ce Hacik, nenorocit, nu-și mai găsea loc, iar comandantul lua aspecte fantomatice, mereu alta îi era înfățișarea. Pe la ora unu ne-am dus la noi, căci bătea vântul rece, și a, rămas Hacik să pândească și să ne cheme. După alt timp am adormit cu toții pe câte un colț al patului. Pe la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită cu putere, fără vreun semn că ar exista totuși, pare să exprime indiferența unei imense mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât cea nemijlocit lumească, fie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită cu putere, fără vreun semn că ar exista totuși, pare să exprime indiferența unei imense mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât cea nemijlocit lumească, fie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți că locul lui era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
suferă un proces de concretizare, fiind, simultan și alternativ, o "iluzie paradisiacă" și o "realitate indubitabilă". E conștient de faptul că este victima unei "mistificări a naturii", că are în față propriile-i "iluzii și miraje". Dar tocmai această existență fantomatică o fac să-i fie "scumpă", "unică". Prin apariția ei iluzorie, Adela îi aparține. Realizată, concretizată o va pierde. * Vezi în acest sens și articolul semnat de Al. Călinescu în "Convorbiri literare", nr. 7/1976, Note despre Adela. O tentativă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o pajiște cu Înfățișare grotească...!! Acompaniat de sunetele melodiei binecunoscute ce ajungeau până la el parcă venind din adâncul de necuprins al lacului, ori din imensitatea de necupris a spațiului cosmic, avu ideia să se apropie, așezându-se pe un scaun fantomatic, În aplauzele altor specii de reptile cu capete diforme care valsau În jurul său În acordurile unei alte melodii plăcute și totuși iritante...! Apoi, programul de virtuozitate fiind terminat, reptilele făcură o pauză privindu-l cu ochii lor puternic dilatați, Îngrozitor de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
impresionante, privindu-l ucigător! Demonstrația de virtuozitate a balaurului nu mai avea nici un fel de importanță din moment ce nefericitul era la dispoziția bunului plac al acestui fioros animal, care la un moment dat cu gura lui deshisă și amplificată la scară fantomatică, scoase un răgnet năpustindu-se asupra lui! De teamă să nu asiste la propia sa moarte, sfârtecat În bucățele, Tony Pavone Închise ochii. Îi ținuse așa, strânși, cine poate ști? Sute, mii, milenii de ani dar ce mai conta? Oare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
copii, crezând, chiar acum, În momentul de față va fi sfârșitul lumii, căzând În genunchi plângând, făcând semnul crucii, cerând Divina iertare, În timp ce unele isterice femei făceau motănii ridicând ochii către Înaltul Cerului provocând tensiunea momentului să i-a proporții fantomatice...! „În mod sigur, vom muri cu toții...! Fu de părere o babă care moartea refuzase să-i scurteze zilele „În genunchi oameni buni, În genunchi...! Să ne rugăm pentru iertarea păcatelor...!” „Într’o comună În apropiere de București, la Hagiești dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
repede fluturând În mână unele hârtii pe care le așeză Într’un anume fel În văzul tinerilor milițieni, rostind cu o voce violentă, deosebit de gravă. “Domnule inginer, În numele Poporului ești arestat...!” Ultimul cuvânt răsună strident În Încăpere, multiplicat la scară fantomatică Înțelegând greu despre ce-i vorba. În momentul imediat următor se apropie temnicerul cu cătușele gata pregătite iar comisia formată din tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony Pavone fu Învolburat Înr’o ușoară amețeală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]