835 matches
-
nu se pierde, ci totul este păstrat în Sălile lui Los Los's Halls, care sînt un fel de cămări temporale-eterne, ce amintesc de arhitectură Valhallei, magnifica Sală a celor Uciși, cu numeroasele sale turle, în care era primită oastea fantomatica a războinicilor eroici ai lui Odin, special adunată aici pentru a lupta în bătălia finală a zeilor, la Ragnarökr (cf. A. Cotterell & R. Storm, The Ultimate Encyclopedia of Mythology, p. 178). Inspirația inițială pentru acest poem i-a venit lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fi cu mine și-n taina ei voi povesti cum am devenit o pasăre, cum am integrat o roză... Iubirea nu va fi cu mine; voi fi iubire... încredințată. 3. ECONOMIA HOLOTROPICĂ Adevăr vă spun vouă că înăuntrul acestui trup fantomatic se află lumea și înălțarea lumii și încetarea lumii" (Buddha) Respect toate filosofiile spirituale și tradițiile mistice, de la Vedanta și Hinayana la daoism și sufism, de la budism și gnosticism la Cabala și misticismul creștin. Căutările mele pot fi încadrate în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
având drept scop să-i convingă pe nemți că nu pot fi atât de orbi, încât să admită proiectul rusesc de nimicire a României, fiindcă asta se va întoarce împotriva germanității înseși, deschizând calea panslavismului spre Occident 195. După înființarea fantomaticei RASSM în Transnistria și după "revoluția" de la Tatar Bunar din 1924, Stere va deveni martorul preluării moștenirii țariste de către bolșevici. El a atras atenția, în diverse ocazii, dar mai ales în scrisoarea către Ion Codreanu din 1930, că România nu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
așa-ceva într-un mod cît de cît consensual. Relevanța și importanța sa crește puternic în ultimii ani, marcați de celebra criză, deloc întîmplătoare. Capitolul 3 ECONOMIA HOLOTROPICĂ VS: NOUA ECONOMIE HYLOTROPICĂ "Adevăr vă spun vouă că înăuntrul acestui trup fantomatic se află lumea și înălțarea lumii și încetarea lumii." (Buddha) Respect toate filosofiile spirituale și tradițiile mistice, de la Vedanta și Hinayana la daoism și sufism, de la budism și gnosticism la Cabala și misticismul creștin. Căutările mele pot fi încadrate în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
simple mijloace, ci chiar scopuri, după cîți se învîrteau în jurul lor și care păreau să le ofere un sens. Aparatele făceau sens, fantomele nu. Aparatele reprezentau, eo ipso, progresul, de aici și adulația cu care erau tratate; oamenii reprezentau trecutul fantomatic, niște sabotori ai veșniciei. Efectele psihologice ale tehnicii se sinchisesc la fel de puțin ca tehnica însăși. Și-uite așa, încet-încet, nu mai distingem între roboții-roboți și oamenii-roboți niște fantome. Omul a devenit obsolescent, de aia zic că realitatea sa e problematică
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Aceștia vor fi folosiți cel mult drept consultanți. Totul va fi convențional. Eveni mentele nu vor mai fi "filosoficește prezentabile", ca pe vremea lui Hegel. Vom deveni niște proletari ai empiricului. Dar granița cu realitatea va fi în continuare cețoasă, fantomatică. Antropologia se va rescrie pe măsură ce se va schimba obiectul de studiu, acesta devenind un specificum empiric. Mult mai pertinentă ar fi o filosofie a muștei, împreună cu una a celui mai recent aparat de prins muște, care va avea un nume
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de intruziunea canină: "Atunci!... o grozăvenie!... auzii o bătaie în ușă: una, două, trei... [...] Era cânele Balan care, scărpinându-se la ureche, lovea cu cotul piciorului în ușă". După cum se poate lesne bănui, revelația are puterea să efaseze asaltul hoardelor fantomatice, care dispar la fel de repede precum aburul zorilor se topește în lumina soarelui. La capătul somnului binemeritat care încununează aventura, rămâne memorabilă replica vizitiului. Acesta, după ce ia act de tribulațiile nocturne ale distinsului său pasager, conchide pe un ton care amestecă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o diversiune: Ceva extrem de grav trebuia să se petreacă acolo, căci acum se auzi cornul de alarmă al slujitorilor". În tot acest timp, amantul "se înălță pe treptele verandei, înfășurat în blana cenușie, de culoarea nopții însăși". Silueta are contururi fantomatice în mintea înclinată spre bizarerii a femeii (ea însăși descrisă, prin contrast, în tonuri albe, dar la fel de spectrale), care-l îndeamnă, înspăimântată, să plece. Nepăsător, Dinu o îmbrățișează, iar zeul tuturor neliniștilor, "frigul, care-o mângâia cu degete reci prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-mi față. Încă o dată m-am repezit, și încă o dată mi-a scăpat". Cursa continuă, într-o sarabandă a ispitelor mobile: "Ochii scânteiau pretutindeni, iar mâinile întinse nu-i puteau captura nicăieri". Chiar și scurta victorie este iluzorie, precum formele fantomatice care dansează: "O dată am prins mâna și mâna s-a topit în strânsoare, fără nici o smucitură, ca ochii să-mi râdă în față, cu orbitoarea lor lumină, rece și nepământeană". Timpul se pulverizează în particule irelevante și imposibil de cuantificat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
însă noul statut în cel al "realității", situație care o determină să se gîndească, pentru o clipă, la Imaculata Concepție!). Misterioasa "crisalidă de aer" continuă să asigure, periodic, "joncțiu nea" dintre amintitele lumi, în ea materializîndu-se figurile unui interval vizualizat, fantomatic, în celălalt. Mai multe personaje migrează, inconștient, din real în ficțional, prin "portalul" rămas deschis, închegînd narațiunea și impreg nînd-o cu sens. Un exemplu este tatăl lui Tengo, care revine, enigmatic, în suprarealitatea lui "1Q84", cu toate că, în realitatea lui "1984
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mari, gură mare, nas mic și pomeți înalți. Aceste criterii sunt evocate de Diane Ackerman în A Natural History of the Senses (Random House, 1990). Într-o bună zi vom descoperi, fără îndoială că aceste criterii bazate pe o frumusețe fantomatică nu au nici o importanță, pentru că ni se întâmplă adesea să ni se pară frumoși de la prima vedere oameni care nu sunt, de fapt, frumoși, și nu corespund nici pe departe criteriilor noastre de frumusețe. Ray Birdwhistell este unul dintre pionierii
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
consecințele complicității cu răul, simbioza vănător-vânat, în care "abia după dispariția vânătorului, vânatul îi resimte absența, ba chiar își redescoperă și afinitatea cu el". Acest tip de fixație la codul jumătăților de măsură, resimțite în cele din urmă drept dureri fantomatice, califică evoluția lui Ov. S. Crohmălniceanu, așa cum apare ea atât în "Amintiri deghizate", cât și în corespondența cu S. Damian. Numindu-l staroste al condeierilor și al frondei bunului gust, recunoscând meritele unor volume despre expresionism sau "Cinci prozatori în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este povestea unui oraș oarecare și mai exact a cimitirului din respectivul oraș. Primăria hotărăște să transfere o parte a vechiului cimitir municipal, amenințat cu surparea. Sunt căutate rudele morților, pentru a fi de față la deshumare. Ambianța narativă e fantomatică și morbidă. Unul dintre personajele sosite la deshumare este Augusta. Ruda defunctă din cimititul ce urmează a fi mutat este o soră de-a Augustei, Agata, moartă în copilărie, în jurul căreia se țese o poveste care se petrece într-un
Agenda2004-51-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283191_a_284520]
-
Cărtărescu, imitator involuntar al lui Dimov? Și totuși, luăm volumul Totul, publicat de Mircea Cărtărescu în 1985, deschidem prima pagină și citim: „Peste Bucureștiul cu ziduri și glorii/ răsăriseră sorii :/ era cîte un soare de jasp și zăpadă/ peste fiecare fantomatică stradă,/ cîte un soare portocaliu/ peste Grădina Icoanei și Cișmigiu,/ un soare de seu/ storcind umbre din Ateneu,/ globuri de sticlă și majolică/ peste parcajele de lîngă Țăndărică,/ bile, cercuri, sfere, curburi/ la Băneasa, peste păduri,/ și chiar un soare
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
care Val Gheorghiu încearcă a contracara realul dezamăgitor îl reprezintă perspectiva retro, nelipsită, cum singur se grăbește a specifica, „de o patină a unui romantism cumva desuet și vag aberant". Rîndurile apar furnicate de un melos subtextual, inducînd un fior fantomatic. Doi îndrăgostiți „se întorc, ținîndu-se de mînă, pe sub teii uscați, visîndu-se ca-n atîtea rînduri, în vremea lui Conachi", pentru a se opri „în fața unui grilaj din celălalt veac". Într-o casă cu parfum de epocă se servește „șerbetul de
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate cu trecerea anilor și rămase, unele, ca niște imagini spectrale ale zădărniciei. Dacă sufletul casei pare să fi zburat din aceste alcătuiri fantomatice (un zid ce abia se mai ține, o scară ce nu mai duce nicăieri), ele au o rezonanță specială în sensibilitatea scriitorului. Mergând pe urmele acestuia, vom trece cu relativă ușurință din realitatea pe care o trăiește în ficțiunea pe
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
au fost scurtmetrajele, diversificate, imaginative, speculative oferind într-un concentrat o mică lume. Dintre filmele premiate la această categorie am reținut în mod special Milky Way al Ivanei Mladenovici, (Premiul pentru cea mai bună regie) o pastorală degradată în decorul fantomatic al unei gropi de gunoi, cu doi "ciobănei" păscînd vacile pe lîngă bălțile cu păcura verde a lintiței, la marginea mormanelor de mizerie asaltate de tornade de stoluri gălăgioase. Mizeria ancestrală a celor doi, un bătrîn taciturn și un tînăr
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
ca într-o gară albă, curată, mirosind a suferință” și, la final, „se simțea liber și fără niciun fel de obligații față de nimeni”. Doar șoferul de taxi pare același cu toți brancardierii, semn că Relu e fie mort, fie trăiește, fantomatic, printre infra-realități. Ambiguitatea, nu doar a identităților, cât a indeciziei vis-realitate, viață- moarte, oferă, la fel ca întregul volum, un evantai de interpretări. Este și intenția autorului-narator. Iar cititorul trebuie numaidecât să continue aventura pe cont propriu. E foarte interesant
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
apropiere singulară, înceată și lipsită de profunzimi ori analize scânteietoare se află în acord cu însăși condiția cititorului așezat comod în fotoliu și hotărât să nu depună nici cel mai mic efort analitic. Lectura e o delectare fină, o submersiune fantomatică într-o lume de posibilități la care cititorul a visat măcar o dată. Acest procedeu al punerii personajului sub felinar constituie și una dintre cerințele înscrise în manualele scrisului, dar și o tehnică aflată la modă. Editorii jură că metoda este
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
transcrie” o istorie pe care alții au trăit-o, aventura nu este a lui, însă ne putem întreba, pe bună dreptate, cât din stilul relatării îi aparține. De fapt, proprietarul hotelului în care ocupă temporar o cameră printre alte prezențe fantomatice, dl Moustafa (F. Murray Abraham), îi relatează povestea vieții sale, poveste care o intersectează dramatic și hilar pe aceea a hotelului, o capodoperă belle époque, rămasă în urma timpului său într-o atmosferă de stază crepusculară și somptuoasă decadență. În această
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
din subterana plină de carcere a minții“. Ultima sintagmă sintetizează perfect arhitectura escheriană a narațiunii (pe care Cărtărescu o va schimba, în Orbitor, pe fantasticele arhitecturi citadine ale lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă. În centrul acesteia, dincolo de multiplele uși ale conștiinței desferecate treptat, se află imaginea păianjenului multicolor, care-l devoră într-un final pe Lulu (sustrăgându-l, de
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
pergament cu un coviltir de papirus spre a-l duce acasă, adică într-un palat de incunabule. Peisajul pe care-l străbate devine el însuși livresc, prevăzut cu munți de cărți și cu un șir de cuiburi ale unor rîndunici fantomatice alcătuite la rîndul lor din papirus, într-un crepuscul luminos ca un „palimpsest rozaliu”. Ce decurge de aici? Pus în fața situației de-a opta pentru Carte sau pentru o fată, autorul recurge la un delicios subterfugiu, înzestrînd carnea trandafirie a
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
Cea mai fericită fată din lume al lui Radu Jude. Filmul lui Andrei Gruzniczki inspirat de cazul Elodia, descrie situația destrămării unui cuplu, Aurel (Andi Vasluianu) și Irina (Simona Popescu), în condițiile în care, soția pleacă să lucreze pentru o fantomatică firmă saudită de unde se întoarce într-un sicriu de zinc. Demersul detectivistic al soțului nu rezolvă nimic, mai puțin faptul că aduce la suprafață o "altă Irina" preocupată de a divorța, făcându-și alte planuri probabil cu altcineva eventual pe
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
Fără gânduri, fără tine, cu mine și fără mine,/ Uite cum le prind, cum le pierd, uite-te!" (Năluci). Tîrziul de care întreaga modernitate se teme, dar pe care îl trăiește fără scăpare, șuieră prin gîndurile scăpate în lume, hrănind fantomatic spaimele ei. Iată, într-o altă transpunere, capcana celor două nopți, a celor două stepe: „Nici în gondolă, pe nici un vapor,/ Și nici pe uscat să mergi nu se mai poate,/ Să trecem deci, vecine, în pas alergător,/ Dincolo de lumea
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
exact, cu așteptarea acestei apariții [...] Strigoiul va veni. Ar fi cu neputință să întîrzie. Așa cum, de fapt, întîrzie. Și mai exact încă, totul se deschide cu iminența unei reapariții, însă ca apariție pentru prima dată în piesă." Comunismul, care bîntuie fantomatic Manifestul din 1844, este metaforizat prin acest spectru mereu așteptat și mereu amînat, promisiune obligatorie și neîmplinită. "Carnea și fenomenalitatea sînt cele care îi conferă spiritului apariția sa spectrală, dispărînd însă imediat în apariție, în chiar venirea fantomei sau în
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]