526 matches
-
olog, dai de ciung. Și încă ce ciung, a-ntâia ! Nu-ți place nici de ciung, îți pune capac chiorul. Avem pentru toate gusturile. Semnele prevesteau, într-adevăr, o zi bună. Orbul și Ologu își deșertară de mai multe ori farfurioarele în buzunare, lăsând doar câte un ban, de sămânță. Coltuc primi și câte ceva de mâncare, dat fiind că tolba lui îmbia la o varietate de milostenii. Băteau clopotele cele mari de la Mitropolie. Ologu se propti în subsuori pentru a-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
turnă un păhărel, își simțea limba îngroșată de praf, parcă și fața i se înnegrise de praful de cărbune. — N-ai venit pentru mine. Rada se opri, căută în sertar un căpețel de lumânare pe care îl propti pe o farfurioară și-l aprinse. Ai venit pentru tine, ai venit să te iert. Numai că degeaba te iert eu, nici măcar n-am dreptul ăsta. Cei care ar trebui să te ierte nu sunt aici, nu sunt pe lumea asta și eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Oricum, maică-ta nu-ți dă așa ceva ! — Nu merită s-o supăr, spuse Jenică serios, încercând să-și ferească privirile de la spinările roșietice și obraznice ale cârnaților. Și, cum ceilalți își făceau deja de lucru, răsucind bucățile de carne în farfurioara de muștar, el își lăsă fața în palme : Mai trist, spuse, e că am început să uit. Ar fi trebuit să scriu toate astea, și locurile, și cuvintele... Când închid ochii, nu mai pot să mi-l amintesc pe Luca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după puțină reculegere, căci pretindea a nu fi inspirată, acceptă, însă între timp alți candidați - Gaittany, Saferian, Hagienuș, Suflețel, Smărăndăchioaia - formulară pretenția să li se citească viitorul și se apropiară,schimbînd scaunele, de ghicitoare, împingînd ceștile de cafea răsturnate pe farfurioare și prevăzute cu un număr de ordine (asta fusese ideea lui Smărăndache). După un examen atent, madam Farfara prevesti lui Pomponescu următoarele: că va face în curând o călătorie ("În turneu ministerial", presupuse tare Gulimănescu), că va fi obiectul unor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
simțea plumbuit de somn, și punând un zălog la carte o lăsa să alunece din mână și adormea. După această siestă își făcea singur cafea la mașina de spirt și lua o dulceață. Ceașca de cafea de dimineață, întoarsă pe farfurioară, și cu ceașca de după siestă constituiau documentele oculte ale zilei. Hagienuș le aducea la masa de seară și le dădea Florichii, fata lui, să i le G. Călinescu citească (odată s-a dus cu ele și la madam Farfara), fiind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în vârful picioarelor, ca să nu turbure gândurile arhitectului, care privea cu insistență la o schiță, numai ca să-și înăbușe ciuda. Când văzu că madam Ioanide vrea să iasă pe ușă, bătu cu palma formidabil în birou, provocând revărsarea cafelei pe farfurioară. . - Unde este ce ți-am spus? țipă el ieșit din fire. . - Ce, Ioanide? . - Tușul! . - Ah, zise Elvira, cum m-am speriat, credeam că cine știece este! . - Madam Ioanide, când ți-am încredințat o misiune,trebuie să-mi comunici îndată cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fu un amănunt constatat de madam Pomponescu. Printr-o greșeală regretabilă, se servi lui Pomponescu cafeaua în birou fără zahăr, complet amară. Când se prinse de veste acest lucru, madam Pomponescu veni în persoană cu bucăți de zahăr pe o farfurioară. Prea tîrziu! Pomponescu băuse cafeaua amară, ca să nu cheme pe nimeni, pentru că, era lucru știut, îi plăcea foarte dulce. . - Ascultă, Jean, îi zise madam Pomponescu, aprobată demaman, tu nu te simți bine, nu vrei să chemăm un doctor? . - N-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prima vitrină de care dau cu ochii este a unei formidabile fromagerie specializate numai în brânzeturi de capră. Cenușii, negre sau de culoarea tabacului, în vitrină se înalță turnuri și stive de rondouri de brânză veche, unele de mărimea unei farfurioare, altele abia cât o monedă: Bonton de Culotte se numesc, Hosenknopffle. Îmi vine în minte Horia Bernea care mânca așa ceva în sudul Franței, ca acompaniament ideal la vinul roșu. Brânză proaspătă de capră se îmbracă în rocquefort și totul se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fumau în birou și... Regina dă din cap și se gândește la altceva. Ne așezăm, Regina îmi indică un loc pe o sofa lângă Rege. Sîntem șase persoane în cameră, plus doi chelneri tineri care, după ce pun în fața fiecăruia o farfurioară cu două triunghiulețe de pâine acoperite unul cu o felioară de somon și altul cu câteva icre negre și o coajă de lămâie, se lipesc de perete ținând un șervet alb pe braț. Conversația se leagă greu. Încep să depăn
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vehiculele care aveau afișată această destinație: de la textele sacre ale creștinătății și ale religiilor orientale și până la stainerismele și ezoterismele modernității. Vorbei cu care ajunsese să-l scoată din minți pe Noica ― când acesta îi plimba pe sub nas câte o farfurioară cu mâncărică filozofică pe care se chinuise să o prepare cât mai gustos și să o prezinte cât mai plăcut, iar Andrei, după o scurtă adulmecătură, strâmbă din nas și declara: "Nici cu asta nu am ce face!" ― el i-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cazului lui, așa cum în această poveste, care a reapărut la suprafață o dată cu seminarul Guenon, interesant nu este cazul meu, ci cazul cazului meu. (Pentru că în fond, de ani de zile de când ne cunoaștem, Andrei îmi plimbă pe sub nas câte o farfurioară: o mâncărică cu îngeri, alta cu Corbin, alta cu Eckhart, alta cu Sfinții Părinți. Iar eu gust de ici, de colo, și foamea mea e și mai mare, tristețea mea e și mai mare, disperarea mea e și mai mare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de grepfrut roșu. În completarea acestor mici gustări, se pot propune musafirilor aperitive clasice, felii de pizza și tarte sărate, cartofiori, măsline și arahide, dar și minipersoane de supe, creme și ciorbe, paste și pilafuri scăzute servite în castronașe, în farfurioare pentru desert sau în pahare de lichior. Vinete cu pâine prăjită Ingrediente pentru 4 persoane • 4 felii groase de pâine • 3 vinete • 2 legături de busuioc • usturoi • ulei de măsline extravirgin • sare • piper alb boabe Timp de preparare: 25 min.
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
mâna și bolborosi: Bidaru Costică. După unu, două minute de liniște, fiecare întrebându-se ce va urma, atât gazdele cât și musafirii s-au așezat pe locurile lor, dinainte stabilite având în față și câte o ceașcă de cafea cu farfurioară, în timp ce, doamna Borza a adus un termos, l-a așezat pe masă între două platouri; unul cu fursecuri și altul cu prăjituri și s-a adresat tuturor: Cine dorește cafea? Lui Bidaru nu-i mai ardea de nimic. Buna dispoziție
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
prăjiturelele, așe-zîndu-se turcește pe dușumea. Alin și-a desfăcut o acadea, din care a început să sugă cu duioșie. Radu mai avea niște semințe prin buzunarul de la pantaloni și scuipa corjile mai mult pe covor, chiar dacă Alin îi adusese o farfurioară. Spunea c-o să curețe după aia, dar nimeni nu l-a crezut. Cornel se străduia din răsputeri să nu arate că-l doare să se așeze așa, cu picioarele încrucișate. În curînd îi vor amorți picioarele, copleșite de sîngele care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
puțin must negru care, numai must nu mai era pentru că, de fapt, nu mai înțepa la limbă de vreo trei zile. După cum s-a servit îndelung din licoare, cam cât ar fi băut vreo șapte ca ea, a ieșit din farfurioară pe vreo trei cărări, a scuturat din cap anapoda și, ca omul la chef, mi-a spus-o direct, brutal, neobrăzata:Du-te dracului, ce scrii aici sunt prostii! Măgarule, no să te creadă nimeni! Vorbele ei le-am pus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am mai mâncat asemenea bunătăți. După gustare urmau, pentru ei, cafeluțele cu caimac gros. Le sorbeau tot acolo, în cerdacul casei. Tata își aranja într-un șpiț o țigară „Națională”, își ștergea musteața cu un aer mulțumit și sorbea din farfurioară cafea caldă și aromată. Era obiceiul acesta de a se bea cafeaua din farfurioară, nu știu de ce, probabil, pentru că astfel se răcea mai repede. Noi ne zgâiam la ei și încercam să ascultăm ce vorbeasc. Dar mama nu ne lăsa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Le sorbeau tot acolo, în cerdacul casei. Tata își aranja într-un șpiț o țigară „Națională”, își ștergea musteața cu un aer mulțumit și sorbea din farfurioară cafea caldă și aromată. Era obiceiul acesta de a se bea cafeaua din farfurioară, nu știu de ce, probabil, pentru că astfel se răcea mai repede. Noi ne zgâiam la ei și încercam să ascultăm ce vorbeasc. Dar mama nu ne lăsa să ascultăm ce-și spuneau. Ne zicea: „Nu vă băgați în vorba oamenilor cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a aprinde seara felinarele de pe unele străzi ale orașului și de a le stinge în zori, mai avea și misiunea, în toiul nopții, să bată în obloanele sau ferestrele unor oameni. Se uita întâi la un ceas mare cât o farfurioară de la ceștile de cafea, legat cu un lănțug, pe care-l scotea tacticos dintr-un buzunar al jiletcii, bătea în obloane și striga: - Este ora 11, e liniște în Botoșani!Este ora 12, e liniște în Botoșani! - Este ora 1
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adus doamna care mă servea întotdeauna, o femeie serioasă, trecută de jumătatea vârstei. În momentul când a pus tablaua cu cafele pe masă, o ceșcuță a sărit în sus, s-a vărsat toată cafeaua din ea și a căzut în farfurioară cu gura în jos. Doamna și-a făcut cruce, și-a cerut scuze și a zis: - Domnule, eu nu vă mai servesc, nu că nu mi-ar face plăcere, dar ce se întâmplă... Am să trimit o fată să vă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de prospețime și claritate, un dulap cu două corpuri în sus, ca două aripi negre și frumoase, în care, în stânga țineau pahare iar în dreapta medicamentele; între ele, un spațiu unde stătea o farfurie străveche și un crucifix; sub crucifix o farfurioară pe care, de atunci și până acum, stă o ceașcă cu ulei, în care este un fitil ce arde, mi-a spus bunica, de vreo cinzeci de ani. Nu vă descriu întreaga odaie, ar lua prea mult timp, căci era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și întotdeauna are să se întrebe: oare mama, bunica și străbunica au cunoscut dragostea, au simțit și ele acea înfiorare pe care a simțit-o ea atunci când s-a dăruit bărbatului iubit? Mama adusese dulcețuri și cafele, fistic și stafide în farfurioare mici de alamă ciocănite cu chipuri de îngeri și cai înaripați. Când a intrat ea, bunica în vervă povestea: „Și i-am pus trei condiții: prima - să fie orfan, să n-aibă părinți care să ne ceară cămașa miresei, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
există bărbați aici. Ce ciudat că toți îngerii sînt femei". Nu există îngeri obsceni, cu chiloței seducători, jartiere și ciorapi, nemaivorbind de sutiene. Mi-am imaginat întotdeauna un înger drept o femeie care își oferă sînii de parcă ar fi de pe farfurioare, cu ochi fardați puternic și cu o gură roșu-aprins, plină de dorință, avidă să satisfacă, pe scurt, tot ceea ce ar trebui să fie o femeie. (Altădată, cînd încă eram student, am vrut s-o transform pe Eva într-o tîrfă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
doi, și trei, și chiar și pe Al Jazeera, ce mai, să butonez pe telecomandă și să apară aceeași imagine pe toate posturile din lume. Omenirea s-a întîlnit cu civilizația extraterestră care ne vizitează de sute de ani cu farfurioarele sale zburătăcitoare. Breaking news pentru toată planeta. Să se termine cu tot ce era știre de prima pagină. Mă răsfăț cu gândul ăsta, acum când sânt mai derutat ca oricând. Ce ciudat, tocmai acum când făceam o analiză pertinentă a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
americani eclozați pe la jumătatea anilor '60 i-am găsit grupați într-un număr mirific al revistei. Erau acolo Barth - cu un fragment alegoric din "The Sot-Weed Factor" -, Donald Barthelme cu texte scurte și dense ca niște creme fanteziste pe o farfurioară, Gass cu o poveste delicioasă, de o senzualitate extremă... Semănau și nu semănau cu noii romancieri francezi. Plăcerea textului era aici mai directă, mai impregnată de umor și de parodie, imaginea grafică se insinua jucăuș în pagină, caracterele literelor țopăiau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
coborând peste măsuțe "de cristal", reproduceri după Andy Warhol pe pereți - Marilyn Monroe mâzgălită pe un zid în paragină -, uriașe buchete de flori artificiale/ stânjenei și tuberoze, în fața recepției. înghesuindu-se în jurul marelui samovar pentru cafea, înconjurat de ceșcuțe pe farfurioare, mai mulți fellows: Barry, Nicole, Florin, Pia și ceva din profilul lui Antal. Liisa îl agresează cu întrebări pe Raymond Feder-man, al cărui accent franțuzesc aproape că a impresionat hârtia fotografică. Grecul, Michael, și Tatiana Venediktova asistă, în picioare, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]