543 matches
-
căzuseră pe o altă fotografie, din josul paginii. Și când se uită mai bine... bărbatul ei dormea, îmbrățișând un tânăr blond, leșinat și plin de murături, călare pe o motocicletă condusă de Maica Tereza. - L-am găsit! Cu ochii cât farfurioarele serviciului de cafea, Gabrielescu începu să citească cu voce tare articolul din ziar, în timp ce doamna Popa sări la telefon, să-i dea de veste doamnei doctor. - Minunea de 1 Martie! - Alo, da, domnu doctor... adică eu sunt, Margareta, cu doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Peste șaizeci de ani sau mai mult, pe zidul acestei clădiri va sta o plăcuță memorială: „Aici a locuit Halterofilul din Vitan, cetățean filantrop al României și Statelor Unite ale Americii. Veșnică admirație”. Aici, la cofetăria Hotelului Continental, Mișu se așeză cuminte în fața farfurioarei cu tiramisu. Era o vreme în care nu-și permitea să mănânce aici o prăjitură. Și acum, uite, printr-un noroc chior... peste câteva luni va putea să cumpere cofetăria cu totul! Mișu, zâmbind satisfăcut cu buzele dulci, porni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
părea rău doar de canapeaua aceea moale și primitoare, dar poate că-i mai bine așa, tocmai canapeaua îi amintea cel mai bine de ea, și nu se putea stăpâni să nu și-o imagineze stând relaxată în dreapta lui. Puse farfurioara cu prăjitura glazurată pe jos și se așeză și el în fața ei cu spatele lipit de perete, lângă ușă. Peretele era cald, îl simțea pulsând prin cămașă, sau poate că nu era peretele, ci inima lui. Pe sub ușă pătrundea o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în loc impresia unor nuanțe violet. Ochii săi zâmbeau împăcați și fericiți, ca și când ar fi auzit în cele din urmă pașii ei, și probabil că inima lui n-a mai încăput în piept de fericire, căci zăcea liniștită pe podea, alături de farfurioara cu prăjitura glazurată. — E mort? — Așa pare. — Și eu cred la fel. — S o fi sinucis. Da, mă, că spunea el că l-a părăsit aia. — Cât curaj trebuie să fi avut. — Și câtă lașitate. — Acum ce facem? Nu știu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă plină cu tămâie arsă, scrutând cu atenție bolta cerească, pe care nici ea nu știa de ce, În copilăria ei, o asemăna cu o tablă neagră, plină de tot felul de litere și cifre. Această tablă Îi apăruse deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apetitul. Meriți să ți dăm prăjitura cea mai mare. Matei căuta în cutia cu prăjituri pe cea mai arătoasă pentru a o oferi Ceciliei, în timp de ea zâmbind îl urmărea să vadă cât de îndemânatic este. A găsit o farfurioară de unică folosință pe care a așezat un șervețel și apoi o bucată de prăjitură. —Servește! draga mea Cecilia, draga mea cometă, draga mea Mata Hari, draga mea povestitoare și voi adăuga și alte și alte denumiri pe măsură ce ne vom
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Bikinski starețul Pafnutie. „Suntem”, răspunse scurt Bikinski. „Chiar suntem...” „Înfloriți așa frumos”, continuă pe același ton inginerul. „Înflorim, chiar Înflorim”, replică Bikinki. „Nu numai sus, ci și jos. Suntem numai stamine...” „Așa, așa”, făcu inginerul, scuturându-și alene scrumul În farfurioara de la ceașca de cafea. „Deci și sus, și jos”, zise el. „Interesant...” „Mă rog”, Îl Îngână Bikinski, „e chiar destul de interesant...” „Eu știam că doar prietenul dumneavoastră Oliver are mania de a Înflori... Acum văd...” „Ce anume vedeți? Vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pur. Aici Însă era vorba despre un alt fel de adevăr, pe care Oliver Îl mirosise și acum voia să se convingă pe propria piele sale despre adevărul posedat de Satanovski. Mirosul, desigur, era Înșelător. Gustul, la fel. Umplându-și farfurioara cu țepușe bine rumenite, masterandul Lawrence Își făcu loc la masă, așezându-se pe un scaun liber În apropiere de Bikinski. Conform preceptelor lui Benedict, adevărul ultim avea să i se releve printr-un urlet. Dacă va avea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
noului Mesia, e bine să-l lăsăm În stadiul de copac. Când se va plicitisi de frunze, se va putea acoperi de pene....” Bărbia sa se mișcă deasupra mesei. Buzele i se subțiară, În timp ce degetele bătură darabana cu delicatețe În farfurioara de porțelan pe care se aflau două pliculețe de zahăr neîncepute și o linguriță de inox. „Deocamdată Îl vom lăsa să-și facă mendrele, dar la momentul oportun vom acționa În consecință și-i vom veni de hac. Avem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
soartă ne-a fost dată tuturor? Oare nu există scăpare? Nu există nici o gaură unde să-ți ascunzi trupul gol, ce se scurge ca spuma de bere pe sub mese? Dumnezeu se zbate ca o muscă pe jumătate Înecată Într-o farfurioară de lapte... Unde pot găsi liniște, unde pot găsi alinare?!” Zbor liniștit de păsări. Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Aer apăsător. Vagoane de cale ferată. Traverse. Șuierat de locomtivă... Piesaj sumbru. Omul-picior grăbește pasul. Ochelarii lui Noimann Îl urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cazmaua... Intră-n apă... Sau mai bine stai, sapă-ți mai întâi groapa singur. Sunt convins că nu dorești să-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște farfurioare. I s-a schimonosit fața de spaimă. Și-a împreunat mâinile și a scos un țipăt care semăna cu geamătul unui animal suferind. Nu putea articula nici un cuvânt. — Non! — Ce-ai spus? — Non! Non! Non! Nu Kobayashi vorbise. Gaston și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
izbucniră în râs și se împrăștiară ca potârnichile, iar domnul J.L.B. Matekoni intră în clădire. Înăuntru îi găsi pe Mma Potokwane, pe soțul ei, un polițist pensionat, și pe două dintre educatoare. Fiecare avea o cană cu ceai și o farfurioară cu o tartă. Domnul J.L.B. Matekoni sorbi din ceai în timp ce Mma Potokwane îi relată problemele pe care le avea cu una dintre motopompe. Pompa se supraîncălzea după mai puțin de o jumătate de oră de folosire și erau îngrijorați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Patru zile după ce Liza Ganz a dispărut. — N-ar fi prima oară când oamenii se satură să aștepte ca poliția să descopere ceva. La urma urmei, așa reușeam eu să-mi duc un trai onest. Becker luă niște cești și farfurioare și le puse pe tavă lângă cafetieră: — Credeți că s-ar putea să fi apelat la el, domnule? — Nu văd nici un rău în a întreba. Ganz era încăpățânat, genul de client pentru care nu m-ar fi deranjat să lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am auzit-o spunându-le băiatului de la bar, un băiat cu fața ciupită de vărsat și cu un șorț spălăcit la brâu. — Habar n-am..., răspunse el, în timp ce-mi dădea apa, având grijă să pună sub pahar o farfurioară de metal udă. — Nu-i nimic, spuse ea și așeză pe tejghea, la câțiva centimetri de mine, o cutie de lapte degresat. Își vârî degetele într-un portofel mic, din plastic înflorat, scoase banii și-i puse lângă lapte. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-o pensiune, dar nu-i cunoșteam nici măcar adresa. Îmi dădea întâlnire într-un bar din lemn, pe marginea fluviului, lângă un teren de tenis. Întotdeauna la apus, la ora cea mai blândă. Îi plăceau vermuturile, zahărul de pe marginea paharului, farfurioara cu măsline. Își trăgea burta, se așeza din profil cu partea care îl avantaja. Îi plăcea să se simtă tânăr. Din acele rare întâlniri îmi amintesc doar zgomotul mingii de tenis lovită de rachete pe terenul de zgură. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și trebuia să merg la baie. Mi-am tras încetișor umărul de sub capul Italiei, care și-a schimbat poziția pe scaun cu un mic oftat. Afară nu era deloc frig, am căutat în buzunar niște monede să le las în farfurioara de metal abandonată pe masa de la intrarea la w.c.-uri. Nu aveam bani mărunți și nu era nimeni primprejur, așa că am făcut pipi fără să-mi dau obolul. În bar, în afară de mine, mai era doar un client. Un bărbat robust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
salată de fructe și o bere. Beam direct din sticla rece, privind prin fereastră carul funerar parcat mai jos sub copertina de azbociment. Am luat furculița de plastic și am înfipt-o în salată, o boabă de strugure sări din farfurioară direct pe gulerul bărbatului. A rămas interzis din cauza micului incident. Își pierduse atâta timp să-și aranjeze șervetul, iar eu, din întâmplare, reușisem să-l lovesc exact în singura zonă neprotejată a cămășii imaculate. Își smulse șervetul de pe piept, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
băut un GB la Café Breton. A mîncat apoi ceva, nu a știut spre ce a arătat cu degetul, spunînd this. Barmanul nu știa engleză, dar urmărise indexul; i-a pus niște bucățele de carne cu sos condimentat pe o farfurioară. Fără pîine, un aperitiv, specialitatea casei, probabil. A mai cerut un whisky, plătea consumația pe loc, pentru a putea să plece În orice clipă. A sorbit; s-a simțit, dintr-odată, bine. Nu era deloc rău la Madrid, cel puțin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fac eu ei o ceașcă de ceai ! Poate că mă așteaptă sus, bătând nervoși darabana cu degetele, zicând „Unde naiba e nenorocitul ăla de ceai ?” Aprind iute la ceainic și îl umplu. Pun ceaiul pe o tavă, alături de cești și farfurioare și, după câteva clipe de reflecție, adaug și niște biscuiți. După care pornesc pe scări, mă aventurez pe coridorul tăcut și spre dormitorul lui Trish și al lui Eddie... și mă opresc în fața ușii. Și acum ce fac ? Dacă dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să iau legătura cu tine... — N-am nevoie să ia nimeni „legătura cu mine”. Îi întorc spatele. Iar acum am de lucru. Ăsta e serviciul meu. Deschid cuptorul de jos, scot tava cu mini-tarte și încep să le împart pe farfurioare încălzite. — Să te ajut și eu, spune Guy, venind lângă mine. Nu poți să mă ajuți. Îmi dau ochii peste cap. — Ba sigur că pot. Spre uimirea mea, își scoate jacheta, își suflecă mânecile și-și pune un șorț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de lut în echilibru pe niște mici tăblii, câte trei pe fiecare, imaginați-vă dezastrul dacă nu mi-ar fi oprit la timp efuziunile. Se îndreaptă echilibriștii spre planșele de uscat care, de săptămâni, au fost golite de farfurii, căni, farfurioare, străchini, căni, urcioare, vase și alte accesorii de casă și grădină. Cele șase păpuși, care vor sta să se usuce sub briză, protejate de umbra dudului negru și atinse din când în când de soarele care se insinuează și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ofertă din America ai accepta‑o? — Aș accepta orice, spun deschis. Dar ce mi s‑ar mai putea oferi din America? Se lasă tăcerea. Cu gesturi lente, Michael ia o ciocolățică de mentă, o desface și o pune pe marginea farfurioarei. — Becky, vreau să‑ți fac o propunere, zice, privindu‑mă în ochi. Avem un post de director de comunicare la agenția de publicitate. Mă uit la el, rămânând cu ceașca în aer. Nu îndrăznesc să sper că spune ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Esmé. — Eu plec, spune cu o voce pierdută Roman. — Cum adică, moartea? redevine curios Lionel. — Vă spun când o să muriți. — Eu încerc, nu stau într-o sută de euro, se decide Kiril. Piticul împinge sertarul pe care se află o farfurioară. Kiril pune pe farfurioară o sută de euro. Piticul trage sertarul spre el și ia bancnota. Împinge din nou sertarul spre Kiril. Și un fir de păr, spune severă Esmé. Kiril are o problemă: e ras în cap. Esmé îi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu o voce pierdută Roman. — Cum adică, moartea? redevine curios Lionel. — Vă spun când o să muriți. — Eu încerc, nu stau într-o sută de euro, se decide Kiril. Piticul împinge sertarul pe care se află o farfurioară. Kiril pune pe farfurioară o sută de euro. Piticul trage sertarul spre el și ia bancnota. Împinge din nou sertarul spre Kiril. Și un fir de păr, spune severă Esmé. Kiril are o problemă: e ras în cap. Esmé îi face semn că poate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de euro din buzunar, își smulg câte un fir de păr din cap - Roman la întâmplare, Lionel, mai din margine, să nu-și agraveze începutul de chelie, mai ales într-o primă duminică din lună - și le trimit clarvăzătoarei prin intermediul farfurioarelor. Esmé ia banii, le verifică autenticitatea la un aparat cu infraroșii, bagă banii în sertar și le dă câte un bon fiscal. Kiril citește cu atenție bonul și întreabă amuzat: — Se plătește TVA la preziceri? — Fiscul e cu ochii pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]