KorAP: Find »[drukola/base=farmacoterapie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...19 >

458 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

insuficient. Fobie socială Eficiență pe termen scurt Eficiența pe termen scurt a TCC în tratamentul acut al fobiei sociale a fost demonstrat în mai multe studii controlate și aleatoare. Studiile controlate și aleatoare care demonstrează eficiența pe termen scurt a farmacoterapiei (mai ales a unor inhibitori ai recaptării serotoninei, și a venlafaxine) au fost trecute în revistă în lucrarea lui Stein și al. și Muller și al.. Două meta-analize recente compară eficiența tratamentului prin TCC cu cea a farmacoterapiei în fobiile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
scurt a farmacoterapiei (mai ales a unor inhibitori ai recaptării serotoninei, și a venlafaxine) au fost trecute în revistă în lucrarea lui Stein și al. și Muller și al.. Două meta-analize recente compară eficiența tratamentului prin TCC cu cea a farmacoterapiei în fobiile sociale. In meta-analiza lui Gould și al. asupra a 24 de studii, farmacoterapia avea un coeficient al efectului de 0.62 în comparație cu placebo iar TCC avea un coeficient al efectului de 0.74 în comparație cu valorile de control. Nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fost trecute în revistă în lucrarea lui Stein și al. și Muller și al.. Două meta-analize recente compară eficiența tratamentului prin TCC cu cea a farmacoterapiei în fobiile sociale. In meta-analiza lui Gould și al. asupra a 24 de studii, farmacoterapia avea un coeficient al efectului de 0.62 în comparație cu placebo iar TCC avea un coeficient al efectului de 0.74 în comparație cu valorile de control. Nu exista nici o diferență semnificativă între eficiența tratamentului prin TCC și cea a farmacoterapiei. Meta-analiza lui

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de studii, farmacoterapia avea un coeficient al efectului de 0.62 în comparație cu placebo iar TCC avea un coeficient al efectului de 0.74 în comparație cu valorile de control. Nu exista nici o diferență semnificativă între eficiența tratamentului prin TCC și cea a farmacoterapiei. Meta-analiza lui Fedoroff și Taylor s-a referit la 108 studii și a evaluat 11 tipuri de tratament. Tratamentele eficiente cel mai constant erau cele pe bază de benzodiazepine (coeficient al efectului de 2.095) și cele pe bază de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
TCC (coeficient al efectului de 1.079 pentru expunere, 0.732 pentru terapia cognitivă, 0.837 pentru expunere plus terapie cognitivă) deși moderate, continuau pe parcursul perioadei de observare. Eficiență pe termen lung Eficiența pe termen lung a TCC și a farmacoterapiei a făcut obiectul mai multor studii controlate și aleatoare. Clark și al. au comparat eficiența terapiei cognitive cu cea a unui tratament ce asociază fluoxetine și expunere, și cu aceea a unui tratament ce asociază placebo și expunere. Durata tratamentului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
arătat că un tratament secvențial cu antidepresive urmat de un tratament prin TCC nu era mai eficient decât o monoterapie prin TCC. Spre o nouă strategie de tratament In sfârșit, o nouă strategie a fost propusă recent pentru a combina farmacoterapia și TCC în cadrul unui tratament al fobiei sociale. Intr-un studiu controlat aleator, Hofmann și al. au studiat eficiența unei doze de 50 mg de D-cycloserine luată cu o oră înaintea ședințelor de expunere la unii pacienți ce acuzau teama

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
prezentau o reducere semnificativă mai importantă a scorurilor la două instrumente de evaluare a anxietății sociale utilizate în acest studiu. Această strategie constă în facilitarea diminuării anxietății obținute prin TCC prin administrarea unei substanțe ce intervine în procesul de învățare. Farmacoterapia ar putea să intervină în acest caz în special pentru a facilita învățarea prin expunere în cazul fobiei sociale. Concluzie și direcție de urmat TCC și farmacoterapia (benzodiazepine și antideprsive de tip SSRI) sunt eficiente pe termen scurt. Nu există

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
obținute prin TCC prin administrarea unei substanțe ce intervine în procesul de învățare. Farmacoterapia ar putea să intervină în acest caz în special pentru a facilita învățarea prin expunere în cazul fobiei sociale. Concluzie și direcție de urmat TCC și farmacoterapia (benzodiazepine și antideprsive de tip SSRI) sunt eficiente pe termen scurt. Nu există dovezi empirice concludente în favoarea unei eficiențe superioare a unuia dintre tratamente în comparație cu celelalte. Nu există argumete concludente în favoarea unei eficiențe superioare a tratamentelor combinate în comparație cu monoterapiile. In

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în care tratamentul prin monoterapie se dovedește ineficient sau insuficient. Fobiile specifice In timp ce eficiența TCC în tratamentul fobiilor simple cele mai diverse este stabilită prin numeroase studii controlate aleatoare, nu există studii controlate aleatoare care să demonstreze eficiența farmacoterapiei utilizată ca unic tratament în terapia acestor tulburări. In schimb, farmacoterapia ar putea interveni pentru a facilita învățarea în tratamentul fobiilor specifice. Intr-un studiu controlat aleator, Ressler și al. au comparat eficiența aplicării unei doze de D-cycloserine în comparație cu cea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
specifice In timp ce eficiența TCC în tratamentul fobiilor simple cele mai diverse este stabilită prin numeroase studii controlate aleatoare, nu există studii controlate aleatoare care să demonstreze eficiența farmacoterapiei utilizată ca unic tratament în terapia acestor tulburări. In schimb, farmacoterapia ar putea interveni pentru a facilita învățarea în tratamentul fobiilor specifice. Intr-un studiu controlat aleator, Ressler și al. au comparat eficiența aplicării unei doze de D-cycloserine în comparație cu cea a unui placebo la pacienții care urmau un tratament prin expunere

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Eficiența TCC în tratamentul de scurtă durată a depresiilor non bipolare, non psihotice, tratate cel mai adesea ambulator, a fost demonstrată în mai multe studii controlate și aleatoare. Există, de asemenea, și numeroase studii controlate și aleatoare care demonstrează eficiența farmacoterapiei (antidepresive triciclice, IMAO, SSRI, altele) în tratamentul pe termen scurt al acestor tipuri de depresie. Două meta-analize recente au comparat eficiența tratamentului prin TCC și cea a farmacoterapiei în tratamentul de scurtă durată al depresiilor de intensitate mică sau medie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Există, de asemenea, și numeroase studii controlate și aleatoare care demonstrează eficiența farmacoterapiei (antidepresive triciclice, IMAO, SSRI, altele) în tratamentul pe termen scurt al acestor tipuri de depresie. Două meta-analize recente au comparat eficiența tratamentului prin TCC și cea a farmacoterapiei în tratamentul de scurtă durată al depresiilor de intensitate mică sau medie. Este vorba despre o meta-analiză efectuată asupra a 28 de studii de către Dobson și o meta-analiză a lui Gloaguen și al., efectuată asupra a 48 de studii referitoare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ceea ce privește tratamentul pacienților deprimați și spitalizați, Stuart și Bowers au prezentat o meta-analiză americană asupra a patru studii controlate. Tratamentul combinat era mai eficient decât monoterapiile. Până în prezent au fost efectuate prea puține studii privind raportul cost/eficiență în ceea ce privește farmacoterapia, TCC, sau combinația dintre cele două în tratamentul depresiilor. Dintr-un studiu al lui Revicki și al. reiese faptul că cele două monoterapii reduc simptomele depresive și că acestea sunt rentabile în comparație cu o simplă îngrijire în cadrul comunității. Concluzie și direcție

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cele două în tratamentul depresiilor. Dintr-un studiu al lui Revicki și al. reiese faptul că cele două monoterapii reduc simptomele depresive și că acestea sunt rentabile în comparație cu o simplă îngrijire în cadrul comunității. Concluzie și direcție de urmat TCC și farmacoterapia (antidepresive) sunt eficiente în tratamentul depresiilor non bipolare, non psihotice. Nu există dovezi empirice concludente în favoarea unei eficiențe superioare a unuia dintre tratamente în comparație cu celelalte. Nu există argumente concludente în favoarea unei eficiențe superioare a unuia dintre aceste tratamente în comparație cu celălalt

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de rutină la care se adăuga TCC. Adăugarea la tratamentul obișnuit a TCC avea un efect semnificativ asupra prevenirii recăderilor și recidivelor. Acest efect se amplifica în funcție de numărul episoadelor depresive existente în antecedente. Concluzie și direcție de urmat TCC și farmacoterapia (antidepresive) sunt eficiente pentru prevenirea recăderilor și recidivelor depresiilor non bipolare, non psihotice. Rezultatele mai multor studii recente aduc argumente în favoarea unei eficiențe superioare a tratamentelor combinate în comparație cu monoterapiile pentru prevenirea recăderilor în cazul depresiilor recidivante. In alegerea tratamentului inițial

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: severitatea depresiei, numărul de recidive în antecedente, preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului de a urma o psihoterapie. Stabilizarea tulburărilor bipolare Farmacoterapia constituie tratamentul de bază, indispensabil tratării tulburărilor bipolare, atât în faza de stabilizare cât și în faza acută. In ultimii ani, mai mulți autori au dezvoltat programe de TCC pentru ameliorarea evoluției pacienților cu tulburare bipolară, în special pentru prevenirea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de tulburare bipolară în antecedente. Conform autorilor, asocierea TCC la tratamentul de menținere obișnuit al tulburării bipolare ar prezenta un interes superior în cazul tulburărilor bipolare relativ recente decât în cazul tulburărilor vechi și cronice. Concluzie și direcție de urmat Farmacoterapia (antidepresive, neuroleptice, stabilizatoare de dispoziție) este tratamentul de prim ajutor al tulburării bipolare. Există unele argumente în favoarea unei eficiențe suportive a TCC în prevenirea recăderilor și a recidivelor în cazul tulburării bipolare, dar sunt necesare unele studii suplimentare pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
asupra unor simptome care caracterizează aceste tulburări, care persistă timp de doi ani după încetarea tratamentelor. De fapt, nu există decât puține studii controlate și aleatoare privind eficiența TCC în tulburările de personalitate, și nu există practic nici în legătură cu rolul farmacoterapiei în aceste tulburări. Singura excepție este reprezentată de personalitatea bordeline, pentru care există în același timp mai multe studii controlate și aleatoare în legătură cu TCC și privind unele medicamente. Personalitatea bordeline Intr-o trecere în revistă a lucrărilor recente asupra tratamentului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a lucrărilor recente asupra tratamentului personalității bordeline, Paris raportează rezultatele a 4 studii controlate și aleatoare asupra eficienței terapiei DBT. Conform acestor studii, DBT este eficientă în numeroase simptome ale personalității bordeline, mai ales în cazul automutilărilor. In ceea ce privește farmacoterapia, Paris raportează rezultatele a două studii controlate și aleatoare privind administrarea de valproate, a două studii privind fluoxetine și a unui studiu privind fluvoxamine. Conform acestor studii, farmacoterapia este eficientă în cazul unor simptome ale personalității bordeline, în special în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
simptome ale personalității bordeline, mai ales în cazul automutilărilor. In ceea ce privește farmacoterapia, Paris raportează rezultatele a două studii controlate și aleatoare privind administrarea de valproate, a două studii privind fluoxetine și a unui studiu privind fluvoxamine. Conform acestor studii, farmacoterapia este eficientă în cazul unor simptome ale personalității bordeline, în special în cazul agresivității, furiei, și impulsivității. In schimb, litiul se pare că ar fi ineficient. Concluzie și direcție de urmat Terapia dialectico-comportamentală este eficientă în cazul unor simptome ale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a două tratamente farmacologice (cu naltrexone și acamprosate) a fost demonstrată cu ajutorul unor studii controlate aleatoare. O cercetare recentă a lui Bottlender și al. confirmă eficiența tratamentului prin TCC în terapia dependenței de alcool. Eficiența relativă a TCC și a farmacoterapiei cât și cea a tratamentelor combinate în comparație cu fiecare dintre cele două monoterapii n-au fost decât în mică măsură evaluate până în prezent cu ajutorul studiilor controlate aleatoare. Intr-un studiu controlat aleator al lui Anton și al., asocierea timp de douăsprezece

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
recăderilor. Tratamentele combinate care asociază TCC cu unele medicamente sunt, probabil, mai eficiente decât monoterapiile respective. In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: disponibilitatea unui psihoterapeut competent, preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ. 5. Schizofrenia Farmacoterapia constituie tratamentul de bază al schizofreniei. Diferite tehnici ale TCC au fost dezvoltate ca tratamente complementare, mai ales cu scopul de a întări aderența la tratamentul medicamentos, de a reduce simptomele, de a favoriza readaptarea socială și de a preveni

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
recent, Bechdolf și al. au evidențiat faptul că aplicarea diferitelor tehnici de TCC era mai eficientă decât psiho-educația singură pentru a amplifica aderența la tratamentul medicamentos și pentru a reduce numărul de recăderi și reinternări. Concluzie și direcție de urmat Farmacoterapia (neuroleptice) este tratamentul de urgență al schizofreniei și al altor tulburări psihotice. Există dovezi empirice concludente în favoarea unei eficiențe suportive a TCC asupra unor simptome cronice ale schizofreniei cât și asupra competențelor sociale a persoanelor suferind de schizofrenie. 6. Tulburările

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
schizofrenie. 6. Tulburările de conduită alimentară Tulburările de conduită alimentară se referă la anorexia mentală, bulimia și hiperfagia bulimică. Pentru fiecare dintre aceste tulburări, este important să avem informații precise privind eficiența TCC, utilizată ca unic tratament sau combinată cu farmacoterapia, asupra evoluției pe termen lung a tulburării, evoluției greutății, prevenirii recăderilor și calității reabilitării psihosociale. Anorexia mentală Utilizarea tehnicilor comportamentale și cognitiv-comportamentale face parte integrantă din numeroase programe multimodale de tratament a anorexiei, ambulatorii sau intra-spitalicești. In schimb, nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
programe multimodale de tratament a anorexiei, ambulatorii sau intra-spitalicești. In schimb, nu există decât foarte puține studii controlate care să fi evaluat eficiența TCC în tratamentul acesteia. In ceea ce privește studiile care să compare eficiența TCC cu cea a farmacoterapiei, folosită ca unică metodă de tratament sau împreună cu TCC, acestea sunt aproape inexistente. Nu există, din această cauză, decât puține date empirice asupra eficienței relative a TCC comparativ cu cea a farmacoterapiei, sau în legătură cu eficiența unui tratament ce combină cele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]