3,301 matches
-
Nu știu cum se manifesta poetul național cînd era ,foarte rău", dar am experiența contemporanilor mei. Ei, cu siguranța impunității, înjură pe oricine, scriu fără a se documenta, lanseză acuzații fără acoperire, se leapădă de holera comunistă pentru a căuta bacilul ciumei fasciste, văd în orice acțiune, oricît de generoasă, o simplă manevră prin care ei sînt excluși etc. Cei mai mulți din categoria asta sînt niște perdanți de profesie. Cînd li s-a dat ceva pe mînă (revistă, editură, subvenție pentru o carte) s-
Biata doamnă Slavici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11200_a_12525]
-
adăugat acestei forțe solidare a muncitorimii române. Delegația de mineri în frunte cu Dl. Cosma se va deplasa spre Piața Universității pe care vrem s-o recuperați Dvs. Așa cum am văzut, avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste”. Ce a urmat după aceste prețioase indicații este un coșmar care ne face și astăzi, după trecerea atâtor ani să ne cutremuram de groază și oroare. Capitala a trait trei zile de infern în care bande înarmate terorizau populația că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
un Antonescu. Dar am fi la fel de condamnabili dacă, în numele combaterii ideilor celor dintâi, vom îngădui să se nască noi Lenini, noi Stalini, noi Gheorghiu-Deji sau Ceaușești. Or, aici, simetriile devin, vorba lui William Blake, înfricoșătoare: toată lumea se ocupă de pericolul fascist, dar foarte puțini mai au timp și grijă de ororile comunismului. O fi la mijloc o ordine cronologică, nu zic: ca fenomene de întindere europeană, mai întâi a fost fascismul, și abia apoi comunismul. Și, prin urmare, trebuie să epuizăm
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
Lenin în mână (de Stalin le e rușine lor înșile!), raiul pe pământ. E chiar amuzant - dacă subiectul n-ar fi atroce - să constați câte cariere politice și intelectuale s-au construit pe menținerea artificială în viață a monstrului ideologic fascist, răposat, de altfel, o dată cu al doilea război mondial - cel puțin în Europa. Observați doar câți ,fascistologi" de marcă avem, câte onoruri li se acordă și comparați-i cu felul în care e tratată minoritatea intelectualilor care denunță comunismul. E frustrant
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
fascismul, te apuci să cânți ,Internaționala", vei observa cum, brusc, ochii participanților se umezesc într-o tandră aprobare - am văzut eu însumi astfel de scene sugestive. Dar încearcă, fie și în glumă, să intonezi ,Sfântă tinerețe legionară" și celelalte aberații fasciste și-o să simți ce efect are asupra finilor comeseni din preajmă. Geme presa de demascări ale intelectualilor legionari români, dar nu se suflă un cuvânt despre intelectualii de extremă stângă, al căror rol la nenorocirea țării e la fel de mare, dacă
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
la lumină doar în momente speciale, înainte de ruptură definitivă, ce a fost nu numai culturală dar și personală, odată cu apariția fascismului, în condițiile în care aceștia au avut abordări opuse (Gentile va adera și va susține până la moarte la regimul fascist, în timp ce Croce, după un început timid și circumscris între anumite limite, va susține fără umbre de dubiu o rigidă și intrasigentă opoziție la regim). Pentru Gentile, marxismul este o filosofie în care se poate găsi o explicită și cuprinzătoare filosofiei
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
passiva" (revoluția pasivă) sau "rivoluzione senza rivoluzione" (revoluție fără revoluție). Concluzia cercetării este că întreaga gândire gramsciană are ca scop demonstrarea cauzelor și a mecanismelor care au condus la eșecul proiectului statului italian modern odată cu "predarea" instituțiilor în manile mișcării fasciste. Aceasta s-a putut realiza doar prin disoluția autorității statale. La Gramsci, fascismul, este considerat a fi o formă a revoluției pasive, apărut ca urmare a tentativei de stabilizare a dominației burgheze aflate în dificultate ca urmare a crizei organice
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
șaptea și ultima contribuție îi aparține lui Alessandro Gerardi. Acesta este licențiat în filosofie în cadrul Universității "Aldo Moro" din Bari. Eseul sau intitulat: "Idealismul actual" privește relația personală și intelectuală dintre Benedetto Croce și Giovanni Gentile care au precedat perioadă fascista. Ipoteza prezentată de autor este că aceste diferențe nu au o conotație personală ci filosofica. Demersul autorului este acela de a nu se poziționă în apărare niciunuia dintre cei doi filosofi deoarece, desi concepțiile lor sunt departe de interesele noului
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
allargamento" del ruolo e dell'intervento dello Stato nella realtà novecentesca, avviene nei Quaderni în due direzioni: a) la comprensione del nuovo rapporto tra politică ed economia, che Gramsci individua come uno dei tratti peculiari del Novecento, riflettendo sul "corporativismo" fascista, sulle esperienze dell'Unione Sovietică, sulla situazione che ha fatto seguito al "crollo di Wall Street". Da notare che queste tematiche erano presenti nei dibattiti teorici della Terza Internazionale come dell'austromarxismo già dall'inizio degli anni venti, quando Gramsci
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
lo Stato è spinto a intervenire per "i salvataggi delle grandi imprese în via di fallimento o pericolanti; cioè, come è stato detto, la "nazionalizzazione delle perdite e dei deficit industriali"". Gramsci non solo è critico nei confronti della versione fascista del nuovo rapporto tra politică ed economia che și realizza a fronte della "grande crisi" mondiale iniziata nel '29 - infatti, dello Stato fascista egli non esita a cogliere la "struttura plutocratica" e i "legami col capitale finanziario" (Q 9, 8
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
la "nazionalizzazione delle perdite e dei deficit industriali"". Gramsci non solo è critico nei confronti della versione fascista del nuovo rapporto tra politică ed economia che și realizza a fronte della "grande crisi" mondiale iniziata nel '29 - infatti, dello Stato fascista egli non esita a cogliere la "struttura plutocratica" e i "legami col capitale finanziario" (Q 9, 8, 1101). Gramsci critică anche îl "capitalismo di Stato" tout court, lo consideră "un modo per un savio sfruttamento capitalistico nelle nuove condizioni che
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Stato entra direttamente nella "organizzazione produttiva". Qui vi è quella produzione della società da parte dello Stato (elargitore di reddito, direttamente e indirettamente, per quote crescenti di popolazione, non necessariamente parassitarie, come invece a Gramsci sembrava, all'altezza dell'Italia fascista degli anni trenta) che rappresenta la maggiore novità del rapporto Stato-società nel Novecento, sia pure sempre all'interno di un rapporto dialettico, di unità-distinzione, tra Stato e società civile (în tutti i sensi, economico e no), come Gramsci ci insegna
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
moto controspinte che portino presto a poterne fare a meno. Un programma che, come è noto, non fu seguito în Unione Sovietică. Gramsci nella sua cella di Turi ha soprattutto di fronte due Stați, due tipi di Stato: lo Stato fascista che lo tiene prigioniero, lo Stato sovietico nella cui causa egli și riconosce. La sua riflessione è certo intessuta di continui riferimenti all'esperienza storica di entrambi, così come egli riesce a comprenderla. D'altra parte, Gramsci è tra i
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
pentru a crea o solidaritate internă și să dea un caracter organic națiunii italiene. Concluzia lui Gramsci a fost ca, prin punerea în practică a acestei viziuni diferite, s-ar fi putut evita apariția dualismului Nord-Sud și ulterior a regimului fascist. Există două motivații principale pe care Gramsci le oferă pentru a argumenta această poziție: a) încheierea proiectului risorgimental, odată cu alipirea Nordului Italiei după Primul Război Mondial, a condus la apariția unui stat italian care îngloba toate teritoriile din peninsulă, însă
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
a uzat propria funcție, blocul ideologic tinde să se năruiască și atunci "spontaneitatea" poate fi înlocuită cu "constrângerea", prin forme din ce in ce mai voalate și indirecte, până la măsuri cu caracter polițienesc și lovituri de stat. Gramsci a fost interesat să analizeze mișcarea fascista, pentru a înțelege legătură intrinseca între criză statului liberal, eșecul Risorgimentoului și instituirea regimului că forma a revoluției pasive. Ipotezele promovate de teoreticianul sard sunt următoarele: 1) apariția fascismului se datoreaza revoltei micii burghezii ce a avut loc odată cu încheierea
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
următoarele: 1) apariția fascismului se datoreaza revoltei micii burghezii ce a avut loc odată cu încheierea Primului Război Mondial, pentru cucerirea unei poziții economice independente; 2) colaborarea dintre reacțiunea agrara și capitalismul industrial stă la baza apariției, organizării și ulterior al acțiunii mișcării fasciste, cele două categorii fiind partea ce-a mai reacționara din interiorul burgheziei italiene 21; 3) fascismul este un nou instrument al dominației de clasă, apărut cu scopul realizării unei unități organice între toate forțele burgheziei în cadrul unui instrument politic unic
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
instrument politic unic, aflat sub o conducere centrală și unică ce avea ca scop conducerea partidului, Statului și al guvernului; 4) raporturile conflictuale din interiorul societăților liberale, pe fondul conflictelor existente pe plan internațional, au permis apariția și dezvoltarea mișcării fasciste; 5) fascismul a apărut ca rezultat al reacției foarte slabe a Statului. În baza ipotezelor prezentate de Gramsci, pot fi identificate elementele de continuitate dintre perioadă de dinaintea apariției fascismului și perioada în care acesta a apărut, dintre societatea liberală antebelica
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
promova ideea guvernării de către o minoritate, concepție ce apărea ca fiind o realitate istorică de necontestat.. Abordarea teoretică pe care o prezintă Gramsci este cu atât mai importantă cu cat reușește să surprindă etapele ce au condus la instituirea regimului fascist. Astfel, primele articole ce au privit acest argument le putem regăsi în ziarul Avânți pentru perioada de început a fascismului, pentru că în Ordine Nuovo și Unità să fie publicate de Gramsci contribuții ce acoperă perioada cuceririi puterii de către fasciști și
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
adevărată natură reacționara, prin deschiderea porților parlamentului unui nucleu de delincvenți de drept comun.28 Fasciștii, în cele șase luni de activism militant, s-au încărcat de un bagaj foarte greu de infracțiuni care vor rămâne nepedepsite cât timp organizația fascista va fi puternică și temută. Fasciștii au putut să își dezvolte activitatea deoarece zeci de mii de funcționari ai statului, cu precădere din cadrul corpurilor de siguranță publică (chesturi, gardieni, carabinieri), și al magistraturilor, au devenit complicii lor morali și materiali
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
de respingere a acțiunilor fasciștilor în teritoriu venite de la nivel central, a lăsat cale liberă abuzurilor exercitate de aceștia. Practic, statul dispăruse. Iar pe acest fond de disoluție a autorității statale, o mișcare de tip totalitar sau autoritar că cea fascista a reușit să cucerească puterea politică. Pentru fascism, văzut că o formă a revoluției pasive, sensul pe care Gramsci îl dă este acela al tentativei de stabilizare a dominației burgheze aflate în dificultate ca urmare a crizei organice cu care
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
noiembrie 1924, în Idem, Per la verità, Editori Riuniti, Romă, 1974, pp. 292-298. 28 Idem, "Politica e delinquenza", în Ibidem, 14 iunie 1921, publicat Idem, Socialismo e fascismo. L'Ordine Nuovo: 1921-1922, op. cît., pp.190-191. 29 Idem, "Socialiti e fasciști" (Socialiști și fasciști), în (ediție îngrijita de) Guido Liguori și Sabin Drăgulin, traducere de Ioana Cristea Drăgulin, Scrieri (1914-1926), op. cît., 2015, p. 198. 30 Federico Chabod, Storia della politică estera italiană dal 1870 al 1896, vol. I, Editori Laterza
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
și naționalism, Antet, București, 1997 și J.E Hobsbawm. Națiuni și naționalism din 1780 până în prezent, ARC, Chișinău, 1997. GRAMSCI Antonio, SANTARELLI Enzo (îngrijita de), Sul fascismo, Editori Riuniti, Romă,1978. Idem, Îl Risorgimento, Einaudi, Torino 1955. Idem, "Socialiti e fasciști" (Socialiști și fasciști), în (ediție îngrijita de) Guido Liguori și Sabin Drăgulin, traducere de Ioana Cristea Drăgulin, Scrieri (1914-1926), Editura Adenium, Iași, 2015, p. 198. Idem, Quaderni del Carcere, (îngrijita de) V.Gerratana, vol. I, Einaudi, Torino, 1977, p. 681
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
avere interesse în questa șede. Mecacci, în tutto îl libro, sembra abbuiare una vastă gamma di personaggi legați all'antifascismo, specie azionista, în un cono d'ombra caratterizzato da opportunismo e trasformismo, rispetto a cui non solo personaggi della cultură fascista non vengono sottoposti ad analoga analisi inquisitoria, mă, anche, la figură di Gentile și staglia come esempio di coerenza e nobiltà d'animo. Quel cono d'ombra non viene risparmiato neppure a Croce 13, colpevole, per Mecacci, di aver connesso
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
cui, mezzo secolo prima, aveva rimandato l'omicidio di Umberto I alle violente repressioni del dissenso sociale), senza l'indignazione che și sarebbe pensata nell'antico amico. Nel paragrafo șu Croce del libro, Mecacci riporta una pagina del nazionalista e fascista Bârnă Occhini, genero di Papini, dove Croce viene accusato di non essersi indignato per l'8 settembre e la dichiarazione di guerra alla Germania. Più în generale, perciò, Gentile, nel libro adelphiano, viene valorizzato proprio per ciò che avrebbe convinto
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
movimento operaio e social-comunista mondiale. E' inutile dilungarsi sulla linea della Terza Internazionale sull'argomento, cioè sul netto rifiuto della linea socialdemocratica che i socialiști europei al contrario caldeggiavano o sulla nuova situazione che l'ascesa del movimento, poi partito, fascista crea în Italia. Stă di fatto che, mentre Gramsci rimaneva ortodosso rispetto alla linea del comunismo internazionale, Sraffa inizia a pensare (e a scrivere) che probabilmente la situazione era tale da richiedere una complessificazione radicale dell'analisi e della strategia
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]