879 matches
-
e descendent al marelui erou, Napoleon. Îmi amintesc că mi s-a părut curios că are un nume ca ăsta și mi-a explicat că există o legătură de rudenie între el și Bonaparte. — Cine-a fost Napoleon ăsta? Primul fascist, nu? — Ce ne facem cu el? — Oricum, trebuie să vorbim cu mama. Nu poți să-ți asumi singur răspunderea de a aduce un necunoscut în casă, și unde mai pui că e și străin. Un descendent al lui Napoleon vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu cartofi. - Atunci de ce să nu fi luat masa cu Grielescu și cu soția lui? - Nici o obiecție, atâta timp cât ești conștient de fapte. - Și care sunt faptele În cazul lor? - Grielescu se folosește de tine. În țara lui a fost un fascist. Avea nevoie ca lucrul ăsta să fie uitat. Omul a fost un simpatizant al lui Hitler. - Haide, haide... - Ți‑a dezmințit vreodată faptul că a făcut parte din Garda de Fier? - N‑a venit niciodată vorba despre așa ceva. - Pentru că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Australia primitivă. Se presupunea că ai venit la ei În vizită numai ca să‑l asculți sau ca să Înveți de la Radu. Doamna Grielescu chiar aranjase mobila din salon În acest scop. - În felul ăsta Grielescu deviază conversația de la dosarul lui de fascist, comenta Ravelstein. Dar dosarul conține ce a scris el despre sifilisul evreiesc care infestează Înalta civilizație din Balcani. S‑a dovedit că Ravelstein a avut dreptate. Grielescu se asociase cu naziștii, nu cu forma mai blândă a fascismului italian. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că Ravelstein a simțit că te‑ai lăsat dus. Că ai ales calea cea mai ușoară... - Mă consolam, cred, spunându‑mi că totul nu‑i decât o absurditate franco‑balcanică. Într‑un fel, nu‑i puteam lua În serios pe fasciștii din Balcani. Când se aducea nota de plată, Radu sărea de pe scaun să pună el mâna pe ea. Devenise un joc, eu niciodată nu aveam voie s‑o verific. Și unul din lucrurile care mă dădeau gata era că plătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îngrijirea lui Mircea Handoca, precum și În volumul Mircea Eliade, Textele „legionare” și despre „românism”, Cluj, Editura Dacia, 2001. În Statele Unite, discuția a fost alimentată În ultima vreme de publicarea În limba engleză a jurnalului lui Sebastian (Journal. 1935‑1944. The Fascist Years, trad. de Patrick Camiller, introducere și note de Radu Ioanid, Chicago, Ivan R. Dee in association with the United States Holocaust Museum, 2000). Această din urmă scriere, apărută integral mai Întîi În România (Jurnal, 1935‑1944, text stabilit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și simplu se întâmplă so știu: Suntem ceea ce pretindem că suntem, așadar trebuie să fim atenți la ce pretindem că suntem. Experiența mea personală în privința pungășiilor naziste a fost limitată. În anii treizeci, în Indianapolis, orașul meu natal, existau câțiva fasciști americani, niște indivizi josnici și foarte activi, și îmi amintesc că cineva mi-a strecurat un exemplar din Protocoalele Bătrânilor din Sion, presupus a fi un plan secret al evreilor pentru cucerirea lumii. Și-mi mai amintesc cum râdeau unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să ne demonstreze la toți cât de mort era. Epstein era evreu și am crezut că Jones sau Keeley or să-i spună vreo câteva în legătură cu felul în care îi dădea pumni și ghionturi lui Krapptauer. Dar cei doi antici fasciști s-au dovedit supuși și respectuoși ca niște copii. Cam singurul lucru pe care Jones i l-a spus lui Epstein, după ce Epstein îl declarase pe Krapptauer mort de-a binelea, a fost: — Din întâmplare, doctore, sunt și eu dentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dacă eram german, îi era categoric rușine cu un german ca mine. Rusia Sovietică, în cuvinte scurte care sunau ca niște bile de rulmenți lăsate să cadă pe un pietriș umed, declarase că nu e nevoie de nici un proces. Un fascist ca mine, a susținut ea, trebuie strivit cu piciorul ca un gândac de bucătărie. Dar ceea ce a mirosit a moarte subită a fost mânia vecinilor mei. Ziarele mai barbare tipăreau fără comentarii scrisori de la persoane care voiau să mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de sălbatic, Încât poliția fusese la Început sigură că era opera unei bande. În schimb, doar după o singură zi, descoperiseră că ucigașul era un băiat firav de șaisprezece ani,. Victima era un tânăr homosexual, iar tatăl ucigașului era un fascist recunoscut, care-i inculcase fiului său doctrinele conform cărora comuniștii și pederaștii erau niște paraziți care meritau doar moartea. Așa că, la ora cinci Într-o dimineață luminoasă de vară, acei doi tineri se Întâlniseră pe-o traiectorie mortală lângă apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-i iubesc creștinește”. N.ed.) Despre viața În Închisoare nu prea voiau să vorbească, dar când au făcut-o, povestea era mereu aceeași, cutremurătoare și În totală contradicție cu ceea ce Învățasem eu la școală: că legionarii au fost niște criminali, rasiști, fasciști etc. Citindu-le cărțile și ascultându-le amintirile, treptat, mi s-au lămurit și celelalte nebuloase. Legionarii nu au fost niște criminali. Iată ce le spunea Corneliu Zelea Codreanu despre violență și orice fel de ripostă necreștină: „Camarazi, noi slujim
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mare dilemă etică. Mai precis atunci cînd am furnizat fraze absolut sublime unor oameni care nu le meritau din punct de vedere moral. Să luăm cazul lui Louis Ferdinand Căline, pe care mulți l-au considerat „un gunoi moral”, un fascist care nu a retractat niciodată, nu s-a căit. Merita el, oare, acel diamant cu care începe romanul Călătorie la capătul nopții ? Vă amintiți fraza ? „Iată cum a început totul”. Simplu, scurt, direct, eficient. Un prag. Este tipul de frază-prag
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
23 august 1944 și până la finele anului 1947 - este cea de tranziție, de reconstrucție a comunităților, când se Încearcă revenirea la normal. Este, În fapt, etapa unei scurte perioade de relativă democrație În România, Între două tipuri de totalitarism, cel fascist și cel comunist. În această perioadă se Încearcă revenirea la vechile forme de viață comunitară. Această normalizare se desfășoară pe două planuri. Primul plan este cel al organizării activităților comunitare și supracomunitare, care găzduiește o confruntare a diverselor tendințe ideologice
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
La C.D.E., aici cam e puțin bucluc. Tovii noștri cad sub influența celorlalți și devin mai mult evrei decât comuniști” (subl. L.R.)1. Și tot xe "Vasile Luca"Vasile Luca acuza C.D.E. cu violență că „alunecă pe linia naționalistă a fasciștilor evrei. Rolul vostru e să combateți această agitație naționalistă”2. Iar În 1948, Luca vorbea de C.D.E. ca de un loc „În care tendința bundistă este un pericol permanent”3. Când vorbeau de bundism, fruntașii comuniști preluau formula lui xe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
2.Firește, intelectualul umanist care era xe "Sebastian"Sebastian a Înțeles rapid contradicția fundamentală dintre crezul umanist și structura mentală a noii Puteri. Putere de care scriitorul s-a simțit și el atras, datorită situației sale de victimă a regimului fascist - el amintește de perioada În care a fost condamnat la tăcere! -, dar și afinităților intelectuale cu xe "Pătrășcanu"Pătrășcanu. Pentru alții, acest drum al Înțelegerii și al rupturii a fost mai lung și implicit mai dureros, iar uneori fatal. Un
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
cu care sîntem de acord. Aceasta nu e nici o opinie izolată, nici una extremă. Majoritatea istoricilor care-au studiat evoluția mișcării totalitare ajung să-i menționeze la un moment dat numele și să-i releveze influența 94. Istoricul american Massér rezumă: "Fasciștii și național-țărăniștii nu sînt decît ultimii, cronologic vorbind, care au dat viață teoriilor unor oameni ca Le Bon. Ar fi fost mult mai plăcut dacă am fi putut descrie marea politică drept un eșec. Dar retrasîndu-i istoria în decursul unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ivea o luptă pentru cucerirea puterii. Dar în Germania și-n Italia, și doar acolo, pot fi recunoscute fără greș. Totul devine cît se poate de clar. Dacă vă întrebați de ce trebuie ignorat Le Bon, ni se răspunde: "E un fascist". Ia te uită! Dacă cineva ar dori să jertfească într-un autodafeu fără foc ori flăcări toate scrierile care cuprind idei analoage cu ale sale, ar trebui să le adauge și pe acelea ale lui Freud și Max Weber, de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ed. cit., p. 141. 219 G. Rouget, La Musique et la Transe, Gallimard, Paris, 1980, p. 441. 220 Stendhal, Le Rouge et le Noir, Ed. Pleiade, t. I, p. 317. 221 T. W. Adorno, Freudian Theory and the Pattern of Fascist Propaganda, în G. Roheim, Psychoanalysis and the Social Science, t. III, New York, 1951, p. 28 222 G. Le Bon, L'Opinion et les croyances, ed. cit., p. 232. 223 G. Le Bon, La psychologie politique, ed. cit., p. 122. 224
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
condamnată în ceea ce constituie grandoarea ei, condamnată, deci, fără a i se mai oferi posibilitatea unui recurs, definitiv și irevocabil. În ultimele două decenii s-a scris, în foarte multe țări, o bogată și substanțială literatură evocând crimele abominabile ale fasciștilor, ororile comise în lagărele naziste de concentrare, cu prilejul deportărilor și strămutărilor forțate. Până la apariția Scrinului negru, aportul nostru în această direcție era destul de mic. Meritul lui G. Călinescu, autorul admirabilului poem dramatic cu certă adresă antifascistă Șun, nu ține
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sale. Toată această literatură ne introduce într-un univers demențial, al absurdului, în care orice cauzalitate pare anulată, dar puțini sunt cei care denunță mai violent ca G. Călinescu, în pofida tonului aparent obiectiv, a lipsei oricărui sentimentalism, bestialitățile săvârșite de fasciști, fiindcă puțini sunt cei care evidențiază atât de pregnant gratuitatea violențelor, a crimelor și valoarea umană a victimelor. Totul, în aceste pagini, e menit să reliefeze absurdul acțiunilor criminale ale fasciștilor: arestarea blândului doctor Hergot, respingerea repetatelor sale cereri de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aparent obiectiv, a lipsei oricărui sentimentalism, bestialitățile săvârșite de fasciști, fiindcă puțini sunt cei care evidențiază atât de pregnant gratuitatea violențelor, a crimelor și valoarea umană a victimelor. Totul, în aceste pagini, e menit să reliefeze absurdul acțiunilor criminale ale fasciștilor: arestarea blândului doctor Hergot, respingerea repetatelor sale cereri de a dezvălui eroarea a cărui victimă e, uciderea sa, opririle fără rost ale coloanelor de ostatici, cina festivă oferită condamnaților în preajma executărilor, asasinarea ziaristului Seraphin. Grav e, însă, faptul că monstruosul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suspiciuni în cadrul Congresului și în rândul cetățenilor americani pentru a fi desființat curând după încheierea păcii. Apariția radioului în anii '20 a determinat multe guverne să inițieze transmisiuni în alte limbi, iar în anii '30 comuniștii din Uniunea Sovietică și fasciștii din Germania și Italia au ajuns să concureze pentru promovarea unei imagini favorabile a țărilor și a ideologiilor lor în rândul publicului străin. Pe lângă transmisiunile radio în limbi străine, Germania nazistă și-a perfecționat metoda de propagandă prin film. În
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
nu fi respinși de "derbedei". Sportul-rege este cel pe care l-a practicat el în anii șaizeci cu "bandele" lui: parașutismul. Trimiteți parașutiștii (și faceți curățenie cu Karcher-ul!36) și gata cu violența! Firește că autorul nostru nu e un fascist, iar discursul lui e sincer, ceea ce, la urma urmei, e poate cel mai dificil. În fine, în loc să fie trimiși delincvenții în "taberele de reeducare" în stil american care seduc atât de mult televiziunile noastre, se începe măcar o dată cu absolvenții de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
extremă-dreapta a spectrului politic și, când, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Franța a fost ocupată (de germani în Franța continentală și de italieni în Corsica), mulți regionaliști și naționaliști s-au raliat fie mareșalului Pétain, fie naziștilor și fasciștilor, în funcție de simpatia lor politică. Chiar dacă ultima grupare de colaboratori de extremă dreapta era o minoritate restrânsă a întregii mișcări regionaliste, acțiunile acestora chiar au servit la discreditarea regionalismului politic după cel de-al Doilea Război Mondial, care va reînvia ca
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Internatul lungit pe scândura / Ce pat se numește. / Se zbate, se zbate și nu ațipește / Mintea de gând uri mereu frământată, / Stomacul otrăvit de lintea mâncată / Iarnă gero asă, / Iarnă de război / Roata vieții dată / Înapoi / Răcnet de fiare / spumegă fasciștii / Crepuscul de veacuri / Se arată aurora / Zori de lumină, libertate tuturora! Atitudinea românilor față de soarta evreilor re zultă și din comportamentul militarilor care la Râbnița (Un orășel pe malul stâng al Nistrului), unde nemții au secerat cu mitraliera un grup
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
partid, ca Ernst von Salomon, care, deși cu idei asemănătoare lui Hitler, a refuzat totuși să devină nazist. La fel, Drieu consideră că „Între ideile gânditorului și ale omului de acțiune se Întinde o prăpastie”. El poate gândi ca un fascist - și o face cu infinită delectare - dar nu va acționa niciodată În consecință. Îndepărtarea de lume, Înstrăinarea maladivă, mizantropismul pornesc dintr-un dispreț programatic al oficialității, al osificatei structuri statale. Tot ceea ce decurge de aici - refuzul legii, al ordinii stabilite
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]