945 matches
-
culturii mele, adică. Există o singură excepție. Și vreau s-o amintesc. S-a întâmplat acum zece ani. Fusesem invitat la o dezbatere la Căminul Studențesc din Roma. Pe stradă - era spre seară -, m-a agresat 2 un grup de fasciști. Au aruncat în mine cu un borcan de ceruză și au început să mă lovească și să mă insulte. Eram cu niște colegi tineri și mai ales violența împotriva lor m-a scos din sărite. Am răspuns la fel de violent, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fi pus mâna pe el, nu i-aș mai fi făcut nimic. Furia oarbă îmi trecuse. Și fusese prima și ultima oară în viața mea când cedasem unei asemenea furii oarbe. Dar indignarea pe care mi-a stârnit-o acel fascist nenorocit de acum zece ani nu este nimic în comparație cu indignarea pe care mi-a stârnit-o zilele acestea un articol al unui pretins antifascist: al directorului adjunct al ziarului La Stampa, Casalegno. Într-un articol de-al său, scris recurgând
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
193 Închisoarea și fraternitatea iubirii homosexuale 198 M. Daniel - A. Baudry: Homosexualii 203 Francesco de Gaetano: Aventuri în vreme de război și de pace 210 Ferdinando Camon: Literatura și clasele inferioare 214 Împotriva oficialității istoriei: martori neclasificabili 218 Genocidul 223 Fascist 229 Hotărârea pripită a țapului ispășitor 234 Fragment 236 Cele sfinte 241
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lecturile sale din romantici că Chateaubriand, Schiller, ceea ce ii deschide în fața ochilor "o lume dramatică și fascinantă", așa cum îi mărturisește prietenului și scriitorului Carlos Cătănia, într-una din conversații. Repudiază violent totalitarismul, atât pe cel comunist, cât și pe cel fascist unul din personajele sale exprimă răspicat convingerea lui Sábato: "nici dictaturi, nici utopii sociale" atrăgându-și multă vreme furia atacurilor staliniste, ceea ce îl obligă să se refugieze în munți, ca să nu cadă în mâinile "represorilor". Intern și extern, consecințele dublului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce nu-și ascundeau tendințele de modificare a tratatelor de pace a constituit o dovadă certă a importanței Pactului de reorganizare a Micii Înțelegeri. Astfel, în Italia a apărut un articol incendiar față de Mica Înțelegere scris chiar de șeful guvernului fascist Mussolini, în timp ce Hitler declara ministrului român la Berlin că “...Mica Înțelegere este în mod constant împotriva noastră”. În replică, Nicolae Titulescu sublinia că “Nu Pactul de organizare este acela care ar putea provoca nemulțumiri, ci ferma decizie pe care o
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
suspiciuni în cadrul Congresului și în rândul cetățenilor americani pentru a fi desființat curând după încheierea păcii. Apariția radioului în anii '20 a determinat multe guverne să inițieze transmisiuni în alte limbi, iar în anii '30 comuniștii din Uniunea Sovietică și fasciștii din Germania și Italia au ajuns să concureze pentru promovarea unei imagini favorabile a țărilor și a ideologiilor lor în rândul publicului străin. Pe lângă transmisiunile radio în limbi străine, Germania nazistă și-a perfecționat metoda de propagandă prin film. În
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
la fel de condamnabilă indiferent de justificarea ideologică a ei. Încă din 1927, Petre Andrei avertiza: "dictatura fascistă nu se deosebește în esența sa de dictatura bolșevică, căci atât în Italia, cât și în Rusia ea este apăsătoare și abuzivă. Bolșevicii și fasciștii au creat monopolul puterii în favoarea partidului și al clasei lor, ei s-au impus cu forța, trecând peste lege, ceea ce constituie un fapt de o gravitate excepțională, căci au proclamat primatul forței asupra dreptului legal. Oricând se pot găsi însă
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
continentul rămâne deci secundar pentru un Stalin* cu privirile ațintite spre Europa* și spre China*. De altfel, reacția comunistă la atacarea de către Italia a Etiopiei, în 1935, este revelatoare pentru această lipsă de interes; intrarea, pe 5 mai 1936, a fasciștilor italieni în Addis-Abeba și premisele apropierii dintre Hitler și Mussolini dau naștere temerilor că o atitudine intransigentă față de Roma ar putea face „să apară în centrul Europei o coaliție a fascismelor brun și negru”. „Teoria celor două incendii”, fascist și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
crearea unui partid-miliție, agit-prop*, mobilizarea maselor, respingerea democrației* parlamentare, elogiul dictaturii. în Italia, fostul lider socialist Mussolini creează în 1919 mișcarea fascistă care-i atacă pe muncitorii greviști, pe țăranii care ocupă latifundii și pe socialiști. Punând mâna pe putere, fasciștii fac din anticomunism una din principalele axe ale propagandei* lor și o însoțesc cu persecutarea PCI*, mulți dintre militanții acestuia fiind nevoiți să se exileze*. Germania, aflată într-o profundă criză economică și într-un climat de război civil, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și contra lui de Gaulle, în 1958, eufemizând-o ulterior sub forma „putere personală”. Stângiștii* au utilizat deseori aceeași retorică. în anii 1970, maoiști* francezi din Stânga Proletară sau din PCMLF-HR își legitimează atacurile lor contra regimului democratic calificându-l ca fascist, iar Fracțiunea Armata Roșie din Germania sau Brigăzile Roșii din Italia vor face la fel pentru a justifica terorismul*. Alții își îndreaptă argumentația contra comuniștilor: anarhiștii* au denunțat de timpuriu „fascismul roșu” (Voline, 1934), în vreme ce, în anii 1970, unele organizații
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care a refuzat aderarea la Internaționala Comunistă*, este desemnat ca instrumentul sau aliatul contrarevoluției. Odată cu bolșevizarea și apoi stalinizarea PC, termenul „contrarevoluționar” cunoaște unele derapaje, toți comuniștii* fiind adesea asimilați, de la sfârșitul anilor 1920, cu fascismul, fie că sunt autentici fasciști, democrat-liberali, socialiști reformiști - calificați drept „social-fasciști” între 1928 și 1933 -, sau chiar rezistenți împotriva nazismului - ca generalul de Gaulle în 1958. Această noțiune este extinsă și asupra oricărei manifestări de ostilitate, reală sau presupusă, față de sistemul comunist, fie ei „chiaburi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
amenințată în Pirinei și în Maghreb în cazul unei înfrângeri a republicanilor. Pe 6 august, Thorez propune, așadar, o lărgire a Frontului Popular la un Front Francez. De altfel, încă din 1935, PCI propovăduia în Italia unificarea „la bază” cu fasciștii contra Germaniei, după ce Mussolini luase apărarea Austriei contra intențiilor hitleriste în vederea unui Anschluss; iar în Spania, în 1937-1938, miniștri comuniști participă la guvernare. Anschluss-ul fiind până la urmă realizat, în martie 1938, Thorez propune să se treacă de la Frontul Francez la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai răspicat necesitatea istorică și care se pregătesc cel mai intens pentru lupta armată*, așa cum se poate constata în 1919 în Ungaria, cu revoluția comunistă a lui Bîla Kun, în 1920 în Italia sau în octombrie 1923 în Germania - unde fasciștii și național-socialiștii iau parte în mod activ la brutalizarea vieții politice. Prin discursurile lor revoluționare și prin acțiunile lor violente, comuniștii suscită peste tot clivaje radicale și provoacă reacții care contribuie la consolidarea extremei dreapta, care se alimentează din anticomunism
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
servește ca referință pentru o iluzorie împăcare a democrației cu tranziția spre socialism. Conceptul de „democrație de tip nou”, elaborat în toamna anului 1936 de către Dimitrov și Togliatti, dă un pic de consistență visului unui regim pluralist, excluzându-i pe fasciști, și în care clasele populare grupate în jurul proletariatului ar pune bazele acestei tranziții. Experiența lui Togliatti, delegat al IC în Spania din august 1937 până în martie 1939, arată că funcționarea organelor Frontului Popular nu este chiar democratică, în măsura în care Stalin propune
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
jurnalist socialist din 1913, Gramsci joacă un rol important în mișcarea consiliilor revoluționare din Italia de Nord în 1919-1920. Chemat la Moscova, partizan al lui Stalin, ia, în 1926, locul lui Bordiga în fruntea PCI. Arestat în același an de fasciști, va muri în domiciliu forțat, în 1937; dar, în cursul celor zece ani de recluziune, el reflectă la experiența bolșevică și recuză strategia leninistă, apoi marxist-leninistă de asediere a statului și a societății. Inventează noțiunea de „bloc istoric”, care desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încă din toamnă, relansează unitatea antifascismului*. în martie 1943, susține marile greve din orașele din nord. După destituirea lui Mussolini în iulie, militanții închiși sunt eliberați și, în toamnă, dezlănțuie în mod decisiv lupta armată împotriva ocupantului nazist și a fasciștilor Republicii de la Salò. Conducerea comunistă vrea să răstoarne neîntârziat monarhia și guvernul mareșalului Badoglio, susținut de aliați. Dar, sosit de la Moscova, Togliatti impune, la 27 martie 1944, o altă orientare definită de Stalin. Aceasta acordă prioritate continuării războiului împotriva Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unic la bază, el trebuie să facă apel la muncitorii socialiști ca să-l abandoneze. De altfel, pentru IC, democrația burgheză este pe cale de fascizare: aceasta se traduce în Franța printr-o identificare a guvernelor radicale (reacționare și violent anticomuniste) cu fasciștii. La cea de a XIII-a plenară, apoi în fața Comitetului Central al PCF din ianuarie 1934, Thorez recunoaște erorile partidului francez. Or, tergiversările guvernelor radicale marcate de scandaluri întețesc nemulțumirea populară într-o țară unde criza se prelungește și favorizează
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de la Concorde din 6 februarie, la demonstrația comunistă din 9 februarie, pentru a ajunge la grevele și manifestațiile din 12 februarie, nu vom reține pentru studiul nostru decît cîteva aspecte. Într-o primă etapă, PCF mobilizează, în același timp, împotriva fasciștilor, guvernul (Daladier) și pe socialiști. În fața violenței dezlănțuite pe 6, el cheamă la manifestație pe 9, pentru a zdrobi fascismul, dar și împotriva guvernului care interzice manifestația și o va reprima în mod sîngeros. El se adresează muncitorilor socialiști anunțîndu-și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Partidul decimat fiind, cadrele aruncate în închisoare, PCI nu dispune în 1941-1942 decît de poziții teoretice, fără efect asupra realităților: Frontul național și acțiunea armată revendicate nu mai există decît pe hîrtie. Dar frontul proiectat se deschide unor largi sectoare, fasciștilor decepționați, inclusiv celor din rîndurile armatei sau a monarhiștilor. În vara anului 1942, greve cu caracter revendicativ au loc la Torino și Milano sub impulsul partidului comunist, într-o mișcare antifascistă. În martie 1943, uzinele Fiat se înscriu la rîndul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
chiar atașamentul față de forme ale trecutului. Cel mai puternic partid din Occident din punctul de vedere al numărului de aderenți, PCI duce o politică de reconciliere pe linia noii sale strategii: acordul pentru includerea concordatului în constituție, acordul pentru amnistierea fasciștilor care nu au fost criminali. Partidele leagă astfel, în jurul noii constituții, o alianță republicană și democratică ale cărei efecte vor domina cea de a VI-a Republică italiană, dincolo chiar de războiul rece. Cu toate acestea, primele alegeri, întîrziate pentru
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la utopie. Am putea chiar să susținem că experiența istorică a fost cea care a pozitivat ideologia din interior, din moment ce astăzi aceasta reușește conferind proiectelor utopice o interpretare critică să se opună unor pericole reale de tipul totalitarismului, fie acesta fascist ori comunist. Suntem departe, în acest sens, de un "sfârșit al ideologiei", fiind, mai curând, martorii unei reinventări a ideologiei. Care este însă criteriul după care hotărâm dacă ne plasăm într-o ideologie ce slujește interesului comunitar, și nu una
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Fernando Pessoa, invizibil pentru ceilalți, cât de fundalul de defilări, comploturi, demisii morale și procesiuni, totul agravat de ecourile războiului civil spaniol, și totul sfârșindu-se într-o festiv-macabră ceremonie a înfrățirii politice a cămășilor negre, brune și albastre ale fasciștilor, naziștilor și falangiștilor. Este momentul în care Ricardo Reis și Lisabona, protagoniști până atunci ai romanului, cedează locul anului 1936, adevăratul an al morții creației și credinței umaniste. Metafora și-a atins apexul, și-a găsit disperata justificare. Ricardo Reis
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rural. încă din toamna anului 1944, activiștii de partid au fost trimiși la sate pentru a le promite țăranilor o nouă împărțire a pământurilor, de această dată, dreaptă și rapidă. Pentru a-și arăta eficiența, comuniștii au coordonat împărțirea pământurilor fasciștilor de către țărani încurajând prin ziarul Scânteia această atitudine justițiară. în martie 1946, Guvernul Groza a emis o nouă reformă agrară prin care proprietățile mai mari de 50 de ha. să fie împărțite țăranilor. Măsura a fost menită să-i atragă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
luptei comuniștilor în rezistența antifascistă. Și în romanul Destin (1981), tot o stângace compunere cu teză, se încearcă acreditarea ideii că în războiul din Spania cohorte de tineri români s-au înrolat voluntari, sub identitate falsă, pentru a lupta împotriva fasciștilor și a naziștilor. Aproape nici o pagină din scrisul lui N. nu rezistă examenului vremii, în ciuda tonului mai temperat și a câtorva inserții documentare valide din romanele istorice scrise în perioada „dezghețului” ideologic. SCRIERI: Întovărășirea, București, 1949; Credințe rătăcite, București, 1949
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
fondă (Ai fratelli Cervi, alla loro Italia); Vaghe stelle dell'Orsa, io non credea / Tornare ancor per ușo a contemplarvi (Le Ricordanze). Patrioți italieni, cei șapte frați Cervi, fiii lui Alcide Cervi și ai Genoveffei Cocconi au fost uciși de fasciști în anul 1943 deoarece participaseră activ la Rezistență. 510 Bart Van Den Bossche, "Quasimodo e îl mito", Quasimodo e gli altri, cît., p. 26. 511 Cfr. anexă, 7 și 8. 512 Quasimodo preferă miturile care au ca scenografie Sicilia (Alfeu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]