1,054 matches
-
într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori palide, saloane, instrumente muzicale, cripte, castele, vagi medievalități. Câteva obsesii coloristice, congenere, filtrează și fixează imaginile. Dar mai cu seamă sonoritățile fastuoase, exotice duc către elemente de decor și atmosferă specifice orientării („cartaginezele carene”, „pragul de agată”, „laur corintian”, „cârje de cedru din Liban”, „unghii de camee florentine”, „vase de Gallé” ș.a.). Cât stă sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios muzicală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
umili care au promovat o dată cu popularizarea extrem de incongruentă a acestui mit. Dintre ei, mă voi opri În câteva rânduri la Rolf A. Stein, unul dintre cei mai mari orientaliști din secolul XX, a cărui târzie (după vechiul sistem francez) și fastuoasă teză de doctorat susținută și publicată În 1959 atacă, cu o coerență ireproșabilă, poate cea mai dificilă epopee din câte există - cea a eroului tibetan Gesar -, În jurul căreia sunt strânși afluenți gigantici, cuprinzând teme și motive din trei pătrimi ale
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
acelei nuvele, doctorul Zerlendi, care - dacă ar trebui să-l credem pe Eliade - ar fi fost de departe cel mai indicat pentru a elabora ediția de față (dar știm că a dispărut), precum și o redutabilă monografie, pentru bunul motiv că fastuoasa bibliotecă a lui Zerlendi În care se desfășoară narațiunea și În care a devenit el Însuși un erou secret depășește considerabil Întreaga prolificitate a exegezei asupra lui Honigberger și a contextului euro-asiatic din care Își extrage el importanța. Dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu votul din politică, astfel încât participanții la eveniment își adresează întrebări reciproce de genul: "Ai votat?!", sau "Unde votăm?" Darul de nuntă este un important mijloc de circulație a bogățiilor și bunurilor. Există mulți demnitari din România care organizează nunți fastuoase pentru copiii lor, tocmai în timpul mandatului sau spre sfârșitul mandatului de demnitar. Puteți să vă imaginați nunți de mii de persoane? Ele există în România. În acest caz sumele primite pot fi fabuloase și ele își pierd caracterul de dar
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morții, inerției, opririi sterpe a vieții. Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă și neliniștitoare, într-o lumină hiperlucidă. „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor (2002), la origine teză de doctorat, reprezintă însumarea unei îndelungate preocupări pentru opera lui Mihai Eminescu. Autoarea pornește de la intuiția tendinței de „restrângere” a mijloacelor expresive, în sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
publice de dimineață și de seară s-au asfaltat platouri imense, reducînd și mai mult spațiul deținuților. Platourile aveau nu numai rolul apelării deținuților sau al mărșăluirii lor în pas de defilare, ci și pe acela al serbării unor ceremonii fastuoase, cu prilejul zilei penitenciarelor, zilei naționale, înălțărilor în grad, avansărilor, pensionărilor sau manifestărilor cultural-educative care implicau vizitatori externi. Unui spațiu fortificat, eminamente militar, i s-a atribuit prin extensie o serie de atribuții inutile, costisitoare și grandioase, care s-au
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cînd Direcția Generală a Peniteciarelor a semnat un protocol cu Patriarhia Română), dar mai ales din 1997 (cînd s-a schimbat conducerea comunistă a DGP), preoții religiei dominante au început să-și facă simțită prezența, într-un mod timid sau fastuos, dar rar eficient. Retrași în bisericile din curtea închisorilor sau în altarele improvizate pe secții, preoții fie par copleșiți de numărul mare de enoriași pe care trebuie să-i îndrume, fie sînt slabi administratori ai treburilor divine. Discuțiile cu deținuții
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care ar fi fiind, în colaborare cu V.A. Urechia, autoare a romanului). Susținut cu intensitate între anii 1848 și 1859, jurnalul lui R. - Jurnalul meu - oferă o surprinzătoare, paradoxală imagine a omului politic de clocotitoare energie. Exaltatul cu gesturi fastuoase, făcând din fiecare apariție în public un adevărat spectacol, apare în notațiile de aici ca un abulic, bolnăvicios și lacrimogen, lăsându-se pradă unor chinuitoare frământări. O natură hipersensibilă și lucidă deopotrivă, analizându-se necruțător, în dorința de a se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
în ispită, era înjunghiat de un neocor, spiritul nefericitului fiind trimis în infern. Felicitat de neocori pentru alegere, este trimis în înfricoșetoarea ultimă probă, sfinxul acerb care sfâșie un corp omenesc. Rezistând și la această probă, în final participă la fastuos banchet religios. Neofitul trecut de probele fizice este primit în misterele inițierii, primind primul grad de Zelator. MISTERELE SFINXULUI 2 Neofitul amator de aventuri, descoperă misterele inițierii, venind la sfinxul din Gizeh. Doi gardieni de rit, ascultându-i cererea îl
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Aici la templul din Delfi Pitagora și-a constituit confreeria supranumită, frații tăcerii. Templul din Delfi este templul lui Apolon fiul lui Zeus. Fiind trimis să învingă monstruosul balaur de pe acele meleaguri, după care a construit pe acel loc un fastuos templu. Cunoașterea, iubirea prin voință, urca inițiații pe culmi. Într-o zi Zeus hotărî: -Vreau să cunosc centrul pământului. Atunci trimise în zbor doi vulturi, în direcții opuse. După ce au zburat mii de kilometri, vulturii s-au întâlnit la Delfi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
străjuită de pădure, sunt ale tale. Colo sus pe colină amplasăm palatul de granit, acoperit cu tablă de platină. Făcând mișcări misterioase cu bagheta de diamant deasupra sipetului, spuse vorbele magice corespunzătoare. Robert văzu cum pe colină se ridica un fastuos palat, cu treisute șaizeci de camere. După care Daniel spuse: -Aici la poale pe câmpie, vor fi livezile și grădinile. Mișcă bagheta pe sipet, spunând vorbele miraculoase. Atunci Robert văzu livezile cu pomi fructiferi din toate speciile. Văzu grădinile cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
la palatul prințului, iar Daniel acasă. Noul duce a fost primit cu fast la castel. Bătrânul prinț și soția sa prințesa, și-au dat acordul pentru căsătoria ficei lor cu ducele Robert. După nuntă, deabia s-au mutat în palatul fastuos al ducelui când hoardele de cotropitori s-au năpustit asupra țării din munți. Robert cu armata cetății întâmpină hoardele năvălitorilor, dar a fost înfrânt. Având pierderi jumătate din efectivul oastei, se retrase sub zidurile cetății. Cetatea era în pericol de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cheamă-întrebă bătrâna, care înainte de a se ospăta, făcu o rugăciune și semnul crucii. -Marta. -Eu sunt Brigitte-stăpâna acestor locuri. Spunând acestea mișcă bastonul de fildeș în semnul sfintei cruci. În mijlocul poienii dintre munți apăru ca din pământ un palat imens, fastuos, cu zidurile din cărămizi de aur, acoperit cu plăci groase de argint, cu ferestrele din cristale transparente de diamant. Mai făcu o mișcare din toiag spre munții înalți, acoperiți cu păduri de cedri. La poalele munților au apărut sute de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
înmormântare. Acum. Azi. -De ce atâta grabă duce?Creștinește este să-l depunem în mauzoleu în ziua treia-se revoltă Deodor. -Acum eu sunt împăratul. Porunca a fost dată. Nesupunerea se pedepsește și moarte aduce, potrivnicului nesăbuit. Ceremonia a fost fastuoasă. Mii de supuși l-au condus pe împărat pe ultimul drum. Fiind înmormântat creștinește, sicriul de aur cu corpul neînsuflețit al împăratului, a fost depus în marea criptă a mauzoleului regal, după care Serghei împăratul uzurpator, ordonă ferecarea ușilor. La
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
spiritul ei. Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele mistice: șapte balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri ș.a.m.d. - și imaginează decoruri exaltante, lipsite de discreția simbolistă, compromise de teatralism, emfază, de aplecarea spre fastuosul excesiv. Ambianța este întotdeauna somptuoasă: edificii cu statui de alabastru și trepte de agată, sanctuare înconjurate de livezi cu fructe ca „sori de diademe”, podoabe de aur și pietre prețioase, iar peste toate - îngerii care cântă din flaute de aur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
conferă poetului o funcție religioasă, chiar de sacralizare a trecutului. El are capacitatea dovedită de a mulțumi, chiar de a încânta zeitățile și de a rosti "adevărul". Dacă înlocuim, nu simbolic, ci practic, rolul poetului cu cel al ceremonialului imperial, fastuos și dramatic, constatăm că semnificațiile din vechea Grecie se regăsesc nealterate la romani, la altă scară și la alt nivel de creație, colectivă, nu individuală. Intervine însă o sancțiune de ordin temporal: rememorarea, pentru cetatea romană, nu merge neapărat dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe simbolismul "însemnelor" puterii, pe ritualul sacru al "întâlnirii" autocratului cu cel mai înalt cleric al său − precum Moise cu fratele său, Aaron − la intrarea în noul templu, biserica (ceremonial transmis și practicat în lumea post-bizantină ortodoxă). Scenariile și spectacolul fastuos, în care se reprezentau alături puterea laică și puterea spirituală, au lăsat în imaginarul colectiv o amprentă atât de puternică, încât au dislocat amintirea vechilor ritualuri păgâne și a ceremonialurilor desfășurate separat, cu semnificații și cu scopuri bine delimitate unele
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
superioară ideii de scris”. „Poezia metalingvistică”, aleasă de acest poet care corupe conceptele prin fantezia lui derutantă, ar putea fi astfel definită: o poezie care nu se mai bizuie pe formele tradiționale de seducție (muzicalitate, pitorescul limbajului, ermetismul gramatical, metafora fastuoasă etc.); o poezie care să apropie versul de „limbajul 0” al expresivității, adică un vers care să fie memorabil, emblematic prin chiar simplificarea maximă a limbajului; o poezie care să vorbească nu numai despre ceea ce este în afara ei sau despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
a Teatrului de Artă Populară, sub conducerea fostului dansator Igor Moiseev. Ruso-centrismul se exprimă, în egală măsură, și prin voga filmelor istorice. Aleksandr Nevski al lui Eisenstein, lansat în 1918, reprezintă omagierea eroilor vechii Rusii. Prin acest film cu montare fastuoasă, susținută de un oratoriu compus de Prokofiev și care ilustrează bătălia lui Nevski împotriva cavalerilor teutoni din secolul al XIII-lea, realizatorul afirmă că are ca „temă - patriotismul”. în timpul războiului, etichetat ca „Marele Război Patriotic”, prin referire la războiul din
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trăsături de epopee, dialogurile între inamici sunt impregnate de un aer cavaleresc, patriotic și declamator totodată, cu unele tentative de adaptare la hazul autohton. Predilecția pentru stările incerte, pentru îmbinările lexicale stranii, străine spiritului epocii și, uneori, limbii române, pentru fastuos, ocult, pentru personaje bizare, perverse și amatoare de astrologie ori magie, preludează Princepele lui Eugen Barbu. În proiectul romantic al scriitorului, „zorile renașterii” nu cuprind decât o singură scriere epică, Stăvilare. Se aleg apele, ultimul roman al lui B. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
pot fi considerate romane istorice sau istorii romanțate. Cel dintâi, cu aspectul unei monografii, are în centru personalitatea lui Al. I. Cuza, plasat în ambianța castelului de la Ruginoasa, într-o evocare punctată de evenimente și destine tragice care, alăturate descrierii fastuoase a frumuseții medievale a locurilor, creează o atmosferă de fatalitate și melancolie. Al doilea este inspirat de viața poetului Alexandru Hrisoverghi, în jurul căruia se țes istorii de intrigă și iubire, într-o poveste cu amanți și cu figuri legendare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
tensiune în relațiile între România și R.P.D. Coreeană l-a constituit "supărarea" autorităților nord-coreene pentru primirea făcută președintelui SUA, Richard Nixon, cu prilejul vizitei sale în România (2-3 august 1969), primire pe care au apreciat-o ca fiind, nu numai "fastuoasă", dar și "fără precedent". Realitatea este că, în dorința de a avea prima vizită a unui președinte american în România și de a îmbunătăți relațiile româno-americane, Nicolae Ceaușescu i-a pregătit lui Richard Nixon o "primire de zile mari". Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
spun cine ești". Autoritățile coreene cunoșteau destul de bine tendințele de grandomanie ale președintelui Ceaușescu și ale soției sale și, din acest motiv, le-au făcut, întru totul, pe plac. Astfel, în timpul vizitelor la Phenian, unde li se făcea o primire fastuoasă, greu de imaginat, cu sute de mii de oameni (îmbrăcați în haine de sărbătoare, câțiva chiar și în costume naționale românești) mobilizați pe traseu, cu drapele și stegulețe și care țopăiau și ovaționau frenetic "Manse !" (Ura, Trăiască, Bun venit) la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cum i-a venit ideea și ce eficientă (catastrofală) a avut inițiativa lui. Acțiunea a reușit să pună capăt rebeliunii triburilor. În cea de-a doua parte a anilor 1960, s-a înfiripat ideea de a celebra într-un mod fastuos aniversarea a 2500 de ani de existență a imperiului persan. Proiectul aparținând unui savant apropiat Curții avea și unele părți ascunse, ținând cont de speculațiile care circulau în cercurile diplomatice. Evenimentul trebuia sa readucă în memoria poporului epoca de glorie
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
să atragă atenția întregii lumi asupra măreției imperiului persan. Aniversarea a avut loc în octombrie 1971 la Persepolis, în preajma vestigiilor palatului lui Darius. Marea majoritate a suveranilor lumii, numeroși șefi de stat și de guvern au luat parte la ceremoniile fastuoase ocazionate de acest eveniment. S-a contat de către organizatori și de familia regală a Iranului să se demonstreze, contrar tuturor aparențelor, viabilitatea monarhiei și tendințele de a aduce țara pe drumul progresului. Toți participanții au părăsit festivitățile primind ca amintire
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]