652 matches
-
am împărțit câte o mână de cireșe celor patruzeci de ostași ce-i aveam, rămânând și pentru noi - eu și ordonanța - cam tot pe atât. Cum timpul „își urmează lunga timpului cărare”, precum zice Eminescu, iată-ne ajunși și la fatidicul 28 iunie 1940, ziua ultimatumului sovietic de a părăsi pământul strămoșesc - așa cum hotărâseră cei doi tartori ai războiului - Hitler și Stalin - prin odiosul pact RibbentropMolotov, parafat la 23 august 1939. Deși se stabiliseră termene și etape de evacuare, am fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
La moartea lui G. Pruteanu S-a stins un om, un avocat, Un demn bărbat contemporan, Rămas-am într-un greu păcat, În acel crunt, fatidic, an. O viață-a apărat o limbă, A blestemat pe-ai ei dușmani N-a acceptat că se tot schimbă Pe agramați nu da doi bani. O vorbă doar vrea să ne spună Ne arăta doar sensul limbii românești, Rostea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
mai dau nici un fel de perspectivă spre înainte, ci doar pot să privesc în urmă. Mi se pare uneori ciudat, să pot spune, că un oarecare lucru mi s-a întâmplat cu jumătate de secol în urmă. Chiar și acel fatidic an 1989, când viețile românilor parcă au ieșit pentru totdeauna de pe un făgaș, ce părea croit pentru o veșnicie, acum mi se pare extrem de îndepărtat în timp, însă destul de luminos, parcă mult mai plin de viață și de speranțe, decât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
anticipare se șterge tot mai mult. Mai devreme aflăm că Tolea - probabil într-un ultim efort de a-și salva identitatea - își propune să elucideze misterul morții tatălui său. Un filosof devenit comerciant de vinuri, Marcu Vancea, primise o scrisoare fatidică în jurul Paștelui ortodox din 1940: o scrisoare anonimă de amenințare, formulată în violentul limbaj antisemitic al Gărzii de Fier, o organizație fascistă din România. Bucureștiul se afla într-o stare de haos politic, cu echipe de ucigași îmbrăcați în cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trăiește tot timpul Închis cu documentele sale, preocupat de pregătirea raportului pe care trebuie să-l prezinte sultanului. Doar noaptea consimte să se lungească pe marele covor din divan, Înconjurat de o mână de credincioși. Cu trei zile Înainte de data fatidică, Khayyam vrea, totuși, să Încerce o ultimă mediere. Se duce la Hasan și stăruie să-l vadă, dar i se cere să revină peste un ceas, sahib-khabar fiind la sfat cu vistiernicii. Omar se hotărăște, deci, să se plimbe puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fără autorizație această nouă specie de imigranți cu forța, și, dacă ar veni doar ca să-i Înmormânteze, treacă-meargă, dar veneau și să-i omoare, să-i asasineze, să-i elimine, să le stingă viețile, Întrucât, exact În acel precis și fatidic moment În care, cu picioarele Înainte pentru ca să-și poată capul da seama de ceea ce se Întâmpla cu restul corpului, traversau granița, nefericiții se sfârșeau, Își dădeau ultima suflare. Cele două valoroase tabere se aflau față În față, dar nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
demonstrație. Nu se Înțelegea Însă cum, fiind moartă, și toată numai oase, era În stare să omoare. Și, mai ales, să scrie scrisori. Aceste mistere nu aveau să fie lămurite niciodată. Ocupați să explice ceea ce li se Întâmplase după ora fatidică celor șaizeci și două de mii cinci sute optzeci de persoane care se aflau În stare de viață suspendată, am amânat pentru un moment mai potrivit, și momentul este acesta, reflecțiile indispensabile asupra modului În care au reacționat la schimbarea de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
condițiile care vedeau În fiecare dimineață, la trezirea dintr-o noapte bântuită de cele mai teribile coșmaruri, sabia lui damocles atârnând de un fir de păr deasupra capetelor lor. În ceea ce-i privește pe cei trei sute de locuitori care primiseră fatidica scrisoare de culoare violetă, modurile de a reacționa la implacabila sentință variau, cum e firesc, În funcție de caracterul fiecăruia. În afară de cei pomeniți mai Înainte, care, Împinși de o idee deformată despre răzbunare, căreia pe bună dreptare i s-ar putea aplica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se vor transforma dimineață într-o sentință, bună sau rea. Teste ce conțin sângele lui plin de viață, umbrele palide ale oaselor lui, felii tăiate din spinarea lui, cavități ale creierului său, frânturi de mușchi și nervi, tot acest amestec fatidic, coagulându-se acum împotriva noastră, asemenea unei conspirații feroce, care trebuie zădărnicită înainte de ivirea zorilor, și încep să mă rog, numai de nu ar descoperi nimic în neregulă, să fie ceva ce se poate trata cu ușurință, sunt gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care, după calculele noastre, ar fi Paștele anului 1308. Încercați să calculați treizeci și șase de ani după sfârșitul anului 1307 (care e Paștele nostru din 1308) și ajungem la Paștele lui 1344. După cei treizeci și șase de ani fatidici, suntem În 1344, anul nostru. Mesajul e depus În criptă Într-un involucru prețios, ca pecetluit, ca act ce consemnează un eveniment oarecare ce s-a petrecut În acel loc, după constituirea ordinului secret, În noaptea de Sfântul Ioan, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dacă am numărul sacru 9 și vreau să obțin 1314, data arderii pe rug a lui Jacques de Molay - scumpă tuturor acelora care, ca și mine, se declară fideli tradiției cavalerești a Templierilor -, cum fac? Îl Înmulțesc cu 146, data fatidică a distrugerii Cartaginei. Cum am ajuns la rezultat? Am Împărțit 1314 la doi, la trei etcetera, până când am găsit o dată satisfăcătoare. Aș fi putut să Împart 1314 la 6,28, dublul lui 3,14 și aș fi avut 209. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apașul, fluturând pe deasupra capului, un sul lung și subțire, învelit în țiplă. O foaie de plăcintă! Incredibil! Sabotaj! Morții mă-sii..., de incapabil! Kleine lakai! înjură gros și disperat Dănuț, înregistrând simultan în coada ochiului, la ralanti, o dublă apropiere fatidică. Întâi, a lui nea Petre-zbirul: tacticos, milităros, dinspre tejghea. Apoi, a lui Marco van Vierme (doar așa o să-i zic, de-acu' ncolo, fie capu' lui al dracu', de tălâmb! își promite singur): pe poante, dinspre poartă. Calm, patronul cârciumii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit Al patimii, Se pogoară flămând, La festinul carnal. " Ce rahatul dracului mai e și panarama asta, haa...? răbufnește la mușterii Mariusache, care interceptează accidental biletul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Trecând peste aspectul adiacent, al aflării capului retezat al agentului de poliție C.M., în ruinele fumegânde ale postului pe care-l deservise, voi mai nota și dispariția misterioasă a curatorului Muzeului de Artă, profesor universitar A.G., produsă în aceeași noapte fatidică, dinaintea cutremurului secundar. Autoritățile abilitate desfășoară acum cercetări susținute, pentru a-i da de urmă atât acestuia, cât și autorilor faptelor ieșite din comun, de lezare a integrității și a vieții unor numeroase persoane, furt, profanare de morminte și distrugere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și de explozia subsecventă. Suprasarcină critică în două minute și cincizeci și cinci de secunde. Lui Ripley, Mama i se păruse întotdeauna reconfortantă. Ieși din habitaclu cu gâtul încins, sirenele sunându-i întruna în urechi. Mama anunță un nou decont fatidic: ― Atenție! Suprasarcină critică în două minute. Jones o aștepta cuminte în cursivă. Reluă drumul spre navetă, ținând într-o mână aruncătorul de flăcări și în cealaltă cutia lui Jones. O umbră se profilă în urma ei. Urlă de groază. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
idiot, ca un om care tocmai făcuse o mare prostie... Am adormit cu capul greu de la tutunul de care eram impregnat, hotărât să uit totul. Lucrurile au mers apoi mai bine cu agenda mea sexuală. Până la 26 de ani, vârsta fatidică a lui Huxley, mai scrisesem în ea, cu litere de foc, patru nume. Liniștit în privința asta, am început să scriu poezie mai filozofică. La câteva luni după „seara bărbăției mele“ am primit, noaptea târziu, un tele fon disperat de la Irina
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
București, 1988, cuprindea povestiri nutrite din universul frăgezimilor infantile, cu doi protagoniști ce purtau numele copiilor legitimi ai autorului. Cartea anunța o carieră literară, în pofida anvergurii modice și a temei comune. Volumul Chip dulce de copil, depus în 1989 (an fatidic!) la aceeași editură, n-a putut vedea lumina tiparului; manuscrisul s-a pierdut. Se confirmă încă o dată latinescul sorții schimbătoare, inclusiv în destinul cărților: Habent sua fata libelli! Foarte puțini oameni știau că Alexandru Poamă a izbutit să ducă la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
impus regimul, este aici o lume purtată de inerție ideologică, lăsând în urmă victime. Oameni nevinovați sunt condamnați pentru delicte inventate, pentru că așa i s-a năzărit cuiva. Dramatică este povestea trăită de Dumitru Alexandrescu, închis pentru șapte ani (cifră fatidică) pentru că un consătean l-a pârât cui nu ar fi trebuit, dar fabricanții de hârtii denunțătoare au avut grijă să toarne acolo o mulțime de minciuni în virtutea cărora bietul om nevinovat a devenit un individ periculos pentru regim. Pe patul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
puternice erau aceste reacții? Asta depindea desigur, de cât de multă activitate corticală era încorporată în aceste prime reacții. După câte putu constata Gosseyn, prea puțin din cortex era implicat în ceea ce observă pe parcursul acelor prime momente, după ce militarul rostise fatidicele cuvinte. Vreo zece voci țipaseră aproape instantaneu. Unii se învârteau în loc. Câțiva țâșniră în fugă pe lângă Gosseyn. Dacă fuga lor avea într-adevăr o țintă, atunci se pare că se îndreptau spre tron. Dar de fapt, fuga lor încetă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
furtuna năprasnică din centrul unui câmp de forță! Mintea i se întunecase. Electronii descătușați înlăuntrul lui încercau să se integreze nucleelor atomice întâlnite în cale, dar ele îl respingeau violent, zbătându-se să-și păstreze echilibrul. În aceste lungi și fatidice clipe, organismul lui flexibil, admirabil echilibrat, aproape că se prăbuși. Ceea ce-l salvă fu geniul colectiv al speciei sale, care prevăzuse această situație primejdioasă, anticipând chiar și posibilitatea unui contact cu radiații puternice. Cu iuțeala fulgerului, trupul lui Ixtl își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și absurd. Pentru Corto, Asia nu este misterul delicat al poeziei extrem-orientale sau caligrafia stampelor japoneze, ci această însumare de instantanee dominate de moarte și devastare. Tinerețea lui Corto revelă natura marină și paradoxală a acelui Corto de dinainte de întâlnirea, fatidică, cu sângerosul Rasputin. În preajma revoluției ruse de la 1905, pe câmpiile pe care s-a purtat războiul ruso-japonez și s-a consumat crepusculul militar țarist, Corto este un martor privilegiat, ce împarte perspectiva asupra universului în destrămare cu unul dintre autorii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ("Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini, îl înghite noaptea"), sau despre ultimele cancanuri venite din cătun și în cele din urmă cineva spunea cuvântul fatidic: Bătrânul. Imediat, discuția se concentra asupra lui. Intervenise ceva nou? Se mai aflase ceva? De obicei se repetau lucruri vechi. Domnul Andrei se mai jura o dată că dăduse cândva mâna cu Bătrânul. "Ehe, e mult de-atunci", ofta el cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să iasă din apartamentele încinse de căldură și să beneficieze de răcoarea de sub bolta de viță din fața casei, întâlnirea s-a contramandat. Atmosfera s-a răcorit chiar bine, încât recurgem la îmbrăcăminte adecvată. Luni, 30 august 2010. Nu pot uita fatidicul 30 august 1940, când marile puteri totalitare ne-au sfârtecat granițele țării! Dar astăzi e și Sfântul Alexandru - ziua mea onomastică și a Marianei (Alexandra), deci cum s-ar spune, ne-am felicitat reciproc, dorindu-ne un spor de sănătate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
anul ăsta, a spus bunica Gülsüm. Ai deja patruzeci de ani... Stând la celălalt capăt al mesei și vopsindu-și unghiile Într-un vișiniu strălucitor, mătușa Zeliha a ridicat capul și i-a aruncat o privire lui Mustafa. — Ce vârstă fatidică, a șuierat dintr-odată printre dinți. Vârsta la care a murit tatăl tău, la fel ca și tatăl lui și bunicul lui... Trebuie să fii destul de neliniștit acum, că ai Împlinit patruzeci de ani, frate... Moartea e atât de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ( „Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini, îl înghite noaptea”), sau despre ultimele cancanuri venite din cătun și în cele din urmă cineva spunea cuvântul fatidic: Bătrânul. Imediat, discuția se concentra asupra lui. Intervenise ceva nou? Se mai aflase ceva? De obicei se repetau lucruri vechi. Domnul Andrei se mai jura o dată că dăduse cândva mâna cu Bătrânul. „Ehe, e mult de-atunci”, ofta el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]