402 matches
-
să țină cont. Așadar, austriecii erau nevoiți să folosească mijloace noi, corespunzătoare situației de atunci, pentru realizarea planurilor lor. Mijloacele au fost indicate de către comandanții armatei austriece. La 7 octombrie 1854 - deci foarte curând după intrarea armatei austriece în țară - feldmareșalul R. von Hess, într-o scrisoare către contele Buol, ministrul de externe al Austriei, declara: „...din partea noastră se va încuraja construirea de șosele, drumuri, poște și a telegrafului. De asemenea, vom construi acum și mai târziu căi ferate și vom
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în funcțiune a liniei telegrafice Iași-Botoșani, biroul din Iași, numit și central, s-a mărit cu încă o masă și aparate în valoare de 4.500 lei. A doua linie, care s-a instalat, a fost linia telegrafică Iași - Galați. Feldmareșalul Hess arătase utilitatea acestei linii, care corespundea întru totul intereselor austriece. Austria se vedea astfel legată direct cu cele două porturi de la gurile Dunării. Linia Iași - Galați prezentând o mare importanță și pentru comerțul Moldovei, construirea ei s-a hotărât
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Datată 7 decembrie 1711, există o scrisoare a stolnicului către Toma Cantacuzino, prin care-i comunică știri de la Poartă și-l anunță că a primit „avec beaucoup de peine” permisiunea domnitorului de a trimite scrisorile ambasadorilor Șafirov și Șeremetiev-fiul către feldmareșal. Greu, dar permisiunea a fost totuși dată. Contemporanii evenimentelor, ca și istoricii de mai târziu, au încercat să caracterizeze conduita domnitorilor români cu o doză mai mare sau mai mică de subiectivism, încercând să opună sau să împace morala cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
confirmă părerea că, pentru Constantin Brâncoveanu, episodul Stănilești a fost o neînțelegere, un act tratat cu ușurință de țar, după care, odată consumat, se reiau vechile legături: la 7 decembrie 1711 - scria stolnicul - am trimis o scrisoare a domnitorului către feldmareșalul Șeremetiev prin căpitanul Lapedatu. Deci, o scrisoare trimisă celui „trădat”, în condițiile când bănuiala de hainie era pe punctul să devină certitudine la Istanbul. Analiza la obiect a conduitei lui Brâncoveanu, analiză despovărată de preconcepții, a condus-o pe istoricul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
conducătoare țariste înțelegeau independența prezumtivelor state într-o manieră proprie. Cât de mult dorită era independența reală în Principatele Române și cât de bine era cunoscută această dorință la Petersburg, rezultă fie și numai din faptul că, în noiembrie 1828, [feldmareșalul P. H.] Wittgestein asigura boierimea moldoveană că țarul nu va pune sabia în teacă până ce coreligionarii săi nu vor dobândi neatârnarea. Evident, cercurile politice oficiale europene nu erau însă pregătite pentru însușirea ideii de emancipare națională totală a românilor, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dispreț, ci și mânia sorții pedepsitoare”. Este adevărat, remarca autorul articolului, că reconstituirea Poloniei ar provoca protestul celor ce ar invoca tratatul din 1815, ceea ce ar fi inutil căci tratatele se păstrează „până ce diplomații le pun în vârful săbiei unui feldmareșal sau pașă, până ce popoarele se deșteaptă și încep a cunoaște asuprirea și nedreptățile ce li s-au făcut. Atunci se impune dreptul celui mai tare și mai isteț”. După înăbușirea mișcării din martie 1848 la Iași, reacția poloneză s-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a ordonat să părăsească teritoriul ei, iar comandanților porturilor Rusiei să nu primească vase franceze care ar fi arborat tricolorul. În privința măsurilor antirevoluționare, convenite cu ceilalți monarhi, țarul a trimis la Viena pe A. F. Orlov și, la Berlin, pe feldmareșalul Dibici. Misiunea lor trebuie pusă în legătură cu speranța pe care o nutrea țarul în organizarea unei intervenții armate comune. Această eventualitate a căzut însă, de vreme ce, asemenea Londrei, și Viena și Berlinul au recunoscut legitimitatea puterii lui Ludovic Filip. Ambele state au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de către țar. Cantemir și suita sa se retrage. Prințul primește de la protectorii săi treisprezece sate pentru a se îngriji de propria-i viață. El trăiește cînd la Harkov, cînd la Moscova și Sankt-Petersburg; se însoară, a doua oară, cu fata feldmareșalului Rusiei, prințul Trubețkoi. Membru al Academiei din Berlin, poliglot, vorbind rusa, araba și persana, latinist și elenist, Cantemir scrie Descrierea Moldovei... El este un om al Luminilor avid să facă cunoscute moravurile și obiceiurile compatrioților săi, un iluminist care oscilează
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
încă din 1941 să conducă operațiunile pe celălat mal al Nistrului, în cooperare cu armata a IX-a germană, și angajase armata a IV-a română în cucerirea Odessei, asigurînd astfel flancul sudic al grupului de armate Sud comandate de feldmareșalul von Rundstedt. Trupele române intraseră în oraș pe 16 octombrie 1941. O mare parte a armatei și a opiniei publice considera războiul terminat. Însă aceasta nu era și viziunea lui Antonescu. Iarna este consacrată întăririi efectivelor și a bazei materiale
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
germano- române, Hitler a asigurat generalului Eugen von Schobert atribuții mult mai mari decât cele impuse de funcția de comandant de armată, subordonat, așa cum se prevăzuse, generalului Ion Antonescu. Mai mult, faptul că Armata 11 germană primea ordine și din partea feldmareșalului Gerd von Rundtstedt, comandantul Grupului de Armate “Sud”, face ca, cel putin în unele documente germane, Grupul de Armate “General Ion Antonescu” să apară ca fiind subordonat acelei structuri de comandament germane. Subordonarea directă către Grupul de armate “Sud” a
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Hillgruber, Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu, București, Ed.Humanitas, 2007, p. 306; 2 Antony Beevor, Stalingrad, București, Ed.RAO, 2005, p. 280; 3 Ibidem, p. 282; - 71 Există și aprecieri germane, legate de dotarea și pregătirea trupelor române. Părerea Feldmareșalului von Rundsted despre trupele aflate la Stalingrad merită a fi menționată: “Doar slovacii (excelenți, foarte modești) și trupele române de vânători de munte erau comparabile cu armata germană”1. O altă disfuncție majoră care a precedat contraofensivă sovietică a constat
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de trupele române, ar fi dus la încercuirea Armatei a 6-a germană, în Stalingrad 2. Pierderile românești, în această operațiune, au fost foarte mari: 105.000 morți și dispăruți, majoritatea prizonieri, unele unități au fost complet distruse, altele dezorganizate. Feldmareșalul von Manstein, 1 Antony Beevor, Op. cit., p. 280; 2 Ion Gheorghe, Op. cit., p. 258; - 76 comandantul grupului de armate Don, din sud-estul Rusiei, a încercat să oprească trupele române, încorporându-le în armatele sale. Marele Stat Major român s-a
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
provocată la partenerii de coaliție, prin prăbușirea armatelor române, s-a reflectat, deosebit de pregnant, în schimbul de telegrame, din 23 noiembrie 1942, dintre Hitler și Conducatorul Statului român și, în special, într-o scrisoare adresată de mareșalul Antonescu, la 19 decembrie, feldmareșalului von Manstein. În această scrisoare, Conducătorul Statului român reclama fricțiunile dintre unitățile românești și cele germane. El reproșa, în special, conducerii supreme germane că, în ciuda tuturor avertismentelor în legatură cu o iminenta ofensivă sovietică, n-a tras nicio concluzie
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
germano- române, Hitler a asigurat generalului Eugen von Schobert atribuții mult mai mari decât cele impuse de funcția de comandant de armată, subordonat, așa cum se prevăzuse, generalului Ion Antonescu. Mai mult, faptul că Armata 11 germană primea ordine și din partea feldmareșalului Gerd von Rundtstedt, comandantul Grupului de Armate “Sud”, face ca, cel putin în unele documente germane, Grupul de Armate “General Ion Antonescu” să apară ca fiind subordonat acelei structuri de comandament germane. Subordonarea directă către Grupul de armate “Sud” a
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
stăpân”, față de “vasal”. Bucătăriile de campanie românești pregăteau trei meniuri: unul pentru ofițeri, altul pentru subofițeri și un al treilea pentru soldați, ale căror rații erau foarte mici. Există și aprecieri germane, legate de dotarea și pregătirea trupelor române. Părerea Feldmareșalului von Rundsted despre trupele aflate la Stalingrad merită a fi menționată: “Doar slovacii (excelenți, foarte modești) și trupele române de vânători de munte erau comparabile cu armata germană”. O altă disfuncție majoră care a precedat contraofensivă sovietică a constat în
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
opusă de trupele române, ar fi dus la încercuirea Armatei a 6-a germană, în Stalingrad. Pierderile românești, în această operațiune, au fost foarte mari: 105.000 morți și dispăruți, majoritatea prizonieri, unele unități au fost complet distruse, altele dezorganizate. Feldmareșalul von Manstein, comandantul grupului de armate Don, din sud-estul Rusiei, a încercat să oprească trupele române, încorporându-le în armatele sale. Marele Stat Major român s-a opus categoric și, sub pretextul că cea mai mare parte erau răniți sau
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
provocată la partenerii de coaliție, prin prăbușirea armatelor române, s-a reflectat, deosebit de pregnant, în schimbul de telegrame, din 23 noiembrie 1942, dintre Hitler și Conducatorul Statului român și, în special, într-o scrisoare adresată de mareșalul Antonescu, la 19 decembrie, feldmareșalului von Manstein. În această scrisoare, Conducătorul Statului român reclama fricțiunile dintre unitățile românești și cele germane. El reproșa, în special, conducerii supreme germane că, în ciuda tuturor avertismentelor în legatură cu o iminenta ofensivă sovietică, n-a tras nicio concluzie
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Pearl Harbor, Führer-ul a promulgat den Nacht und Nebel Erlass ("decretul nopții și al ceții", cunoscut ca "decretul NN")655. Scopul inițial a fost înlăturarea persoanelor care puneau în pericol securitatea Germaniei (die deutsche Sicherheit gefährden). Două luni mai târziu, feldmareșalul Keitel a extins aria de aplicare a decretului, incluzând toate persoanele din țările ocupate care fuseseră arestate și opt zile mai târziu erau încă în viață. În această situație "prizonierii vor dispărea fără să lase vreo urmă"656. Din anul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a unei cronici vechi de două sute de ani despre cei patru sute de rabini mitologici (secolele al XVIII-lea și al XIX-lea). Ei aveau castele și „scaun” la Chișinău, Iași și Sadagura, precum Rabi Israel Friedman care primea ca oaspeți feldmareșali, sau ca Rabi Ițhak din Buhuși care, în secolul al XIX-lea, a trimis bani ca să se cumpere pământ. Mai toți rabinii hasidici sunt autori de snoave și povești cu tâlc, prin care demonstrau zădărnicia avuției și veșnicia înțelepciunii. L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
în război, tehnica superioară de război a trupelor Puterilor Centrale, precum și insuficienta pregătire a războiului, dar și greșelile de strategie ale Marelui Cartier General al Armatei române (de exemplu, operațiunile de la Turtucaia) au făcut loc dezastrului. Pe 6 decembrie 1916 feldmareșalul Mackensen intra în București, de unde avea să administreze militar, timp de aproape doi ani, provinciile românești ocupate - Oltenia, Muntenia și Dobrogea. Bilanțul primei campanii românești din Marele Război de Reîntregire a Neamului era catastrofal pentru țara noastră. Potrivit unor statistici
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
au murit 50.000.000. Pierderile materiale se ridică la cifra de 1.384 miliarde dolari. În Europa, între 1 septembrie 1939 (dată la care s-a dezlănțuit marea conflagrație) și zilele de 7 mai 1945 (când, în orașul Reims, feldmareșalul Jodl a semnat documentele de capitulare a Germaniei) și miezul nopții de 8-9 mai (când Conflagrația a luat sfârșit în Europa), au pierit milioane de oameni [1, p. 17]. "Cu mici excepții, întreaga parte a continentului situată la vest de
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
stocurilor de materiale afecta ritmul de desfășurare a operațiunilor, obliga la gestionarea foarte strictă a acestora. Era o competiție între comandanți în solicitarea stocurilor de materiale, fiecare comandant considerând că ar putea avansa pe front mai mult și mai departe. Feldmareșalul Montgomery a formulat tranșant solicitarea unei cantități determinate de materiale pentru a ajunge în scurt timp la Berlin. Eisenhower considera că oricare dintre generali ar fi putut realiza această performanță dacă ar dispus de benzina necesară, de muniția necesară, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
onorate să participe la o bătălie cot la cot cu prietenii americani" [2, p. 463]. Soluția comandamentului unic a fost benefică, însă un incident de presă a produs multă amărăciune și resentimente comandanților americani. Este vorba despre un interviu al feldmareșalului Montgomery, care sugera că intervenția sa a avut un rol mântuitor al trupelor S.U.A.; comandanții americani s-au simțit jigniți. De fapt, soluția comandamentului unic a fost temporară, determinată de evoluția unei situații. Americanii au fost, în principiu, împotriva unui
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
războiului". Iorga considera că "singurul răspuns posibil" la acest fel de jurnalistică nu putea fi decît "plutonul de execuție"45. Prin noiembrie, situația militară a început să se deterioreze radical. Forțele bulgărești și turcești aflate sub ferma comandă germană a feldmareșalului A. von Mackensen, au invadat Dobrogea. Forțele germane și austro-ungare de sub comanda lui E.von Falkenhayn (care fusese înfrînt la Verdun) atacau Oltenia dinspre Banat. Iorga a încercat să ridice moralul refugiaților: "Ați venit acasă la voi", căutînd să-i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a încercat să ridice moralul refugiaților: "Ați venit acasă la voi", căutînd să-i ajute să se simtă la largul lor la București 46. Dar germanii, cu forța lor modernă, mecanizată, disciplinată și încercată în lupte era cea care conta. Feldmareșalii von Falkenhayn și von Mackensen au forțat Dunărea, îndreptîndu-se direct spre București. Avioanele germane au început să bombardeze orașul. Iorga a protestat împotriva acestor bombardamente crude, violente și fără discriminare care făceau multe victime civile, printre care femei și copii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]