860 matches
-
să producă pentru succesul vesticelor din clasa de sus și din clasa de mijloc. Principala motivație a îndoctrinării prin media în privința postfeminismului vine din dorința de descătușare a industriei de reclame și filme față de limitele impuse sub influența agendei feministexe "„feminist": tratarea femeilor ca obiecte sexuale, încurajarea disprețului și violenței față de femei. Contraofensiva împotriva feminismuluixe "„Contraofensivaîmpotrivafeminismului" se manifestă accentuat și în unele medii academice, mai ales acolo unde femeile au evoluat spectaculos în ultimele decenii. Universitățile sunt centre de puterexe "„putere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
situație că sexismul, mai ales cel subtil, se strecoară în aceste medii presupuse a fi avangarde ale emancipării. Grupul privilegiat devine nemilos, se solidarizează ostil și intimidează femeile. Acuza principală este aceea că universitățile au devenit centre de îndoctrinare pentru feminiști, grupuri rasiale și sexuale și alți marginali. Contraatacurile de acest tip sunt mai rele decât sexismul, căci sunt insidioase. Lor li se adaugă pur și simplu o ironie permanentă, un „mișto” continuu, menit să aducă iarăși femeile pe calea cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
aberantă a feminismului cu nazismul)9. Temerile marilor adversari ai studiilor despre femei și despre alte grupuri tratate ca marginale (cele rasiale, de exemplu) sunt nejustificate și disproporționat inflamate. În continuare, în universități, curentele principale studiate nu sunt cele feministexe "„feminist" sau multiculturaliste. La facultățile de Științe Politice, de exemplu, și în conținutul cursurilor universitare, aceste tipuri de teme rămân marginale, sunt foarte departe de a „ocupa” teritoriile monopolizate de studierea fascismului, naționalismului, conservatorismului, cu atât mai puțin cele ale liberalismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
dezvolta într-un curent „matur”, demn de analiză și consemnare în „marile tratate”. Statutul multora dintre disciplinele incriminate de conservatori este cel de opționale sau facultative, cele obligatorii sunt altele. Aceasta face ca teama de acaparare a mediilor academice de către feminiști și multiculturaliști să fie cu totul nefondată, iar într-o țară ca România, chiar ridicolă. Studiile de gen, ca și studiile feministexe "„feminist" sunt atacate ca „neștiințifice”, ideologice. La acest tratament nu se supune studierea altor mari orientări în teoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
opționale sau facultative, cele obligatorii sunt altele. Aceasta face ca teama de acaparare a mediilor academice de către feminiști și multiculturaliști să fie cu totul nefondată, iar într-o țară ca România, chiar ridicolă. Studiile de gen, ca și studiile feministexe "„feminist" sunt atacate ca „neștiințifice”, ideologice. La acest tratament nu se supune studierea altor mari orientări în teoria politicăxe "„teoriepolitică". Acest tratament prin contraatac la ideologiexe "„ideologie" ignoră voit spulberarea mitului neutralității și obiectivității științifice. Atunci când, de exemplu, sunt promovate politici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
feminismul valului al III-lea. Feminismul valului al III-leaxe "„feminismulvaluluiIII" este un termen socotit mai potrivit pentru starea actuală postmodernă. O astfel de asumare înseamnă și o distanțare față de criticile întreprinse de către postfeminism, dar și o reformulare a agendei feministexe "„feminist" într-o manieră mai potrivită cu starea actuală a lucrurilor în societățile dezvoltate politic și economic (America de Nord, Uniunea Europeanăxe "„Uniunea Europeană", Canada, Australia, Noua Zeelandă). Există, prin urmare, o „Third Wave Agenda”, o Agendă a valului al III-lea (Leslie Heywood și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
de experiențe pe care le au femeile. Accentul nu mai cade asupra diferențelor dintre bărbați și femei, ci asupra diferențelor între femei situate în contexte sociale și politice particulare. În 1995 apar două cărți: Listen Up: Voice from the Next Feminist Generation (ed. Rebeca Walker, Anchor Books, New York) și To Be Real: Telling the Truth and Changing the Face of Feminism (ed. Barbara Findlen, Seal Press, Seattle) și un număr întreg din revista de filosofie feministăxe "„feministă" Hypatiaxe "„Hypatia" (1997), dedicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
denunțarea stării de victimă. - Feminismul trebuie să rămână prin excelență un angajament politic, și nu doar un simplu stil de viață: este angajamentul de a contracara patriarhatulxe "„patriarhat" în favoarea parteneriatului de gen. - Între teoria feministăxe "„feministă" și practica mișcării feministexe "„feminist" trebuie să existe o permanentă relație reciproc-productivă, fără pretenția unicității și omogenității politicii feministexe "„feminist", accentul principal căzând pe micropoliticixe "„micropolitici" și politici localexe "„politicilocale" și regionale 10. Abordările feminismului valului al III-lea se distanțează și ca stil de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
doar un simplu stil de viață: este angajamentul de a contracara patriarhatulxe "„patriarhat" în favoarea parteneriatului de gen. - Între teoria feministăxe "„feministă" și practica mișcării feministexe "„feminist" trebuie să existe o permanentă relație reciproc-productivă, fără pretenția unicității și omogenității politicii feministexe "„feminist", accentul principal căzând pe micropoliticixe "„micropolitici" și politici localexe "„politicilocale" și regionale 10. Abordările feminismului valului al III-lea se distanțează și ca stil de cele din valul al II-lea. Sunt mai puțin academice, mai accesibile, mai populare și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
între femei și bărbați, pentru recunoașterea integrală a drepturilor femeilor ca drepturi ale omului, inclusiv pentru extinderea exercitării acestor drepturi și în viața privată. Cele mai importante câștiguri ale primului val de feminism s-au așezat în cadrele mișcării feministexe "„feminist" liberale. Explicația dezvoltării feminismului liberal în secolul al XIX-lea poate fi găsită în declinul serios al situației femeilor în procesul de industrializare, în faptul că ele practic nu au avut acces la muncile din care se putea obține un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
sfere, cea publică și cea privată, au suferit o separație fără precedent. Interesant este că cel mai mult a decăzut condiția femeilor măritate din familiile burgheze. Ele au devenit persoane „neproductive”. Debuturile ideilor liberale le întâlnim în contextul teoriilor feministexe "„feminist" de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry", Condorcetxe "„Condorcet", Theodore von Hippelxe "„vonHippel", vezi Vogelxe "„Vogel,Ursula", 1995). 2.1.1. Prima lucrare de teorie politică feministă: O revendicare a drepturilor femeiitc "2.1.1. Prima lucrare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
apuseni ai vremii sale, Bolliacxe "„Bolliac,Cezar" consideră femeile ca având un pregnant rol civilizator. El face elogiul sensibilității feminine, păstrând intactă dihotomia rațional-emoțional ca dihotomie masculinxe "„masculin"-feminin. Unele dintre textele sale sunt coerente cu ideile unui alt mare feminist, John Stuart Millxe "„Mill,JohnStuart": „Unde stă cea dintâi inegalitate socială? În sclavia fămeiei”. Cu alte cuvinte, Bolliacxe "„Bolliac,Cezar" conștientizează faptul că subjugarea de gen este cea mai veche și mai răspândită formă de dominație, că patriarhatulxe "„patriarhat" este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
greu să vorbim în spațiul nostru cultural despre o teorie politicăxe "„teoriepolitică" feministăxe "„feministă" liberală, ci mai degrabă despre elemente de gândire politică de acest tip, ceea ce nu înseamnă că, mai ales pentru cititorii români, aceste poziționări liberale în spațiul feminist românesc sunt lipsite de relevanță. Uneori, feministele românce nu sunt consecvent liberale sau, cel puțin, debuturile feminismului politic românesc nu au fost liberale în sensul promovării drepturilor, libertăților și autonomieixe "„autonomie" persoanei, cu atât mai puțin a legitimității căutării fericirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Bucurxe "„Bucur,Maria", 2003, p. 2). Adică, pe scurt, pentru femei, modernizarea a însemnat o condiție legală mai proastă față de cea a bărbaților decât cea premodernă. Cetățenia republicanăxe "„cetățenie republicană" invocată de Maria Bucurxe "„Bucur,Maria" drept crez al militantismului feminist al acelor vremuri este acea formă de cetățeniexe "„cetățenie" în care individul este în slujba polisului, el este (și folosirea masculinuluixe "„masculinitate" aici e corectă, o dată ce femeile, de fapt, nu erau cetățene) o persoană cu responsabilități și datorii, trăiește în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
slujba comunității, și nu a propriilor sale interese. Această retorică nu a lipsit deloc în România, și a atins apogeul de extremă stângă în comunismxe "„comunism". Doar cei aflați în slujba binelui comun exercitau virtuți cetățenești 10. Efortul mișcării feministexe "„feminist" s-a îndreptat spre reașezarea sensurilor conceptului de virtute, încât la capătul unei astfel de reașezări, să aibă un loc și femeile. Maria Bucurxe "„Bucur,Maria" atrage atenția asupra locului deosebit de important pe care îl ocupă naționalismulxe "„naționalism" în acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
atrage atenția că, în conjunctura istorică dată, pe din afara drepturilor au rămas evreii din nordul Dobrogei și, evident, „evreicele eterne” (expresia îmi aparține), femeile. În acest context, nu este de mirare că maternitateaxe "„maternitate" trebuia să fie folosită de către feministexe "„feminist" în sensul retoricii autosacrificiuluixe "„autosacrificiu" și al suferinței materne pentru țară. Bunăstarea femeilor a fost substanțial legată, condiționată și justificată de cea a națiunii. Atunci, susține Maria Bucurxe "„Bucur,Maria" (ca și acum, de altfel - n. M.M.), „este foarte clar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
racordarea la feminismul internațional. Pe acest fond, feministele românce adoptă „limbajul statelor civilizate”, organizațiile de femei devin mai inclusiviste din punct de vedere etnic. Totuși, chiar și cu aceste evoluții, feministele continuă să apere statulxe "„stat" paternalist 13. „Unele feministexe "„feminist" se arată cu adevărat interesate de drepturile femeilor ca indivizi, dar nu sunt îngrijorate de tirania statului... Ele pledează mai degrabă pentru o protecțiexe "„protecție" mai mare a femeilor de către statxe "„stat" decât pentru libertățile pe care acesta ar trebui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
am selectat însă partea mai coerentă cu liberalismulxe "„liberalism". Termenul „feminism liberal românesc” este o etichetă ulterioară, respectiv actuală. Reprezentantele sale au ales să nu se înscrie net în altă orientare politică, preferând să fie, mai presus de orice, feministexe "„feminist". Intenția mea este aceea de a determina câteva dintre tipurile de argumentări liberale utilizate de către feministele românce în pledoaria lor pentru drepturi civilexe "„drepturicivile" și pentru drepturi politicexe "„drepturi politice". Aceste argumente se circumscriu prioritar perioadei premergătoare elaborării și votării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
domestice, asociat cu prizonieratul în frica față de violența domesticăxe "„violență domestică" și atitudinea arbitrar-despotică a bărbaților. Nu este de neglijat nici apelul pe care ea îl face la solidaritatea între femei. Acest apel este o caracteristică generală a gândirii feministexe "„feminist" și este derivatul faptului că, în condiții patriarhale, femeile au fost ținute separat una de alta, eventual manifestând solidarități private, nu publice. Lozinca revoluționară comună este: Libertate, egalitatexe "„egalitate", fraternitate! cu referire directă la solidaritatea masculinăxe "„masculin". Femeile au nevoie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
au izbit de argumentele conservatorilor, între care, cel mai vehiculat și mai înspăimântător (menit să țină marele publicxe "„public" la distanță) se referă la posibilitatea dispariției familiei dacă femeile au drepturi egale. Adela Xenopolxe "„Xenopol,Adela", alături de alte feministe,xe "„feminist" consideră că dispariția familiei este un argument complet greșit. Familiaxe "„familie" își transformă conținutul în sensul că nu vor mai fi inferiori și superiori înăuntrul ei. Limbajul adoptat de către feministele românce este cel clasic: „casa și familiaxe "„familie" sunt sfinte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
preponderent liberală): „Din punct de vedere al culorii politice, femeia înainte de a fi conservatoare, liberală, junimistă, democrată, naționalistă, radicală, progresistă, socialistă, legitimistă, clericală ea trebuie să fie «Feministă». Femeile trebuie să se unească sub un singur steag, steagul revendicărilor feministexe "„feminist"” (Eugenia de Reuss-Ianculescu18). „Chestiunea feminismului este o chestiune de umanitate și de civilizație, căci e vorba de a ridica jumătatea omenirii la cel mai înalt grad de culturăxe "„cultură" morală (subl. M.M.). Femeile și bărbații pot să meargă alături - nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
același timp, evident este faptul că, la nivel normativ, concepția despre relațiile de gen este una partenerialăxe "„parteneriat" și nicidecum una hegemonicăxe "„hegemonic" (matriarhalăxe "„matriarhală"), așa cum susține antifeminismul preventivxe "„antifeminismpreventiv" în România tuturor vremurilor. Una dintre cele mai importante feministexe "„feminist" de influență liberală este Calypso Botezxe "„Botez,Calypso". Numele ei se leagă direct de discursurile publice prilejuite de dezbaterile asupra Constituției din 1923, dar, sub anumite aspecte, perspectiva ei se apropie de o critică de tip radical. Între cele două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
2.3. Feminismul liberal contemporantc "2.3. Feminismul liberal contemporan" 2.3.1. Alianțe și distanțări teoreticetc "2.3.1. Alianțe și distanțări teoretice" Pentru a facilita înțelegerea a ce anume distinge feminismul liberal în raport cu celelalte teorii politice feministe,xe "„feminist" voi rezuma caracteristicile fundamentale ale liberalismului și felul în care caracteristicile concură sau nu la un liberalismxe "„liberalism" care asigură și drepturile femeilor, respectiv la criticile feministexe "„feminist" ale liberalismului (vezi și Rosemarie Tongxe "„Tong,Rosemarie", 1989, capitolul I, Barbara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
a ce anume distinge feminismul liberal în raport cu celelalte teorii politice feministe,xe "„feminist" voi rezuma caracteristicile fundamentale ale liberalismului și felul în care caracteristicile concură sau nu la un liberalismxe "„liberalism" care asigură și drepturile femeilor, respectiv la criticile feministexe "„feminist" ale liberalismului (vezi și Rosemarie Tongxe "„Tong,Rosemarie", 1989, capitolul I, Barbara Arneilxe "„Arneil,Barbara", 1999, capitolul V). a. Individul este liber și rațional, capabil să facă alegeri coerente cu propriul interes. Capacitatea de raționare distinge oamenii de animale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
tip de comportament nu este singurul posibil, pentru că indivizii acționează și irațional, sunt necesare crearea statului de dreptxe "„statuldedrept" și domnia legii. Indivizii trebuie să consimtă că există o autoritate (guvernământ) care se îngrijește de aplicarea legilor. Critici feministe:xe "„feminist" Neutralitatea de gen a individului liberal nu este altceva decât masculinitate axe "„masculinitate" universalizată (experiența și nevoile bărbătești extinse la ambele sexe). Individul teoriei liberale este gata crescut, este adult sănătos, dezlegat de obligații față de îngrijireaxe "„îngrijire" altora 21, este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]