1,275 matches
-
personale, găsirea propriei identități 152. Într-adevăr, „vocea proprie” a lui William Reynolds a răsunat puternic în teoria postmodernă a curriculumului de-a lungul ultimului deceniu al secolului XX. În acest răstimp s-au auzit și „ecourile” majore ale hermeneuticii fenomenologice în câmpul curriculumului educațional: Robert K. Brown (1991)153; Tetsuo Aoki (1986, 1990, 1991, 1992, 1993)154; Max van Manen (1990, 1991)155; Margaret Hunsberger (1989, 1992)156; Dennis Sumara (1992, 1994)157 ș.a. 15.3.7. Cherryholmes și utopia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
zeilor, Așa grăit-a Zarathustra, Știința veselă, Nașterea tragediei), Søren Kierkegaard (Era prezentă, Jurnalul seducătorului ș.a.). Între „precursori” și „promotori” - ca moment de cotitură în istoria medernismului și pregătirea „revoluției” postmoderniste - trebuie așezați Edmund Husserl (fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica fenomenologică). Promotorii, ca mari personalități ale postmodernismului, sunt considerați: Jean-François Lyotard (cu teoria „crizei marilor povestiri”); Michel Foucault (Istoria nebuniei în epoca clasică); Gilles Deleuze (Știința logicii, Anti-Oedip. Capitalism și schizofrenie); Jacques Derrida (Gramatologia; teoria „deconstrucției”, teoria „diferenței și diferanței” ș.a.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
până la pensionare (1928). A murit la 27 aprilie 1938. În ciuda ostilității cu care l-a înconjurat regimul nazist, n-a vrut să se expatrieze. În timpul vieții a publicat doar câteva opere importante: Idei pentru o fenomenologie pură și o filosofie fenomenologică (Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie, 1913). În 1928, discipolul său Martin Heidegger i-a editat Prelegeri despre fenomenologia conștiinței interne a timpului (Vorlesungen zur Phänomenologie des inneren Zeitbewusstseins). Pensionarul Husserl publică apoi, succesiv: Logică formală și transcendentală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a conștiinței. Din păcate, științele educației, cantonate în experimentalism agresiv și pozitivism insolent, au întârziat asimilarea fenomenologiei - cea mai adecvată metodologie de abordare a fenomenelor și proceselor educaționale care, prin definiție, sunt conștiente. Dar pedagogia viitorului va fi o știință fenomenologică sau, dacă nu, va rămâne o simplă maimuțăreală experimentalistă care nu merită atributul de știință! 104. Elevul lui Edmund Husserl, Martin Heidegger este probabil cel mai mare filosof al secolului XX. Nu putem reda, în spațiul restrâns al unei note
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viitorul arhiepiscop, i-a recomandat lucrarea lui Franz Bretano Despre semnificația multiplă a ființării la Aristotel (Über die manigfache Bedeutung des Seienden bei Aristoteles, 1862). Este lectura de adolescență care l-a marcat profund și care a dat impulsul cercetărilor fenomenologice ulterioare. În 1909 și-a început studiile academice la Universitatea din Freiburg, unde l-a putut asculta pe Husserl. Așa a ajuns în contact cu a doua carte care i-a marcat cariera: Logische Cercetări logice (Untersuchungen). Heidegger însuși a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe Rickert la conducerea Catedrei de filosofie, întrucât acesta a plecat la Heidelberg pentru a ocupa catedra lăsată liberă de Windelband. Este o schimbare semnificativă care i-a permis lui Heidegger să lucreze nemijlocit cu Husserl și să exerseze metoda fenomenologică. Practic, Heidegger a devenit asistentul lui Husserl. „Husserl a fost cel care m-a inițiat într-o treptată învățare a «vederii» fenomenologice: ea cerea abandonarea utilizării neexersate a unor cunoștințe filosofice laolaltă cu renunțarea la a apela la autoritatea marilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o schimbare semnificativă care i-a permis lui Heidegger să lucreze nemijlocit cu Husserl și să exerseze metoda fenomenologică. Practic, Heidegger a devenit asistentul lui Husserl. „Husserl a fost cel care m-a inițiat într-o treptată învățare a «vederii» fenomenologice: ea cerea abandonarea utilizării neexersate a unor cunoștințe filosofice laolaltă cu renunțarea la a apela la autoritatea marilor gânditori. Dar eu mă puteam despărți cu atât mai puțin de Aristotel și de ceilalți gânditori greci cu cât mai rodnică mi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unor cunoștințe filosofice laolaltă cu renunțarea la a apela la autoritatea marilor gânditori. Dar eu mă puteam despărți cu atât mai puțin de Aristotel și de ceilalți gânditori greci cu cât mai rodnică mi se arăta familiaritatea crescândă cu vederea fenomenologică pentru interpretarea scrierilor aristotelice. Firește, nu mi s-a relevat dintr-odată ce urmări hotărâtoare avea să aibă reînnoita concentrare asupra lui Aristotel. Exersând eu însumi, predând și învățând în preajma lui Husserl vederea fenomenologică și încercând, în cadrul seminarului, o înțelegere nouă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mi se arăta familiaritatea crescândă cu vederea fenomenologică pentru interpretarea scrierilor aristotelice. Firește, nu mi s-a relevat dintr-odată ce urmări hotărâtoare avea să aibă reînnoita concentrare asupra lui Aristotel. Exersând eu însumi, predând și învățând în preajma lui Husserl vederea fenomenologică și încercând, în cadrul seminarului, o înțelegere nouă a lui Aristotel, în anul 1919, atenția mi s-a îndreptat din nou spre Logische Untersuchungen, mai ales spre cea de a șasea Cercetare din prima ediție.” (Biemel, op. cit., p. 30) În anul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu adevărat «vie»” (Ființă și timp, ed. cit., p. 235). 118. Înțelegerea demersului lui van Manen reclamă folosirea unui index minimal de termeni husserlieni și heideggerieni care însă nu poate fi redat aici din motive lesne de priceput: aceste concepte fenomenologice își câștigă tâlcurile - adesea multiple- numai în contextul operelor lui Husserl și Heidegger. 119. N. McEwen, „Phenomenology and the Curriculum: The Case of Secondary-School Geography”, Journal of Curriculum Studies, 12 (4), 1980, pp. 323-340. 120. Van Manen, „Practicing Phenomenological Writing
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de procese psihice (percepția, raționamentul, luarea deciziei și rezolvarea problemelor etc.), prin stabilirea legăturilor existente între acestea și comportamentul uman. Perspectiva psihanalitică subliniază rolul motivației inconștiente și, mai ales, efectul refulărilor anumitor impulsuri din copilărie în conduita noastră actuală. Perspectiva fenomenologică se concentrează asupra trăirii subiective a experienței și asupra motivației în vederea autorealizării. Altfel spus, activitatea psihică umană și procesul de analiză a particularităților personalității pot fi studiate din mai multe puncte de vedere. Personalitatea, definită la modul general ca o
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în capitală pentru a-și continua studiile, renunță la cultivarea potențialităților sale intelectuale („omenești”) din pricina fixației fascinatorii asupra Ioanei Boiu, trufașa și glaciala aristocrată în casa căreia lucrează ca bibliotecar, reducându-și astfel, programatic, temeiul existenței la „suprafața” infinitezimală, esențializată fenomenologic, a unei corzi desfășurate deasupra abisului. Odată atinse culmile înghețate ale monomaniei ideatice - sărutul, la data și ora stabilite, a mâinii Ioanei Boiu, urmat de cedarea totală, inexplicabilă realist-psihologic, a acesteia (într-un paralelism cu trama epică din Roșu și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
din Act venețian, să proiecteze în figura de reputație îndoielnică a unei actrițe intensitatea patosului și încordarea spirituală a iubirii absolute. Răsturnările de situație, iarăși, se produc grație intervenției, suprarealiste avant la lettre, a unui deus ex machina de extracție fenomenologică, provocând ceea ce autorul numește, în Patul lui Procust, „dislocări de conștiință”: este cazul schimbării abrupte de atitudine, într-o singură scenă, a Ioanei Boiu - explicată de Perpessicius, în termeni psihanalitici, ca o formă de manifestare a isteriei sexuale - sau al
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
în demersul teoretic-demonstrativ al lui P., exemplar este, pentru destinul modernității pe cale de a se naște, Robespierre - revoluționarul pur, lipsit de scrupule și ezitări etice („dialectice”), a cărui unilateralitate caracterială, identificată cu inflexibilitatea ideii de revoluție, îl apropie de galeria fenomenologică a personajelor substanțiale - de care îl desparte, totuși, o doză „letală” de schematism convențional. Este, așadar, substanța pandantul filosofic al „fluxului de autenticitate”? Dacă încercările de definire filosofică a substanței, deși numeroase, rămân oarecum neclare și lipsite de originalitate - postulând
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
realist-mimetice („tradiționale”) - finită, masivă și static-convențională -, și chiar modernității înseși (într-un interviu din „Floarea de foc”, 1932), devenirea, polimorfismul și „nervozitatea” literaturii „substanțiale”, textul este suprafața fenomenală, aflată într-o permanentă expansiune, generată de procesele de „convergență” și „precipitare” fenomenologică, e textura eterică și învăluitoare, lingvistică și ideologică în aceeași măsură, a unei strategii (postmoderne) de tip carismatic. Dacă romanele Ion sau Răscoala ale lui Rebreanu conving, cele camilpetresciene seduc. Celălalt aspect, mai dificil de izolat analitic, al „fluxului de
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
prin Aufhebung - în orizontul finalist, vizionar-apocaliptic, al morții literaturii și artei: „Din convingere profundă, de ordin dialectic - spune P. într-un interviu acordat „României literare” (1933) -, cred că toată arta e caducă.” „Fluxul de autenticitate” este, în acest sens, „restul” fenomenologic opiaceu, „toxic” și fascinant, care, eludând întotdeauna convențiile și limitările tabelelor taxinomice, conturează, mistic, promisiunea unui „dincolo” de factură transliterară - a „mai-mult-decât- literaturității”. Temperament psihologic, autorul Patului lui Procust aduce în romanele sale, ca și maestrul său, marele magician al
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
lectură a scrierilor acestora. Ambele componente sunt tematizate în introducerea la Între extreme. Pe de o parte, autorul denunță „critică tehnică” prin care a fost citită poezia optzecista, propunând în contrapartida o „critică de identificare”, adică un „gen de lectură fenomenologica și estetică totodată, care combină/ îmbină [...] hermeneutica existențiala - vizând experiență revelatoare, originară, a subiectului creator, ca și, apoi, ontopoetica explicită și implicită în opera - cu critică tradițională de judecată estetică”; pe de altă parte, observă că optzecismul poetic camuflează, de
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
comportamentului individual și colectiv. Ca o reacție la accentuarea factorilor obiectivi în explicarea sociologică, în ultimele decenii s-au cristalizat, devenind destul de influente, o serie de orientări care încearcă să reediteze, într-un context științific nou, abordările idealiste tradiționale: sociologia fenomenologică, interacționismul simbolic, etnometodologia. Ceea ce caracterizează aceste orientări este încercarea de a transfera mecanismele determinative de la interacțiunea obiectivă a fenomenelor sociale la nivelul subiectului uman, autor al vieții sociale. Există o largă varietate de asemenea abordări. Unii reprezentanți ai acestora acceptă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este prezidat de o conștiință anume: o conștiință practică, reală a colectivității active. Pentru Marx, conștiința nu este doar un epifenomen, conștientizare posterioară, cu funcții explicativ-justificative. Diferența dintre cele două straturi ale conștiinței sociale o găsim și în lucrările sociologiei fenomenologice. Astfel, într-o influentă lucrare ce promovează sistematic punctul de vedere al fenomenologiei, Peter L. Berger și Thomas Luckmann (1967) lansează ceea ce eu aș numi teoria sensului uitat. Operând distincția dintre conștiința constitutivă (conștiința actorilor care produc instituțiile sociale) și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de care este pândită. Din acest punct de vedere este util un scurt comentariu în legătură cu această tentativă. În primul rând, din perspectiva metodei utilizate în elaborarea ei, Gurvitch folosește o metodă mixtă: analiza sociologică a proceselor obiective combinată cu analiza fenomenologică a trăirilor subiective. Analiza sociologică scoate în evidență durate, succesiuni, schimbări de evenimente cu structuri distincte. De exemplu, o societate stabilă este caracterizată prin repetarea, în cadrul unor cicluri de diferite amplitudini, a acelorași evenimente: strânsul recoltei, sărbători, însămânțare etc. Sunt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acestei tipologii este însă inclusă și atitudinea psihologică: semnificația subiectivă mai mare sau mai mică acordată evenimentelor, așteptarea unor evenimente, surpriza, nerăbdarea. În fapt, nune-ar fi deloc greu să bănuim că originea acestei tipologii o reprezintă mai degrabă analiza fenomenologică a trăirilor subiective. Fiecare dintre noi poate identifica, în aceste tipuri, trăiri pe care le-a experimentat în legătură cu diferitele situații. Problema care se ridică este deci dacă aceste tipuri de temporalitate au doar o existență subiectivă (aceasta este evident la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tulburări psihologice particulare. Principiile epistemologice ale modelului lui Beck Modelul lui Beck și psihanaliza Psihanaliza afirmă că experiența conștientă joacă rolul de ecran în raport cu dinamica inconștientului. Cognitiviștii care aderă la teoriile lui Beck utilizează, în ceea ce-i privește, o abordare fenomenologică. Mecanismele inconștiente sunt analizate prin intermediul unei introspecții foarte precise. In plus, la fel ca și comportamentaliștii tradiționali, Beck consideră că, dacă trecutul este important pentru a explica geneza structurilor cognitive actuale, problemele subiectului se manifestă „aici și în prezent”. Mai
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
reconcilierii” exclusivismelor programatice dintre sociologia „pură/teoretică” și sociologia „empirică/de teren”, Max Weber constituie punctul de plecare al unui postmodernism (avant la lettre) În dezvoltarea sociologiei. Eu Îl consider Întemeietor al sociologiei interpretative pe coordonatele căreia va evolua sociologia fenomenologică, interacționalismul simbolic, etnometodologia și chiar sociobiologia. Este legitim sub raport științific să avem ca obiectiv reconstituirea timpului interior al sociologiei plecând de la secvențele definitorii pentru maturizarea sa conceptuală și metodologică, nu de la timpul (obiectiv, cronologic) al societății și nici de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Haret, G.D. Scraba, N. Porsena, H. Fundățeanu, H. Sanielevici; orientări sociologice elitist-etnocratice În opera lui T. Brăileanu, A.C. Cuza, N. Paulescu, N.C. rainic; sociologia culturii, moralei și educației elaborată de V.I. Bărbat, C. Dimitrescu-Iași, G.M. Marica, Al. Claudian; orientări sociologice fenomenologice În opera lui T. Herseni și M. Vulcănescu. Spre sfârșitul perioadei interbelice sociologia românească atinsese apogeul dezvoltării sale, cu o școală sociologică modernă, reputată pe plan intern și internațional. Este semnificativ faptul că cel de al XIV-lea Congres internațional
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din perioada antebelică nu putea să nu lase urme după desființarea oficială a acestei științe În 1948. Cele mai vulnerabile domenii sociologice, care au fost, efectiv, Înghețate timp de peste cinci decenii, au fost acelea mai ,,Îndepărtate” de materialismul istoric: sociologia fenomenologică, axiologică, spiritualist-creștină, voluntaristă. Cu toată ostracizarea oficială a acestei științe, s-au manifestat o serie de izbucniri târzii ale acumulărilor sociologice existente. Ființa o masă de sociologi profesioniști care continuau să practice o sociologie mascată În cadrul altor discipline (economia politică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]