721 matches
-
Consecințele acestei refulări - despre care ea recunoaște că au fost „un anticorp pentru durere” - sunt multiple. După propriile-i spuse, se simte sărăcită și amputată, are senzația de a fi tăiată în două, de a fi otrăvită de o amărăciune ferecată sub lacăt, de a aluneca în prăpastia fără fund a tristeții. Ea resimte o disperare brută, este bântuită de angoasă și de un sentiment de nefericire pe care încearcă din răsputeri să le sufoce, dar care însă reușesc să se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
bătute, care nu mai reacționează la lovituri”. Aflarea veștii că propriul copil are o boală mortală sau pierderea soțului/soției sunt alte circumstanțe dureroase ce pot antrena, după cum a remarcat Bowlby (1980/1984), o „fază de amorțire”. Sentimentele sunt parcă „ferecate”, se instalează un „calm neașteptat”, iar individul își continuă viața obișnuită într-un mod mecanic. Aceeași apatie este observată de Thomé (1990) la Daniel, un pacient seropozitiv care mărturisește că nu mai are chef de nimic și că nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ce rătăcesc în spațiul transparent dintre pământ și cer. La rândul lui, "cu tot sufletu-n vis", omul își trăiește dureros condiția duală, rătăcind "nebun" printre sferele de argint ale armoniei cosmice, "în văzduhul bătut de himere", zbătându-se totodată "ferecat pe pământ". Dorul de esențe e mistuitor, iar dacă înălțarea până la ele pare imposibilă pentru tot ce se manifestă în lumea generațiilor, acest invizibil inexprimabil dă totuși ceva de văzut, propune imaginile-model ale sferelor de argint și, în strofele următoare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și cătunul Ghilea, care existau încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, trecea odinioară pe lângă Grota Urieșilor. Acolo, pe o movilă înaltă, într-un loc anume, o fost tare demult un beci cu porți mari, care se zice că era ferecat să rămână închis pe veci. Acel loc era străjuit de doi fagi urieși, cum nu se mai văzuseră până atunci. Pe aceștia mână de om nu i-a putut doborî la pământ niciodată. Se vede că și ei erau ferecați
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
ferecat să rămână închis pe veci. Acel loc era străjuit de doi fagi urieși, cum nu se mai văzuseră până atunci. Pe aceștia mână de om nu i-a putut doborî la pământ niciodată. Se vede că și ei erau ferecați! Acele porți, spune povestea, erau cu o lacată, și ea fermecată, care se deschidea singură doar în noaptea de Înviere. Numai atunci ieșeau de acolo urieșii, cu o turmă de oi, cu care porneau la vale pe Pârâul Negru, până la
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
porțile s-au deschis. Atunci au văzut pe urieși și au fost orbiți de o lumină galbenă drept în față. Multă lume a crezut că acolo era comoara urieșilor și au vrut s-o fure, numai că porțile au rămas ferecate pe vecie. Unii zic că într-un an încă cineva a văzut doi urieși: un bărbat și o femeie. Dar cine știe dacă o fost adevărat? Dreptu-i că numai numele locului a rămas, de-i zice Grota Urieșilor”. 19. Pădurea
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
семи томах, том 1, ed. cit., c. 19. 228 Ibidem, p. 318. 229 Soljenițîn face distincția între două modalități de ortografiere: GULag și GULAG. Ultima formă este utilizată de scriitor pentru desemnarea "țării", "ciopârțită de geografie într-un arhipelag, dar ferecată de psihologie într-un continent, [...] aproape invizibilă, aproape imperceptibilă, locuită de poporul zeki-lor" (A. Soljenițîn, Arhipelagul GULAG, vol. I, traducere, note și tabel cronologic de Nicolae Iliescu, postfață de Alexandru Paleologu, Univers, București, 1997, p. 5). 230 Lăcrămioara Petrescu, "Interferențe
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
edificiu extrem de solid, în care el trebuia să se simtă bine, confortabil, astfel încât să nu-și dorească să iasă de acolo. Dacă însă ar fi încercat să iasă, ar fi constatat că nu e posibil, se află închis, porțile sunt ferecate sau nu există, casa aceea atât de fericită e de fapt un labirint. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu tata. 11 TC "11" \l 1 Mă trezesc din visul cu tata, un vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încercări, când și tata aștepta să fie "ridicat" (termenul era consacrat, arestările politice constau în "ridicări" nocturne), un rol important în existența noastră îl avea o ladă; un lădoi mare, greu, de lemn solid, cred că era stejar, cu încheieturile ferecate în colțari de fier, închis cu două lacăte sigure. Obiectul nu avea nici un nume, nu-i spuneam în nici un fel, dar credeam că este "lada de zestre". Mulți ani am dormit pe această ladă, toți anii studenției; nu mă deranja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Concursul interjudețean Popas pe tărâmul fanteziei-tehnica quilling „ Cea mai scumpă bijuterie a unui om este mâna lui de aur.” (Tudor Mușatescu) Cufărul magic ce ținea ferecate inventivitatea, fantezia, imaginația și elanul spre aventură a fost deschis, pentru prima oară, în data de 5 martie 2011, la Liceul Teoretic ,,Miron Costin” din Iași, când a avut loc prima ediție a ineditului concurs ,,Popas pe tărâmul fanteziei Tehnica
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Dumitraşcu Maria-Monica () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1864]
-
fi redus - tot după optica mea - la o manifestare cuminte, cu un protocol respectat și... poate, cam atât?! Ploaia, apa, acest element sacru și viu, ce ar trebui scris cu majuscule - adică APA - ne-a spălat (purificat) bine, ne-a ferecat în Casa noastră și ne-a forțat să trăim efectiv împreună, să ne deschidem inimile și, fără vreo planificare ca în cazul enunțat mai sus, să ne iubim! Să emanăm iubire și să primim iubire! Doar o inimă înghețată, neatinsă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
istoria țării noastre de dinainte și din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Am gândit la soarta noastră tristă, vizitând Castelul Cecilienhof, locul unde, la 17 mai 1945, Stalin, Churchill și Truman au decis soarta a milioane de oameni, ferecând și românii pentru aproape jumătate de veac în "lagărul comunist". Intrat în pâinea de "atașat cultural", aveam să aflu de la o persoană autorizată, nimeni altul decât ministrul culturii, că prin tradiție nu Berlinul e capitala spirituală "absolută" pentru muzică, aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cama razi colaboratori pe cei cu personalitate și talente În devenire, sau pe cei În dificultate cu ei Înșiși și cu vremea lor; necunos cuți sau nerecunoscuți Încă și altora, intrarea mea francă În bârlo gul lor le descleșta sufletele ferecate cu cele șapte lacăte ale Îndoielii, ale ezitării, ale neîncrederii În sine. Dar, În afară și peste toate astea, inconformismul și felul meu băiețesc, care Îndepărtau orice aprehensiune de vreo insi dioasă coterie literară sau altfel; cum și pasiunea mea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau „Frigiderul”, la temperatura de minus 20 de grade Celsius. O celulă fără geamuri, numai gunoaie, umezeală și mucegai, îngheț peste tot. El, împreună cu un medic, poet, probabil cu Vasile Voiculescu, amândoi incomozi, destinați ca să moară. După ce gardienii le-au ferecat ușile, până la împlinirea celor 8 zile cât dura recluziunea totală, Daniil și-a privit tovarășul, s-a scufundat în rugăciune, după care s-a așezat pe burtă, cu mâinile întinse, în semn de sfânta cruce cu trupul și i-a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
o perioadă bună și nici societatea în care trăiau. Revoluția avusese loc în anul 1989, aproape de Crăciun. Tranziția se preconiza a fi de lungă durată. Înainte de Revoluție, întreaga națiune fusese izolată de restul lumii din afara graniței. Părea că toată lumea era ferecată cu lacăte și interdicții de a comunica cu exteriorul. Acum visele unei întregi națiuni deveniseră pline de tensiuni și frământări de tot soiul. Carlina fusese marcată de această Revoluție, mărșăluise pe străzi ca orice visător dornic de libertate. Dincolo de așteptările
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
au fost arse, iar după moartea lor, Provincia a moștenit „avutul” lor: de multe ori, doar o carte, două, o fotografie, un caiet cu însemnări ... Însă, de cele mai multe ori, o carte de rugăciuni, o culegere de meditații, ceva ce rămâne ferecat în Arhiva Provinciei ca o relicvă prețioasă. La episcopul Ioan Duma este atât de emoționant să citești jurnalul său din prima zi de preoție până târziu peste ani; la părintele Gheorghe Patrașcu - predicile, exercițiile spirituale și poeziile scrise de-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
E o icoană făcătoare de minuni, adusă de la Muntele Athos, și care, într-o noapte când se prăznuia răstignirea lui Iisus, a plâns cu lacrimi, cu lacrimi adevărate. Își face cruce și se cufundă în rugăciune. Alături, o Biblie mare, ferecată în argint; de altfel, cărți se află răspândite peste tot. În fundul iatacului, un pat cu baldachin și draperii de catifea purpurie pe care e brodat același obsedant vultur bicefal. O blană de urs întinsă pe dalele de piatră. Când intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi avem nevoie de înțelegere, de dragoste. Ah, cum avem nevoie de dragostea voastră! Dumnezeu a făcut bărbatul și femeia una să fie și-n pat, și-n viață. Stai așa! se plesnește el cu palma peste frunte, ia cartea ferecată în argint și începe s-o răsfoiască, să caute. Stai să vezi! Imediat! Iată! Am găsit! Să-ți citesc! Ascultă: "Vino iubitule! Sunt bolnavă de dragoste! Haidem să ieșim pe câmp, să mânem noaptea în mijlocul florilor... Mâna ta cea stângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
câteva păcătoase bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu începuse încă slujba de vecernie, că Ștefan, nerăbdător să cerceteze zugrăveala desăvârșită de neîntrecutul zugrav de icoane Roșca, cere să i se deschidă ușile grele, ferecate în fiare, de puteai trage în ele cu pușcile cele mari. Când intră în biserică, îl izbește un pătrunzător miros de ulei, de vopselărie, amestecat cu iz de ceară de albine arsă în câteva sfeșnice ce pâlpâiau încă. Se strecoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea avut la inima lui! M-a prigonit! rânjește Isaia întruchipare a urii. Dar credeți c-am stat cu brațele încrucișate? Mai bine tac. Spune! Spune! îl încurajează Alexa. De noi n-ai a te teme. Spui... Dar să vă ferecați gura. Și așa Vodă cată "dovada", spune și își drege glasul. Țineți minte, atunci, la Baia, când oastea ungurească a lovit Moldova? Noi, mai mulți boieri, am socotit că a sosit clipa să mântuim țara, să doborâm tiranul cu ajutorul regelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat uitării. Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de oștean. Că doar nu mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se repede să le dea o mână de ajutor: Aveți grijă! O puneți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cheamă Bodo.“ Găsi și o punguță de piele de Cordoba, din care negustorul scoase uimit o minunată cruce de aur bătută cu ametiste, prinsă Într-un lanț tot de aur nu mai puțin masiv, cu o Încuietoare tot cu ametiste ferecate În aur. Urs, căruia Îi trecuseră prin mână nenumărate bijuterii, care mai de care mai bogate, se minună de finețea lucrăturii și de mecanismul neobișnuit al Încuietorii. O clipă se gândi să prindă crucea la gâtul copilului. Dar se opri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dinspre acea parte. Anul zidirii mănăstirii de către marele logofăt Ioan Golăi este incert. El se poate deduce cu oarecare aproximație de pe o adnotare în limba slavonă făcută pe un Tetraevanghel care, după traducerea lui Melchisedec, spune: „Acest Tetraevanghgel l-a ferecat panul Ioan Golăi, Marele Logofăt, și soția sa Ana, pentru sufletele lor și ale părinților lor și ale copiilor lor, și îl dădu spre ruga sa în biserica cea de piatră din Iași, unde este templul Inălțărei Domnului Dumnezeu și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
le infiltra gândul utopic al aflării adevărului și șanselor dincolo de fruntariile țării. Făceam parte din generația următoare, care nu a mai avut nici măcar posibilitatea de a spune "Nu", asemeni lui Eugen Ionescu, societății postbelice. Noi am fost nevoiți să ne ferecăm glasurile ca să nu cădem pradă opresiunii ocupanților roșii și apoi rămășițelor lor comuniste. Cea mai mică tentativă de a păși pe alte căi decât cele indicate de partidul unic erau aspru sancționate și poate cei mai buni dintre noi au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]