8,422 matches
-
liniști și neliniști în egală măsură, cum "libertatea, binele și răul (co)există în același timp în fiecare om, misterul existenței nu poate fi descifrat. Scrisoarea pe care scriitorul o scrie lui Dumnezeu se încheie astfel: Sunt și nu sunt fericit. Îți mulțumesc, Doamne". Iustin Panța - Manual de gânduri care liniștesc/ Manual de gânduri care neliniștesc - o încercare de filosofie poetică -, Ed. Cartea Românească, București, 2000, 272 p., f.p.
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
se află încă în suferință: elevii n-au scăpat, nici în ziua de azi, de eterna d-nă Bărbulescu și confuz-ridicolele sale manuale de limba și literatura română. Nu s-a găsit leac nici talentului șogunilor pedagogici județeni de a-și ferici contemporanii cu nemuritoarele lor concepții didactice aflate încă în perioada pre-Comenius și pre-Pestalozzi... Într-o primă fază, Banca Mondială a oferit României o importantă sumă de bani, menită să faciliteze redactarea și producerea cărților pentru clasele I - VIII. Lucrurile au
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
în primul rînd, de ceea ce vedem, de ceea ce auzim - și ceea ce inventăm, ceea ce vine dinspre noi spre lume. Îngerul păzitor și "le cinéma de croyance" C.P.: Mariajul acesta - tratarea documentară a unei ficțiuni - e greu să-l faci să fie fericit și cu asta m-am luptat cînd am făcut filmul: povestea e a lui Ovidiu, iar Naratorul e în spatele lui - un personaj invizibil care alege, ca autor ce este, și povestește cam tot ce vede și face Ovidiu & Co. Astfel
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
cuminte. și, bineînțeles, nu mă uitam la fete. Erau niște proaste, ziceam. Dar nu mă interesau. Nici nu le uram, nici nu... Erați studios? Arborați, pe atunci, un aer superior? Nu, mă preocupau nebuniile. Mă preocupa poezia. Stăteam și eram fericit că mă simțeam bine cînd făceam o poezie. Care chiar era tîmpită, și eram de acord. Găsisem ce-mi trebuia, chiar dacă nu întinsesem bine de coarda aia. Și, firește, adolescență, firește, sport, și cel mai aspru sport este rugby-ul
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Asta vreau să scriu eu. A, scrii, a spus el. Da, scriu. Păi, ce scrii? Ei, scriu și eu prostii, i-am spus. Ce prostii? Să vii la mine, zice. Vrei să vii la mine? Maruța ne așteaptă. O să fie fericită. Maruța însă s-a speriat... De atunci, nu m-am mai despărțit de el și el nu s-a mai despărțit de mine. El a acceptat să publice într-o revistă de la Craiova, de nu știu unde, doar cu condiția să pună
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
întîlnirea planului politic și a celui etic în teoria aristotelică despre stat: o problemă majoră a Politicii e cum pot fi făcuți oamenii fericiți, deci virtuoși. Cuvintele-cheie (arete, virtute sau desăvârșire, și eudaimonia, fericire) sunt de natură etică. Omul e fericit numai când e virtuos, iar virtutea e viața în conformitate cu rațiunea. Virtutea nu poate fi realizată în afara unui cadru organizat, statul. În acest context, statul e văzut ca având fundament teleologic (provenind din teoria aristotelică a cauzelor): ' Scopul cetății este viața
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
să vadă lucrurile așa cum sunt. Nici măcar nu vor să se oprească din a se naște și a muri tot timpul. Țin neapărat să vadă mereu trupuri noi, în loc să se oprească și să rămână alături de Dumnezeu, acolo unde într-adevăr sunt fericiți.' Teddy își prevede propriul sfârșit (faptul că urma să fie împins într-o piscină golită de apă de către sora sa mai mică), fără ca acest lucru să-l tulbure. 'E atât de stupid să te temi. În fond, nu faci altceva
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
că ar fi momentul să înțelegem că poporul român nu e o maimuță dresată de istorici și botezată de gînditori de tip Cioran. Poate că ar fi momentul să acceptăm că sîntem mai degrabă deosebiți decît asemănători și să fim fericiți că nu ne confundăm unii cu alții. În sfîrșit, dacă tot sîntem dispuși să împărtășim aceleași valori, prin tradiție sau prin proprie deliberare personală, poate că ar fi momentul să nu ne mai fie frică de valorile altora, ci să
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
Pe oricine. Oricare dintre nepoții săi, total necunoscuți, i-ar fi fost indiferent. Și Spînul era destul de bun, cîtă vreme îi asigura succesiunea. Împăratul Verde e mai mult un colecționar. De sălăți, de pietre nestemate. Și, ca orice colecționar, e fericit cînd ajunge să se înfrupte dintr-un mit și contemplă capul cerbului cu stea în frunte. Poate că Împăratul Verde e, de fapt, un filozof. Cînd stoic, cînd epicurean. Și din perspectiva lui putem rescrie basmul, care a încetat, demult
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
rol activ și-l va avea. Partenerul jocurilor ei periculoase fi-va, de acum încolo, Harap-Alb. Iar miza, tocmai de aceea, este însăși viața. A oricăruia dintre cei doi soți. Despre care nu se spune, în final, că au trăit fericiți pînă la adînci bătrînețe. Nu se spune nici măcar că au trăit. Și din perspectiva ei putem rescrie basmul. Cine mai rămîne? Craiul, tatăl lui Harap Alb. Personaj complex, ca toate cele episodice, deși E.M. Foster spune invers. Craiul e profund
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Cojocaru. - Să vă aduc o cafea și câteva prăjituri. - E vorba de vreun eveniment? - Da, să-l numim eveniment. Pentru noi este. Dan, băiatul cel mare, a trecut examenul de licență la Litere. L-a luat cu zece și suntem fericiți. - Bravo! Dați-mi voie să vă sărut mâna și să vă felicit. Este, Într-adevăr, o biruință. - Alerg să vă aduc cafeaua. Este dulce, așa cum știu că vă place. Mai puțin prăjiturile... Peste doar câteva clipe cafeaua cuprinsese, cu aroma
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
a trebuit să trîmbițăm cu toții că filmul e-o formă de artă - de parcă s-ar fi îndoit cineva pîn-atunci - și din două filme unul a fost făcut de te miri ce romantic care-a-nvățat la stat și ne-a fericit cu viziunea lui asupra vieții clasei muncitoare. Iar de atunci ați ținut-o tot așa! Cristoase, n-am mai văzut altă țară care să se ploconească așa în fața oamenilor numai fiindcă pretind că-s artiști! Bașca scriitorii! Doamne, cum îi
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
scrierea Istoriei critice a literaturii române. Am conceput-o și am încheiat primul volum la insistențele lui. Pe care le-a prelungit cît a trăit în speranța că nu mă voi opri la el. Cînd am abandonat politica, a fost fericit: nu atît gestul în sine, căci n-avea nimic contra politicii, el, care scrisese despre politicieni, cît ideea că-mi voi face timp să isprăvesc Istoria de el comandată (iar volumul întîi, tot de el tipărit). Nu știu ce va mai fi
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
de francză i-au fost oaspeți. M-am simțit mîndru ca o piatră a Colosseumului cînd, la Capri, am primit un premiu din partea unui juriu de scriitori și ziariști, în același timp cu John Le Carré. De asemenea, am fost fericit precum coarnele unui taur după ce au sfîșiat veșmîntul de lumină al toreadorului, atunci cînd editorii catalani mi-au atribuit premiul Atlantida." Chestionar (în loc de încheiere) Pivot mărturisește, în legătură cu Bouillon de culture, că de fiecare dată cel mai greu i se părea
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
sau chiar sub acesta. Există, în presă, și salarii sub un milion de lei pe lună. Și mai există muncă gratuită, în cadrul așa-zisului sistem al angajării de probă: muncești o lună sau mai multe, nu iei nici un ban, ești fericit că publici, crezi că ți-ai găsit un loc, apoi ți se spune că ,,nu corespunzi" și sînt luați alți ziariști ,,de probă". Ai pierdut degeaba un timp prețios nu numai pentru posibilele alte căutări, ci și în ceea ce privește vechimea. Ce
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
trăit, a studiat și și-a desăvîrșit educația. S-a măritat, tînără, cu prințul George Valentin Bibescu, fiul fostului domnitor muntean, om de lume, industriaș și pasionat în ale aviației. Căsătoria lor (au avut o fiică, Valentina) nu a fost fericită, soțul înșelînd-o constant, încît, cei doi oameni de lume, au convenit să-și trăiască, fiecare, viața. În România, cînd poposea, avea două celebre castele, cel de la Mogoșoaia și cel de la Posada, bașca apartamentul din București și cel de la Paris. A
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
înfrângeri, care se încheie așa: "Democrația liberală din Europa de Est este în suferință. Nu există nici o alternativă radicală la orizont [...] Într-un interviu acordat unui post de radio maghiar, am fost întrebat dacă eu, fost disident, pot spune acum că sînt fericit. Am răspuns că democrația este un lucru destul de bizar, de care te bucuri pe cont propriu". Evident, democrația nu e ceva care se înțelege sau se creează de la sine. Ea este o formă socială educată. Democrația se învață, își are
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
în atelier, decantarea - negrăbită, neliniștită - a sugestiilor, ordonarea lor într-o structură de-sine-stătătoare, toate au concurat la fixarea unei delimitări. Ce am făcut de-atunci - pînzele imense la care lucrez acum, atît de la limita cu abstractul - stă sub acea aură fericită din 1968. Un element, predilect în arta modernă - tenta plată - își are, în ce mă privește, obîrșia în Voroneț, Sucevița, Moldovița. Pot să te asigur de un lucru. Eu, care nu sînt un specialit în pictură, doar un iubitor de
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
scris ceva poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. L.V.: Cum vedeți dvs. finalul ideal pentru un roman? Ați distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au făcut și scriitorii fluxului conștiinței. Deosebirea este că dvs. nu o faceți doar de dragul inovației. Dvs. chiar așa vedeți viața, veșnic neîncheiată, cu un va urma. Cum hotărâți unde trebuie să se încheie romanul? D.L.
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
pe Rimbaud și pe Baudelaire, pe care, de altfel, tânărul Trakl îl citea fascinat când se afla la Viena, pe la fel de necunoscuta (în timpul vieții) Emily Dickenson cu care împarte același simț al contradicțiilor intime ("Sunt întotdeauna trist când sunt fericit. Nu e ciudat?" sau "Devii mereu mai sărac pe măsură ce te îmbogățești" - din corespondența lui Georg Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
atentat la conștiința de creator a artistului: "Nici pomii galbeni, nici pomii roșii,/ Nici pomii verzi,/ Și nici ideile repetate la nesfîrșit ale mierlelor,/ Asemenea stucaturilor repetate/ De-a lungul unor încăperi fără număr/ În care nimeni nu poate fi fericit;/ Și nici smochinii născîndu-și cu greu/ Nisipul semințelor/ În dosul gratiilor inventate să-i apere;/ Nici elefanții cu crengi și cu frunze,/ Nici coridoarele de stamine,/ Nimic nu reușea să spună mai mult/ Decît vraja de-a nu trebui să
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
lîngă mine. Nu știam de ce nu am voie să mă uit înspre ei, că nimeni nu formulase o asemenea interdicție și nici nu avea cum s-o formuleze, din moment ce în universul nostru nu existau decît cravate roșii, cer albastru, zîmbete fericite de copii și tătucul Lenin și Stalin. Dar eu nu am călcat această interdicție. Am tras totuși cu coada ochiului. În ce an? Poate în '58-'59. Cînd i-am văzut, mi s-a făcut frică. Erau urîți, erau slabi
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
N. Titulescu, găsindu-se loc, în schimb, inexistentului, ca om politic, Duiliu Zamfirescu? Dar trecînd de observații (notate, cer scuze, abrupt chiar de la început), trebuie să observ că ideea de la care a pornit, în intreprinderea sa, dl Ioan Adam e fericită, realizîndu-se ceea ce dorea, un panteon al vieții politice românești de la începuturile liberalismului românesc, de la 1848 (C.A. Rosetti, Ion C. Brătianu) pînă tîrziu în interbelicul secolului, acum, trecut. Ceea ce nu-i puțin lucru. Printre creatorii liberalismului românesc, cărora li se
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
fiorul aparte al prozei: faptul că ceva despre care știm că e doar închipuire poate prinde viață și deveni real, poate deveni experiență autentică, ceva ce mai că ni s-a întâmplat. Revenind la relațiile părinți-copii, copilăria mea a fost fericită și liniștită, iar relațiile cu părinții au fost bune. Iată deci că explicația autobiografică nu se potrivește cu multele situații de familie nefericite ori amare din romanele mele - și, în treacăt fie spus, se pare că în general scriitorii se
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
K/unisch/ povestește legendă Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înțelesul alegoric ce i-am dat este că geniul nu cunoaște nici moarte și numele lui scăpa de simplă uitare, pe de altă parte, însă, pe pămînt nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar nici noroc". Kunisch a întreprins călătoria în Orientul Europei la sfîrșitul anilor cincizeci (în 1857 se îndreaptă spre București, unde ajunge la mijlocul lui iulie) ai secolului al
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]