708 matches
-
se părea mie. Fusesem politicoasă și adecvată cu copiii. Mă înțelesesem bine cu soțul ei. Și când Sheba îmi ceruse sfatul, îi răspunsesem cu înțelepciune și înțelegere. Sheba fusese în mod evident recunoscătoare. Cât mă înșelam! Dar cât eram de fericită! Șapte Locațiile, cred, sunt principala preocupare a iubiților în primele zile ale idilei lor. Unde să se întâlnească. Unde să o facă. În lipsa unei alternative mai agreabile, s-au întors în parcul Hampstead de multe ori. (Sheba nu e sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
viitoare. E greu de crezut că s-a ajuns la asta. Sheba, o femeie întreținută, pe care mama ei și Richard o tratează ca pe Typhoid Mary. Atunci când am cunoscut-o prima dată, Sheba mi s-a părut indestructibil de fericită; o minune modernă a împlinirii. Viața ei cu Richard - cinele, vacanțele în Franța, casa plină de colegi și copii, foste neveste și prieteni - era parcă ruptă din secțiunile de lifestyle ale ziarelor. Exista întotdeauna o excursie zgomotoasă de grup care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-i dăduseră Tylenol cu codeină, era limpede că Mike știa că visele lui sunt deșarte, dar asta nu conta nici cât negru sub unghie. Omul era devotat unor nenumărate improbabilități optimiste, iar Jina se lăsase deja sedusă de finalurile lui fericite. Viitorul alături de el i se părea sigur. Ceea ce, acum, făcea ca respingerea lui să doară și mai tare. Spune-mi adevărul, a spus ea acum. O crezi pe-o femeie care m-a trădat, care și-a sfâșiat în scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aici e o filosofie publică. La noi e doar un film american prost, ușurel, cu personaje simpatice care fac în genere lucruri bune și cu acțiune care te anesteziază: mici necazuri pe care personajele le depășesc în final și surâd fericite în jurul unei pizza în familie. Acest film este complet rupt din viața americanului mediu. Nu are nimic metafizic, nu este strigătul dramatic al filmelor europene, mai ales rusești, lumea își caută fericirea în orice nimicuț și nimicuțul chiar devine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
câteva prietene, de mult obișnuite în prelungile vizite de după-amiază, se făceau a nu o pricepe; continua să citească și acum, înnobilare la răstimpuri rare. În felul acesta se scurseseră zilele vieții, egale între ele, pe care ea le socotea fericite, toate în umbra adormitoare a salcâmilor și a aerului umed venind dinspre fluviu, pentru că niciodată nu-și dorise mai mult. Și zilele continuau să treacă mai departe, leneșe, nevăzute, și acum după război ca și înainte, fără să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
excepție; Balzac și Proust: primul mă sperie, al doilea mă încântă. Veți recunoaște că sunt mari amândoi. Peroră apoi despre ei cu o pasiune ieșita din comun, într-un limbaj de o atât de mare plasticitate încât mă gândii ce fericite trebuie să fie elevele acelor clase ascultând-o, căci nu putea vorbi acolo altfel decât acum, pentru că rostea substanța. Târziu, încheind vorbirea despre Proust, recită din Verlaine și Baudelaire, iar inflexiunile vocii căpătară tandreți și capcane în care se rotiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
brațul lui Avrămeanu și-și lipi capul pe umărullui. —Ți-am făcut gustul... am venit să-ți vedem împărăția de la marginea lumii... - Și râdea subțirel. Să plecăm repede, repede... repede... departe!... unde-s flori... și cântece! Ah! cât sunt de fericită, Georges!... Grăbiră pașii; și boierul cel bătrân se silea să-i ajungă; părea puțin cam plictisit; zicea cu mustrare: —Rozino... Rozino... te observă oamenii. Fii cuminte. Apoi începu a tuși și zvârli țigara. Iana zise, privind zâmbitoare după arătarea fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fost o fotografie atârnată pe perete, în care un Aidan mai tânăr strângea în brațe o fată, care stătea cu spatele lipit de pieptul lui. De îndată am știut că era Janie. Cum arăta, deci? Oh, știți, zâmbitoare și fericită, cum arată oamenii de obicei în poze! În cele expuse în vitrine, în rame argintii, bogat decorate, cel puțin. Deja mă simțeam puțin tulburată, încă dinainte de a realiza că era frumoasă: păr lung, negru, inelat (a cărui frumusețe nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zbierând „Bravo, Anna!!!“. Dar asta nu e tot, am zis, chinuindu-mă să par ușor ironică. Oh, da? Am un bonus. Am făcut o pauză, lăsându-i să aștepte, apoi am arătat spre cicatrice. — După cum probabil că ați observat, sunt fericita posesoare a unui chip brăzdat de o cicatrice. I-am lăsat să chicotească stânjeniți. În cele două săptămâni de când am început să folosesc Formula 12, a avut loc o ameliorare de proporții. Mi-am fotografiat cicatricea chiar înainte de a începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ne-am unit forțele cu Jacqui și Kate, ținându-ne toate de mână. Helen ni s-a alăturat, apoi Claire, apoi Maggie și micuța Holly, apoi Rachel. Eram un cerc de fete, cu rochiile noastre de sărbătoare unduindu-se, toate fericite, zâmbind și râzând. Cineva mi-a pus-o în brațe pe micuța Holly și ne-am învârtit împreună, ajutată de mâinile surorilor mele. Rotindu-mă, întrezărind în trecere fețele lor luminoase, mi-am amintit ceva ce nu știam că uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
brunetă cu tenul palid, de vârsta mea, cu un corp plăcut. O mai văzusem pe undeva. Încântat de cunoștință, am spus eu. Am auzit atâtea despre dumneata, John, a spus Vron. — Vron e azi o fată cât se poate de fericită, spuse tatăl meu răgușit Nu-i așa, scumpa mea? Vron își înclină capul în semn de aprobare. — E o zi deosebită pentru Vron. Arată-i, Vron. Vron se ridică, adunându-și cutele capotului. Se duse la măsuța de serviciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trebui să te obișnuiești cu acest fel de comportament, să știi. Nu ne felicită nimeni? a spus Belinda bosumflată. Tati, s-a întors către tatăl ei și a continuat pe un ton alintat. Nu te bucuri că sunt atât de fericită? Sir Richard s-a topit. —Draga mea copilă... S-a ridicat și el în picioare și a îmbrățișat-o. Dominic a chemat un chelner și a comandat șampanie. Geneviève o săruta acum pe Belinda, dar când s-a tras înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
posturi! Eu primisem Rio della Burlești, un sat care, dacă te gândești bine, nici nu-i așa de departe de București unde aș vrea eu să mă Înscriu anul viitor la engleză-fără frecvență. Și dacă ai ști tu, Zare, ce fericită aș fi să știu că Îmi răspunzi la această scrisoare și că voi sta totuși În mica localitate Burlești mai multă vreme În așteptarea ta. Ceva poate urgent schimba totul În cenușă și nisip. Nici nu bănuiești la ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
singura cale ca să-și dea seama cu ce avea de-a face. În afară de asta Însă, suna bine. Poate că era cea mai bună soluție și ea o știa. —Sincer? Nu mă așteptam la asta, dar sunt cât se poate de fericită. Voiam s-o fac de multă vreme și, ei, sunt foarte nerăbdătoare să văd ce urmează. Am luat Încet o gură de cafea și am contemplat această nouă informație. —N-ai fi atât de nerăbdătoare dacă n-ai fi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
orar e un mare rahat și m-am gândit că nu te-ai culcat Încă. Avery e iar plecat din oraș și nu prea am pe nimeni aici pe care să-l sun și să-l deranjez, așa că tu ești fericita câștigătoare În seara asta! Tonul ei părea fals și mi-aș fi dorit să fiu mai aproape de ea. —Pen, mă bucur mult că m-ai sunat! Ce mai faci? Nu te-am trezit, nu-i așa? Nici pomeneală. Mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
categoric amuzant. Ai văzut articolul din Wall Street Journal? Au ridicat În slăvi localul. L-au numit pe Sammy unul dintre cei mai buni bucătari din ultimii cinci ani. Știu, scumpo, știu. Ăsta pare să fie tonul general. Nu ești fericită pentru el? — Habar n-ai tu, am șoptit eu. —Ce? — Nimic, nimic. Da, bineînțeles că sunt fericită pentru el. Dar mi-aș dori doar să fiu fericită cu el. Sammy Își deschisese restaurantul - un local Încântător cu influențe orientale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a trădat. Tristă, cu sufletul greu, Îmi continui calea, Cu speranța neostoită Că o voi revedea mâine. Nu-mi vine să cred! am izbucnit în râs. Ce trecut puteai să-ți plângi la o vârstă atât de timpurie? Cine era fericita căreia îi dedicaseși poezia? — La unsprezece ani mă subjugase profesoara de matematică. Deși materia predată de ea mi se părea total mente inutilă, eram topită după profesoară. O aștep tam la intrarea în clasă, o așteptam la ieșire, mă gândeam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
etajere. Erau printre ele pozele mele din copilărie și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre copaci, m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o să Înceapă să Îmbătrânească... - Dar Încă aleargă ca un diavol! - Da, asta așa e... Ca și cum cu totul altceva ar fi vrut să spună, tânăra se Întoarse spre tatăl ei și Îl Îmbrățișă cu putere. - Dacă ai ști cât sunt de fericită... - Știu, fetița mea, știu... spuse Încet Litovoi, mângâindu-i părul. Ne bucurăm cu toții, de la măria sa până la ultimul oștean. Cred că e grea așteptarea, până la primul fir al ierbii... dar ce nuntă de poveste va să fie!! - De poveste, da... L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a trădat. Tristă, cu sufletul greu, Îmi continui calea, Cu speranța neostoită Că o voi revedea mâine. Nu-mi vine să cred! am izbucnit în râs. Ce trecut puteai să-ți plângi la o vârstă atât de timpurie? Cine era fericita căreia îi dedicaseși poezia? — La unsprezece ani mă subjugase profesoara de matematică. Deși materia predată de ea mi se părea total mente inutilă, eram topită după profesoară. O aștep tam la intrarea în clasă, o așteptam la ieșire, mă gândeam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
etajere. Erau printre ele pozele mele din copilărie și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre copaci, m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nimica fuse: răul abia urma să mă strivească-n cale. Balaurul de foc și de oțel topit zbucni și-mi dărâmă din temelii sălașul. Cu mine ce se-ntâmplă destulă vreme nu știi. Ce noapte! Două morți Îmi plămădise: cea fericită, blândă și cea hâdă, neagră. Cu greu Îmi deschisei obositele pleoape, cu greu galbena țărână o azvârlii din nas și din amara gură. Nobilu-mi raft cu tomuri Înțelepte se dovedise iar prieten statornic: mă apărase, căzând peste mine, de zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îndeosebi Vlahuță și prietenii lui, nu cunoșteau alte distracții decât cetitul cărților și plimbările pe aleile retrase din grădina publică (a Bârladului n.n.) sau dealul „Țuguiata” Gheorghe Vrabie „Bârladul cultural”, p.145 MAMEI ( fragment ) Din vremile apuse ș‐ atât de fericite, Aducerile‐aminte adesea mă‐ mpresoară. Ce de viață‐n urmă !... Ca un potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cultural”, p.145 MAMEI ( fragment ) Din vremile apuse ș‐ atât de fericite, Aducerile‐aminte adesea mă‐ mpresoară. Ce de viață‐n urmă !... Ca un potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și ca din cărți, trecutul fantastic mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne !... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
iubitul meu, așa cum ar fi fost normal. Au trecut mai multe zile. Eliza mi-a sugerat să-l sun eu, Însă cât de ridicol e să-ți suni iubitul să vă Întâlniți doar pentru a-i spune că nu ești fericită alături de el? Am vrut să aștept. Până la urmă ne-am Întâlnit la școală. Victor m-a văzut pe culoar și m-a smuls din mulțime Într-un colț mai retras. Nu am reușit să-i zâmbesc În timp ce m-a Îmbrățișat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]