718 matches
-
cât de tâmpită. Voiam să-mi vărs toate necazurile în capul lui Suze, așa cum fac întotdeauna, și să o las pe ea să găsească o soluție. Dar acum... pur și simplu nu se poate. Arată atât de calmă și de fericită. Ar fi ca și cum aș deversa deșeuri toxice într-o mare de un albastru paradisiac. — Bex! Bună! Când mă vede se ridică și eu am un nou șoc în fața... imensității ei. — Suze! Fug spre ea și o îmbrățișez strâns. Arăți senzațional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
te poți răsfăța cu două nunți, cum îți iei două poșete! — Știu! Știu! Am să tranșez situația cât de curând, crede-mă! — De ce nu mi-ai spus asta până acum? Fiindcă erai atât de drăguță și de senină și de fericită, de-aia! mă tânguiesc. Și fiindcă n-am vrut să-ți distrug buna dispoziție cu problemele mele idioate. — Vai, Bex. Suze mă privește în tăcere - apoi își pune un braț în jurul meu. Spune-mi... ce ai de gând să faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mi-am mai făcut și cea mai bună prietenă să intre în travaliu prematur! — Suze, îmi pare foarte rău, spun, cu un nod în gât. — Nu e vina ta! Nu fi proastă! — Ba da! Erai atât de senină și de fericită până când m-ai văzut pe mine. Ar trebui să mă țin deoparte de femeile însărcinate... — Trebuie să mă duc la spital. Suze e albă ca varul. Toate femeile din familia noastră nasc repede. Mami m-a născut pe mine într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ascuns, că a aruncat-o după numai o zi. Și uite! Asta-i ziua când l-am adus acasă! Luke se așază la masă și se uită la poze, cu o expresie ciudată pe față. — Pare... cât se poate de fericită, spune. — Păi e, răspund. Îl adoră pur și simplu. Chiar și atunci când urlă. — Par deja extrem de legați unul de celălalt. Se uită la o fotografie cu Suze care râde în timp ce Ernie o apucă de păr. — Așa și sunt. Când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
consecință, de astă dată trăiește în haloul unui conflict. Conflictul pare de interese, este artificial. Începe cu sine și se propagă pănă la cel mai îndepărtat actant social. Sentimentul victimizării prinde contur, toată lumea îi pare ostilă așa cum toată lumea îi pare fericită cănd evaluările școlare nu îi sunt favorabile. Fericirea celorlalți, cauza propriei nefericiri. De ce? Nimic mai simplu, a învăța a devenit o caznă și ce vină să fi avut tănărul să fie obligat la asemenea furci caudine?! Desigur, poziționare eronată, colimatorul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
decât drept director al departamentului românesc de la Deutsche Welle. Eroarea enormă a dlui Constantinescu de a anunța, la New York, că dl Hurezeanu urma să preia funcția de purtător de cuvânt al Președinției României avea nu doar să compromită o asemenea fericită (pentru Președinție) mișcare, dar avea să arunce și o umbră nemeritată asupra excelentului jurnalist. Decepționat însă, tot dl Constantinescu avea să se arate, intrând încă o dată în rolul pe care l-a desăvărșit pe scena politicii - cel al văcarului supărat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
niciodată vreo palmă în toată copilăria mea. Când se supăra pe mine, mama nu-mi vorbea două zile. Nu-mi adresa nici un cuvânt, ceea ce mă ustura mult mai rău decât orice palmă. Mă duceam să-mi cer iertare și eram fericită când mă săruta și reîncepea să-mi vorbească. Recompense speciale nu primeam, pentru că tot timpul mi se cumpăra câte ceva. Vrute și nevrute. Am fost, în toți anii de școală, o elevă strălucită. Foarte conștiincioasă, foarte tocilară, iar mama era foarte mândră de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe stratul de frunze țintind cu privirea bolta albastră, ascultând cu religiozitate muzica păsărilor și copacilor și, după câteva minute, s-a întors la mașina. Mi-a mulțumit spunându-mi: "La anii mei, am colindat toată lumea, dar clipe atât de fericite și de minunate ca acestea nu mi-a fost dat să trăiesc niciunde!". Un capitol aparte în activitatea din acești ani a fost colaborarea mea cu "instituțiili". La vizitele la nivel înalt erau prezenți "distinșii" peste tot, pentru a asigura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
îi mai scriau felicitări? Ce căutam eu departe de Moșu’? Cum era căsuța mea fără luminițe? Atâtea amintiri, atâtea colinde, atâta durere... Steaua noastră unde e? Doamne, iartă-ne și ajută ne să găsim drumul spre casă! Scrisoarea 30 Eram fericită când duceam gunoiul. Trebuia să ies din perimetrul curții, să trec pe lângă niște copaci, să zăresc pârâul, să merg puțin pe o șosea pe care mai treceau și mașini. Doamne, ce lux! A vedea o mașină era semn de civilizație
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pe o șosea pe care mai treceau și mașini. Doamne, ce lux! A vedea o mașină era semn de civilizație. Lumea se rotea, ceva se mișca. Eu nu! Păcat că această mică aventură avea loc o dată la trei zile. Eram fericită când spălam geamurile. Trebuia să ies din casă și să le spăl și pe din afară. La un moment dat mă aflam în spatele casei, unde nu mă putea atinge privirea scrutătoare a Concettei. Dacă mă roteam cu spatele la casă, aveam în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
duse o mână în părul lui, iar cu cealaltă mână căuta să se apere, încercând din instinct să oprească totul. Obrazul ei era înfierbântat, iar buzele lui i se păreau că spun ceva: „Te iubesc !” Învăța să fie din nou fericită. La urma urmei cui îi păsa așa de mult de ea? Soarta nu ți-o poți schimba atunci când vrei tu. Ea nu face decât să urmărească fericirea sau nefericirea ta. El îi cuprinse mijlocul ușor, cu bărbăție și-i atinse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
începea să se degradeze încetul cu încetul, iar viitorul se preconiza cu nori. Lumea își vedea de treaba ei, fără să influiențeze cu ceva traiul lor. Uneori, Carlina se întreba dacă vreodată mai fusese și alte făpturi pământești atât de fericite așa cum fuseseră ei la începutul relației. Visele ei se risipeau odată cu această întrebare, azvârlind-o cu brutalitate în viața reală. Nouă luni mai târziu era penibil să o descrii pe Carlina. Avea o burtă uriașă, iar casa îi părea mereu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cel mai bine de ce o făcuse. Acum hoinărea prin lume și credea că pribegia era ultima soluție să o facă să uite de toate necazurile avute. Spera ca afacerile să-i meargă bine, să se realizeze așa cum își dorea. Ce fericită ar fi fost să-l aibă pe Alin cu ea! Gândul acesta o învioră brusc, o aduse la realitate din starea aceea de parcă ar fi fost o navă aflată în derivă și departe de țărm. Era o femeie puternică. Încercă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a arătat din prima clipă când am pus piciorul în Cetatea Sucevei. Că s-a cutremurat pământul și s-a prăbușit Turnul Nebuise, zâmbește ea trist, apoi se scutură, înfrigurată. Dar ce vorbe auziți de la mine... Știu Maria...Nu ești fericită în Moldova...Știu...Iartă-mă... Poate că... Nu numai tu, Ștefane... Port și eu, am și eu vina mea. Am încercat... N-am reușit. Am obosit, Ștefane. Tot zbuciumul acesta... Sunt atât de obosită... Acolo, departe de lumea dezlănțuită, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreme. Urs tocmai se Întorcea dintr-o călătorie de la Padova, unde Încheiase o afacere strălucită. Deși ar fi trebuit să fie foarte mulțumit, avea inima grea. Se gândise tot timpul la soața sa, Wilfriede, care mai avea câteva săptămâni până când Fericita Ana, mama Sfintei Fecioare, avea să-i ajute a se izbăvi de suferință. Zürichul zăcea sub zăpadă. De pe malul lacului pe jumătate Înghețat, Urs ghici unde se afla casa lui, mai Înaltă decât toate celelalte, și se minună că toate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ale mâncării în coș, eu m-am furișat și m-am vârât în palcul cu fân, al cailor, de sub jiț. Căruțașul, Silvestru Clemenciuc a înhămat caii, s-au urcat femeile în spate și mama pe jiț și au pornit. Ce fericită eram! Fânul din palcă mirosea adormitor și în căruță, mă simțeam legănată. Am și ațipit. Nici n-a durat o oră și-am ajuns la ogoarele cu pricina. Au coborât toți și domnul Silvestru a dezlegat caii de la oiște să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pentru asta, că ouă aveam destule. Ba, îi spunea tatei, cât de săritoare sunt la treburi și el mă lăuda mereu. Pentru mine, pentru mintea mea de copil, o vorbă "mare" și-o îmbrățișare de-a tatei conta enorm. Eram fericită toată ziua. Aproape că nu-mi trebuia nici mâncare. Într-o zi de august, rețin că, într-un cuibar am găsit o găină pe ouă. Cloncănea și mi-a dat cu ciocul peste mâini, când intenționam să scot ouăle de sub
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să avem grijă că ei formează o pereche. Al meu era femelă. Mă și gândeam că nu va dura mult și ne vom prinde și la alți iepurași. Se va mări considerabil familia lor, după cum s-a și întâmplat. Ce fericite eram amândouă! Făceam ce făceam prin casă și repede mergeam în grajd, la iepurași. Tata ținea cu noi și ne sfătuia mereu cum trebuie să-i îngrijim și să-i hrănim. Mama nu se arăta prea încântată căci, ei au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
te binecuvântez și te iubesc pentru toată bucuria și toată fericirea pe care le-ai adus în biata mea viață. Ești o inimioară vitează, mândră și cinstită. De mâine încolo am să te ur măresc cu gândul prin Elveția. Fii fericită, Mouette! II Miercuri seara, 10 septembrie [1947], București Scuză patetismul ieftin de la sfârșitul primei pagini; ultimele rânduri, deși sincere, se năruie sub locuri comune și nu rezistă la lectură. [...] Mi-am înghițit la repezeală prânzul; am prăjit și am măcinat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Dar pot să-ți scriu. Azi-noapte am visat că nu mai puteam să-ți scriu și că între noi două era chinul unor luni și luni lipsite de mâzgăleala asta care ne dă iluzia că suntem una lângă alta. Fii fericită acolo, scumpa mea. Binecuvântez, totuși, ziua în care ai plecat ca să trăiești și să-ți atingi scopul. Te iubesc. Mamina II 8 octombrie [1947], miercuri O lună! Azi o lună, odaia ta era proaspăt plină de tine; eu eram bolnavă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ieșite din acea „mai-mult-decât-bucurie” a unei „uniri”, de fapt a „descoperirii” formidabile a unei rudenii de limbă și de sânge și, mai ales, a unei istorii, a unei origini milenare, „nobile”! O „mai-mult-decât-o-bucurie”, de fapt o uimire, un fel de fericită, aproape neîncrezătoare, stupefacție, comparabilă cu aceea a unui om oropsit, disprețuit, dar și aproape uitat de toți cei care „Învârt cu adevărat treburile lumii” și care se trezește ca „dintr-un vis”, dureros de lung și de confuz sau, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar preface în scrum, tot n-ar da înapoi. Din contra, perspectiva ca acel lucru să se întîmple îi dă o stare de exaltare. Nu-i exclus atunci ca prin pereții casei respective să răzbată exclamația impregnată de sadism: „Ce fericită aș fi, dacă tu n-ai fi deloc!” Ca și cum vorba homicidă și-ar fi făcut efectul, după aceasta se instalează liniștea... *Am simțit dorința de a se face cît mai repede dimineață ca să încep să scriu. *O sugestivă ilustrare a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stratul de frunze țintind cu privirea bolta albastră și ascultând cu religiozitate muzica păsărilor și copacilor și după câteva minute s-a întors la mașina. Mi-a mulțumit spunându-mi: "La anii mei, am colindat toată lumea, dar clipe atât de fericite și de minunate ca acestea nu mi-a fost dat să trăiesc niciunde!". Un capitol aparte în activitatea din acești ani a fost colaborarea mea cu "instituțiili". La vizitele la nivel înalt erau prezenți "distinșii " peste tot, pentru a asigura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
următoarele 24 de ore vor fi expediați în România. Am mulțumit, solicitând să fiu ținut la curent cu expatrierea. Am răsuflat ușurat, dar liniștea mi-a fost de scurtă durată. Peste 4 zile, colonelul m-a sunat iarăși, transmițându-mi fericita informație că emigrația română din Sao Paulo s-a îmbogățit din nou cu 15 concetățeni. Ce se întâmplase: cei 15 fuseseră expediați din Sao Paulo înapoi către România, cu avionul, pe ruta Sao Paulo-Madrid-Paris-București, fără a fi însoțiți, așa cum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pri mejdia de ieri. Julie a fost singura care a părut că ignoră această primejdie. Natura răului de care suferea favori zează, din cât se zice, asemenea iluzii; dar caracterul ei a contribuit neîndoielnic mult la aceste iluzii fericite; spun fericite, pentru că nu mă pot pro nunța cu certitudine asupra temerilor pe care o moarte sigură i le va fi inspi rat. Niciodată această idee nu s-a prezentat într-o mani eră pozitivă și directă spiritului ei; cred însă că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]