1,443 matches
-
capătă un răspuns pozitiv - cel puțin până la sfârșitul anilor ’70 - în legătură cu trei tipuri de tensiuni care au afectat în trecut relațiile dintre cele două superputeri. O manifestare a unei astfel de destinderi o reprezintă eliminarea din ansamblul relațiilor sovieto-americane a fervorii ideologice cruciate care a transformat în primele etape al Războiului Rece - și din nou în anii ’80 - fiecare întrecere într-un conflict maniheist între bine și rău, făcând foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă, negocierea acordurilor. O astfel de decontaminare
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și completat de tendințe moderniste, într-un proces ce reflectă complexitatea unei literaturi ajunse la deplinătatea conștiinței sale estetice. Căutările tânărului poet abordează succesiv tematici romantice, simboliste, parnasiene și tradiționaliste, într-un adevărat „abecedar” al poeziei, parcurs cu devoțiune și fervoare. Iar cea mai importantă lecție este, fără îndoială, lecția argheziană, pe care N. o exersează cu meticulozitate obstinată, perfect conștient de importanța ei pentru devenirea spirituală a oricărui poet: „În adăpostul stânei păstorul lâncezește / Și tot mai grea în suflet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
de a înțelege fiecare caz sub forma unui sistem unic și funcționabil. Problemele metodologice nu sunt niciodată pur și simplu metodologice, fiindcă ele întotdeauna fac referire, în mod direct sau indirect, la convingeri puternic înrădăcinate despre natura cunoașterii și adevărului. Fervoarea epistemică sălășluiește pretutindeni pentru că forma este inseparabilă de conținut. Cu toate acestea, datoria noastră este să descâlcim noțiunile de câte ori ni se oferă această posibilitate. Există diverse strategii care permit organizarea cercetării cazurilor creative. Principalul obiectiv al acestui eseu are la
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
anii noștri natura a atins limitele capacității sale de a se autoregla, iar investițiile necesare În menținerea acestei capacități sunt și vor fi uriașe. Prin urmare, resursele și posibilitățle naturii de a se autoregla și regenera sunt limitate și temporare. Fervoarea față de progresul industrial și implicit față de urbanizare, față de avantajele revoluției tehnico-științifice În realizarea civilizației zilelor noastre, a Început să pălească treptat când s-a constatat dezastrul natural pe care-l creează. Însuși țara noastră sub acest aspect a avut de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
adevărat că linia de demarcație dintre cele două domenii este greu de trasat în mod limpede. Dar atunci când devine puțin clară sau când dispare complet, puterea centrală este pusă în imposibilitatea de a conduce. America a îmbrățișat cu o asemenea fervoare privatizarea, încât a ajuns să pună în mâini private tot felul de activități care, până atunci, erau considerate publice și rezolvate potrivit criteriilor specifice din acest domeniu (colectarea taxelor, asigurarea securității pe stradă sau chiar apărarea granițelor). Toate acestea pot
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
am dori să insistăm asupra cauzelor unei asemenea decizii. Naughton asociază explicația cu marile balansuri din istoria acestei țări, cu îmbrățișarea cvasi-exclusivă a unui model, a unei orientări sau direcții. Când China a construit socialismul, s-a concentrat cu o fervoare ieșită din comun asupra acestui obiectiv, iar când a trecut la edificarea economiei de piață a făcut-o cu aceeași determinare. Astăzi știm că prăbușirea țării s-a petrecut în secolul al XIX-lea, dar un moment de referință al
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
tot parcursul elaborării acestui volum ne-am tot întrebat oare ce putea face Deng la sfârșitul anilor '70. Mai toți autorii de prestigiu care au scris despre China au remarcat, ca o caracteristică a chinezilor, faptul că îmbrățișează cu o fervoare ieșită din comun o direcție, o formulă de dezvoltare. Când au trăit în imperiu au adulat imperiul, când au îmbrățișat socialismul au făcut-o fără echivoc. Ce putea propune Deng la sfârșitul unei epoci în care ideologia dominase atât de
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
propriile rezultate. Percepția percepția în rândul chinezilor, dar și al cetățenilor din alte țări parcă a luat-o înaintea rezultatelor propriu-zise. Și, astfel, joacă rolul unei forțe de accelerare a evoluției. Pragmatismul pe care China l-a îmbrățișat cu atâta fervoare ne avertizează că ar fi riscant să facem previziuni cu privire la evoluția acestei țări. Este însă important să arătăm că, din punct de vedere al percepției, opinia publică este pregătită pentru orice succes, oricât de mare. Nu numai că îl așteaptă
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
1957) (1998). A colaborat cu Cezar Petrescu, în 1952, la scenariul filmului Nepoții gornistului, distins cu Premiul de Stat. În ultimii ani de viață N. își exprima părerea critică despre regimul la a cărui consolidare culturală contribuise în tinerețe cu fervoare. Fără a merge până la o contestare fățișă, își trecea deziluziile în poezii de respirație maiakovskiană, rămase în sertare sau risipite prin publicații obscure. Ultimul său proiect, un Dicționar cronologic al literaturii ruse, amplă operă colectivă căreia îi asigura coordonarea, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
mea, le amintesc cititorilor că la sfârșitul acestui volum vor afla un scurt eseu ritmat al bine cunoscutului dr. Triller (pe care l-am tradus din germană), despre mijloacele asigurării unei bătrâneți fericite - și chiar dacă nu dovedește o prea mare fervoare poetică, e oricum prețios pentru sfatul pe care Îl conține 302. Sher Singh este extrem de politicos și de amabiltc "Sher Singh este extrem de politicos și de amabil" Din fire, maharajahul Sher Singh era extrem de politicos și amabil. Avea o intensă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și răul din această latură sufletească a omului. După ce semnul astrologic al Peștilor apune ne putem închipui că această eră, în care omul a devenit incapabil să gândească pentru el, a fost totuși timpul în care ne-am supus prin fervoare religioasă forțelor divine. Acum e vremea să aflăm adevărul care ne va elibera și să gândim pentru noi. Răsare epoca Vărsătorului, amintită în Apocalips drept Sfârșitul Zilelor. La acest sfârșit cosmic, când toată cunoașterea va fi știută, va fi mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o „nemurire” câștigată cu prometeism. Nu poate muri, pentru că în realitate nu a trăit niciodată. Ivan Turbincă le-a perturbat tuturor liniștea datorită turbincăi sale, și datorită superiorității cu care este construită ființa umană. Așa cum limbajul pictorului Hieronymus Bosch „egalează fervoarea unora dintre oratorii amvoanelor medievale, care nu au cruțat deloc urechile celor ce-i ascultau”(Fierens), și cum „semnul primei ispitiri a spectatorului va fi, fără îndoială, întrebarea dacă răul poate sau nu să fie frumos” (Jose Luis Porfirio), la fel de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sună, tot sună...” (Sirena fabricii...). De remarcat preponderența verbelor hortative, poetul, un retorizant, voindu-se tribun. Limbajul alternează profeții volante cu scepticismul: sensibilitate și rațiune, credință și negație, toate traducând dezacordul. Senzația de scindare între posibil și deziluzie înseamnă dramă, fervoare, având cauze complexe, unele legate de condiția umană, altele de limitele sociale: „Sângele la vis mă cheamă,/ Creierul visul mi-l destramă” (Vine, vine). Nonsensul vieții îl obsedează: „Nu mai cred în tine.../ Vine alba ceață,/ Vine neagra viață” (Ceață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
prin urmare și orice valoare tradițională, prefigurând astfel trăsăturile nihilistului anarhico-libertar ce își va trăi vremurile sale de glorie în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Capitolul 4 Nihilismul în sens social și politic și originea sa franceză În fervoarea de a-și regăsi îngerii pierduți, omul urmărește umbre infernale. Noua accepție a conceptului, folosit pentru a descrie o stare a societății care trebuie depășită, poate fi detectată în opera singurului mare gânditor romantic de confesiune catolică, Franz von Baader
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
epilepticii, prin expresivitatea angelică, în contrast cu reactivitatea lor explozivă și vîscozitate ideatorie; • oligofrenii, prin inocenta lor sugestibilitate; • maniacii, prin tumultul psihomotor nepotolit și euforie contaminativă; • melancolicii, prin durere morală și autoacuzatoare; • schizofrenii, prin înstrăinare și demodulare ideo-afectivă; • deliranții, prin bogăția și fervoarea argumentării paralogice; • demenții, prin pierderea funcțiilor de cunoaștere și sărăcirea conținutului trăirilor afective etc. Acordând atenția cuvenită psihologiei interpersonale și, în consecință, psihoterapiei, subliniem, totodată, efectul binefăcător pe care îl resimt bolnavii manifestându-se în cadrul unui grup receptiv. Referitor la
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
sacrului nu este ceva accidental, ci constituie un element important În structura conștiinței, Încât „Religia inundă toate conținuturile vieții și le face să irumpă În transcendent, Într-o formă nouă.” Pentru educația religioasă, cultivarea intensității trăirilor, stimularea nevoii de sacraliate, fervoarea susținerii și argumentării necesității de a crede Într-o lume mai bună, aflată Într-o dimensiune de ideal, divină, sunt determinante. Lipsită Însă de suportul moral - care Îndeamnă la Îngăduință și Înțelegere - sau de cel estetic - care cultivă dreptul la
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
în ea înseamnă deopotrivă a se regăsi pe sine și a-i regăsi pe ceilalți. Nu contează dacă e vorba de întreaga lume dintr-un penitenciar sau doar de o facțiune a ei. Prin el, ceilalți împărtășesc aceleași emoții, aceeași fervoare, aceeași speranță la aceleași apeluri, aceleași cuvinte de ordine, aceleași referințe și aceleași certitudini. În jurul său, prin supunere, devoțiune sau entuziasm, este restabilită comunicarea afectivă (sistematic reprimată de autorități) și se consolidează o nouă rețea socială. Eroul este "agent al
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
imagistică impregnată de patetism și câteodată eterogenă („firul de iarbă crește, eu scriu”, „eternă arcă”, „izbucnește dintr-o statuie lumină”, „sumerianule, ridică-ți casa”, „muncă a timpului”). Pentru M. poezia este un fel de ceremonial plăsmuit inteligent, dar și cu fervoare. Treptat el abandonează compoziția digresivă, ca în Poeme europene (1980), volum inspirat de câteva călătorii, aici respirația fiind mai largă și meditația luminată natural, sau în Tratatul despre spini și alte poeme (1982), unde se produce o așezare în matcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
de debut, The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului (1989), relația cu transcendentul e literaturizată, construită livresc din paradigmele sacrului (citatul evanghelic, folosit pentru valorile lui existențiale). Ceea ce izbește în aceste versuri este atmosfera de reculeasă intimitate și de temperată fervoare psalmică. Lumea ca o rană se hrănește și se salvează nu prin îndoială, nici prin jefuirea cerului, ci prin umilința împărtășirii din aceeași suferință. Fiindcă imaginea Cuvântului rătăcitor, ostenit, ocrotitor, răstignit și înviat nu este, în cele din urmă, decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
de generalizări, concluzia ce închide volute argumentative, stilul rafinat și laborios care urmărește aproape cinegetic ideea. Ideea!... Ideea dreptății, de exemplu! Intelectualul e contemplativ, e reflexiv, gândește. El știe. Are și marele dar că exprimă admirabil ceea ce știe, contrazice cu fervoare și persuasiv dacă e cazul, insistă, răstoarnă. Vrea să schimbe lumea. E iluminat. Intuiește mersul lumii, formulează ipoteze, dă sentințe, judecă. Mai și desființează dacă se impune. Totul în numele ideilor. Mai ales în numele ideii de dreptate. El e neliniștit, fremătător
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cauze sociale pe care o crede nobilă, Kazantzakis comite erori ideologice pe care mulți intelectuali le comit. Deziluzia lui în fața lui Maxim Gorki, scriitorul angajat în revoluția comunistă, este profundă atunci când scriitorul rus îl primește cu rezervă și nu cu fervoarea la care s-ar fi așteptat. Kazantzakis este adeptul revoluției, adeptul egalității. Și asta se vede și în romanul său, acum în discuție. I se pare că religia creștină, reinterpretată, radical schimbată, ar putea reinstanția raiul pe pământ. Găsește religia
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
valorilor, în limbajul maestrului său vorbind. Contextul e unul neașteptat: o comunitate de creștini aproape indiferenți față de valorile creștine e distribuită, cu ocazia apropierii sărbătorii pascale, în roluri specifice evenimentului. Indiferența crapă asemeni unei măști și din spatele ei crește o fervoare mistică în stare să reasambleze ordinea socială. Personajele aproape că-și recompun identitățile, noile date existențiale venind parcă din pecetea rolului asumat. Personajul distribuit în rolul lui Hristos este pus să-și reconfigureze identitatea într-o luptă interioară sfâșietoare. Manolios
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
decupaje ce au cuprinderi variabile, centre de focalizare tematică obișnuite în poezia modernistă: copiii, casa, locuirea, devenirea, nostalgia rădăcinilor ancestrale, interogația metafizică, contemplația existențială, deliberarea lăuntrică, celebrarea femeii și erotismul, abordat, în cele mai vechi, într-o modalitate care îmbină fervoarea mistuitoare cu reticența aluziv-sentimentală, iar în cele mai recente în chip mai explicit și viguros, recurgând la o simbolistică fără ambiguități și la o imagerie frapantă. Se poate observa la V. o continuă, deși nu spectaculoasă, ajustare și concentrare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
devine mai interiorizat, mai puțin transparent, se narativizează, caută să semnifice într-o simbolistică mai opacă și, tematic vorbind, revelează predispoziții tanatice. Poezia arborează doliul și se deschide către zone crispate, sumbre ale emoționalului, autosugestionându-se în același timp în sensul fervorii onirice de tip dark: „El va veni și ne va pregăti pentru Dincolo;/ s-au pregătit muribunzii extraordinari ce-și dezveleau/ dinții mărunți și încă sunau din dulcele corn, dar era/ cu putință să-mi povestească desfătarea din groapa cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
SF Grădina de cenușă. Primul volum, culegerea de „ficțiuni speculative” Planetarium, îl publică în 1987. Prozele SF cuprinse în Planetarium sunt scrise de P. în contextul anilor ’80 ai secolului al XX-lea, perioada „noului val”, a almanahului „Anticipația”, a fervorii cenaclurilor de gen și a fanzinelor. Un număr de tineri, majoritatea de formație pozitivistă, abordează literatura SF de pe alte poziții decât o făcuseră cei din generațiile anterioare, tributare în mare măsură unei viziuni idilice, ideologizante sau în cel mai bun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]