649 matches
-
vedere. Un rol important îl joacă aici, cum vă și închipuiți deja, creierul nostru, care analizează datele trimise de la cei doi ochi, prelucrându-le și dându-le interpretări, pe baza experienței dobândite anterior. Ochii noștri ne pot juca însă și feste - așa numitele iluzii optice. “Tot ce viu aspiră spre culoare” - spunea Goethe. Culorile joacă un rol important în viața omului. Spre exemplu, ziguratele babiloniene aveau zidurile fiecărui etaj acoperite cu teracotă de altă culoare: alb, negru, purpuriu, azuriu, roșu, argintiu
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
mă așteaptă bătrânul. Când am ieșit în grădinița din fața chiliei, mi-a atras atenția umbra proiectată de lampă pe geamul Zânei... O mână îmi făcea semne... În clipa următoare, a dispărut, încât mă întrebam dacă nu cumva imaginația îmi joacă feste... Inima pornise într-un galop ce semăna cu cel al unor Centauri... În zadar mi-am mai întors privirea spre geamul Zânei... Bătrânul mă aștepta pe bușteanul de lângă prietenul meu, stejarul. Vântul se întețise învăluind frunzele de pe cărare în fel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gând de se zvârcolise toată noaptea înaintea prezentării la Mahmud al - IIlea pentru numirea pe tron? Doar frații Golești au intuit și cu rugăminți , stăruiseră să nu facă ceva necugetat, păstrânduși capul pe umeri. A doua zi, viața îi juca feste, că viitorul domn moldav, Mihail Sturdza, venit și el la înscăunare își răsese barba, și-și potrivea fesul cu care urma să intre cu alură turcomană la înscăunare. Imprevizibil, de un calm imperturbabil, Al. D-trie Ghica a laut fesul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
pretexte pentru a întîrzia în oraș până noaptea târziu. Umblam mult, ca să obosesc și să pot dormi. Devenisem însă nervoasă și nu mai reușeam, ca până atunci, să mă domin. De aceea am crezut că nervii mi-au jucat o festă în seara când a început șirul unor întîmplări greu de explicat și azi. Mă întorceam spre casă, când am auzit un zgomot sec în spatele meu și deodată pe stradă, o stradă mai puțin populată, s-a făcut întuneric. Am încremenit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
definitiv, ce-mi păsa? Mă bucuram că o găsisem chiar pe această cale ocolită. Patroana i-a telefonat, nu era acasă. Plecase cu o oră mai devreme lăsând vorbă că se duce la Café de la Paix. (Avea probobil o întîlnire.) Feste câteva minute mă aflam la o masă vecină. Bineînțeles m-a observat și mina zâmbit pe furiș. Tocmai m-apucasem să-i scriu două rânduri când chelnerul se apropie de mine ca să-mi șoptească: ― Doamna vă roagă s-o așteptați
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
recapitulându-mi rușinea, fără a pierde din vedere efectul pe care-l produc, și spunând: "Eram cel mai rău dintre cei mai răi . Apoi, pe nesimțite, trec de la "eu" la "noi". Când ajung la "iată ce suntem", le-am jucat festa și pot să le spun adevărul în față. Sunt ca ei, bineînțeles, toți fierbem în aceeași oală. Totuși, am asupra lor o anumită superioritate, aceea de a ști, care-mi dă dreptul să vorbesc. Sunt sigur că vedeți avantajul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-i scoate-n drum, ca să-mi arate, cine știe, că nu-s chiar așa de răi precum îi crede lumea. Sunt doar niște ființe umane înrăite de viață, de cei din jurul lor, de jocul norocului care lor le-a jucat feste destule. Uite, Stelică Dogaru e-acum un om în puterea vârstei. Însurat de-a doua oară, tată a doi copii, rămași din prima căsnicie (doi băieți) și două fete, dăruite de Norica, nevasta lui de-acuma. Povestea vieții sale e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o bucată, nu... Și, dacă vă pot fi de folos cu ceva, vă rog, să mă solicitați” “Vă mulțumesc.” ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... Ce noapte! Aș fi înclinat să spun: de coșmar. Însă epitetul nu e veridic. Chiar dacă somnul îmi joacă feste - și câtă nevoie am de el!, ochii mă ustură sau mă dor, nu-mi e prea clară senzația. Și-i simt grei - chiar dacă pe ecranul mirific al acestei nopți se derulează secvențe răzlețe din filmul vieții, ele nu mă chinuie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dacă pot, fac o scurtă pauză și notez într-un carnețel ideea abia înmugurită. Dacă nu, încerc, pe cât posibil, s-o rețin până-n clipa când voi putea, în sfârșit, s-o aștern pe hârtie. R: Și, dacă memoria vă joacă feste? P: În acest caz, totul se duce pe apa Sâmbetei. Dar, nu-i nimic, vor veni alte și alte idei. R: Cum ați defini poetul (în accepțiunea modernă a noțiunii)?” P: Mi-aș permite să observ că poetul nu este
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
câteva zile. Câțiva, însă, sunt și acum plecați, nimeni nu știe unde și pentru cât timp). Titi vorbește tare, deși popa-l roagă să-și mai potolească glasul. Însă copilul nu prea reușește, timbrul său mult prea sonor îi joacă feste. Uit că este păcat să ascult spovedania altcuiva, că numai preotul are dreptul și datoria s-o facă și încep să trag cu urechea... “Ia zi-i, Dumitre, cum înveți tu la școală?” “Bine, părinte” “Mă, nu mă minți, că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nerăbdare să văd ce-mi vor rezerva zorile. Când m-am trezit și m-am uitat pe plajă, după vreo zece minute am zărit în larg o barcă. Mi se părea pe de o parte că viața îmi joacă o festă, pe de altă parte simțeam că mi se ivise o ocazie. Într-adevăr, așa reușisem să ies din golful acela. Era greu de vorbit cu motorul în mers, așa că mă uitam în apă unde vedeam bancuri de peștișori și arici
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o stâncă înaltă, peste care se revărsau șuvoaie de apă. Până la urmă ce era acrofobia, dacă nu dorința, pe jumătate conștientă, de a sări? Rămase aproape de cuvintele tipărite, dar din cauza reflectoarelor ațintite asupra lui și a ochilor care-i jucau feste, pierdea întruna șirul. În timp ce citea cu voce tare, își dădu seama că proiectase discursul la un nivel prea modest. Aceștia erau oameni de știință, cercetători. Le oferea descrieri de amator, discuții de sală de așteptare. Se chinui să adauge detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Într-una din misele lui Morales, o voce cânta Ave Maria iar celelalte cântau cuvintele din Kyrie, Gloria și Credo... Obrecht introducea [în misă] antifonele de la Crăciun ... Tinctoris introducea fragmente din Te Deum ... Există chiar și motete de-ale lui Festa [Costanzo, considerat fondatorul Școlii romane], Mouton, Josquin Des Pres, Gombert, Loyset, la patru voci, fiecare cântând un text diferit. Referitor la instrumente, nicio autorizație din partea bisericii nu a legitimat vreodată folosirea lor în liturgie. Dimpotrivă, tradiția autentică admitea doar cântecele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
adăuga alte aspecte planului său, dar cât timp era "întemnițat" în sistemul nervos al lui Ashargin, antrenamentul trebuia să treacă pe primul plan. Nu avea cum să fie prea greu... Felul pasiv prin care Ashargin accepta călătoria îi juca o festă. Se aplecă, pe culoar, spre Yeladji. - Preanobile senior gardian, unde sunt dus? Marele preot secund se întoarse spre el, surprins. - Păi, dar la Enro. Unde în altă parte? zise. Gosseyn avusese intenția de a observa pe tot parcursul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
adăuga alte aspecte planului său, dar cât timp era "întemnițat" în sistemul nervos al lui Ashargin, antrenamentul trebuia să treacă pe primul plan. Nu avea cum să fie prea greu... Felul pasiv prin care Ashargin accepta călătoria îi juca o festă. Se aplecă, pe culoar, spre Yeladji. - Preanobile senior gardian, unde sunt dus? Marele preot secund se întoarse spre el, surprins. - Păi, dar la Enro. Unde în altă parte? zise. Gosseyn avusese intenția de a observa pe tot parcursul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rog, te rog frumos, împrumută-mi puțin din norocul dumitale. Te rog mult! Se eliberă din strânsoare, cu un gol în creier, uitând de impulsul inițial. "Mă pregăteam să fac ceva", își aminti el și simți că memoria îi joacă feste. Mai parie de vreo câteva ori. Nou-veniții dădeau din coate ca să poată ajunge până la masa lui, uneori împingându-i, fără cruțare, la o parte pe cei mai puțin norocoși, dar încăpățânați, care fuseseră acolo primii. O dată, când observă o izbucnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă. Ține minte ce-ți spun! Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și Crăciun. ― Încă n-a ajuns, observă moale locotenentul. Mă surprinde chestia cu cadavrul din dormitor. Crima nu se înscrie printre metodele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-acolo, a apărut un nebun pe care niște vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în gât de emoție la fiecare looping. Când și-a terminat programul, s-a pregătit de aterizare. S-a mai uitat o dată la cer. Era limpede. Cerul nu-i previne pe aviatori când are de gând să le joace o festă. A mai făcut un viraj și deodată a simțit că intervenise o neregulă. Nu știa ce anume, dar nu-i plăcea deloc bătaia motorului. Pentru prima dată i s-a făcut frică. A renunțat să mai încerce o aterizare și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de asediat ca mine? Ce oare te-a mânat aici în starea aceasta de nebunie furioasă în care ești? Să fie poate miasma de Muscat ieftin care îmi asaltează nările? — Am hotărât. Trebe să-ți cauți o slujbă. Vai, ce feste de prost-gust îi mai juca în ultimul timp Fortuna! Arest, accident, slujbă. Va lua oare vreodată sfârșit ciclul acesta îngrozitor? — Înțeleg, spuse calm Ignatius. Știind că ești incapabilă congenital de a ajunge singură la o decizie atât de importantă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
parte. Unul dintre micile capace de tablă se deschise și lăsă să cadă pe stradă câțiva crenvurști din care ieșeau aburi. Doamne Dumnezeule! se văită Ignatius în timp ce privea silueta tramvaiului conturându-se la o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
merseseră cu mașina printre pini ca să-l întâlnească pe domnul Reilly la Mandeville și nu numai că nu-l găsiseră acolo, dar fuseseră tratați foarte grosolan de unul dintre directorii spitalului, care crezuse c-au venit să le joace o festă. Doamna Levy, cu părul ei alb-auriu, ochelarii de soare cu lentile albastre, fardul acvamarin care forma un cerc în jurul lentilelor, ca un nimb, putea fi luată drept cineva ce se ține de glume. Stând acolo, în fața clădirii principale a sanatoriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
caut pe Reilly, spuse în cele din urmă domnul Levy. — Câtă hotărâre! Nici nu-mi vine să cred. N-ai grijă! Nu vei fi în stare să obții nimic de la tânărul idealist. E prea deștept. O să-ți joace încă o festă. Fii atent! Te va trimite din nou după cai verzi pe pereți. Îndărăt la Mandeville! De data aceasta or să te oprească acolo. Om între două vârste, la volanul unei mașinuțe sport, bună să se joace cu ea un student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și încă de câte ori. ă De ce l-ai avertizat? ă Îi face plăcere - îi făcea plăcere, Virginski se corectă singur. Apoi își frecă ochii ca și cum să se se trezească dintr-un vis. Îi făcea plăcere să provoace lumea și să joace feste. știam că se va termina rău. ă Înțeleg. și-a făcut destui dușmani? ă Oh, dar, cu siguranță, niciunul! Virginski se uita implorând în ochii lui Porfiri. Numai Dumnezeu știe de câte ori m-a provocat și pe mine. O dată sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
suspine. Pe curând, spuse, dar ea nu-l auzi. Liftul de mărfuri îl duse la garaj, acum trebuia să vadă unde lăsase furgoneta și dacă ea mai pornea după trei săptămâni în care nu se mișcase, uneori bateria îi juca feste, Numai asta mi-ar mai lipsi, se gândi, neliniștit. Dar teama lui nu se adeveri, furgoneta își făcu datoria. E adevărat că motorul n-a reușit să pornească din prima încercare, nici din a doua, dar a treia oară demară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]