896 matches
-
că doar 2% dintre subiecții de sex masculin și doar 6% dintre cei de sex feminin nu au prezentat modificări patologice pe electrocardiogramă. Cele mai frecvente modificări întâlnite au fost: hipertrofia ventriculară (28%), blocul atrioventricular de gradul I (16%) și fibrilația atrială (15%) (1). În mod clasic, modificările electrocardiogramei (ECG) la vârstnici sunt încadrate fie ca modificări cu semnificație „fiziologică”, care țin de evoluția biologică normală până la această vârstă, fie ca modificări cu semnificație patologică certă. Totuși criteriile de normalitate la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
de ani, urmăriți pentru o perioadă de 15 ani. De la 70 de ani la 85 de ani, s a observat o creștere continuă a incidenței undei Q patologice, a deviației axiale stângi, a undelor T negative, blocului de ram drept, fibrilației atriale și flutterului atrial. Com- parativ cu subiecții cu ECG normală, s a constatat o mortalitate semnificativ mai importantă la subiecții având aspecte electrocardiografice de tip undă Q patologică, unde T negative, subdenivelare segment ST peste 0,5 mm, bloc
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
normală (3). Deși modificările electrocardiografice sunt frecvente la această grupă de vârstă extremă, ele par să nu fie în relație cu capacitatea funcțională sau cognitivă, sau cu sexul. Din punctul de vedere al implicațiilor prognostice pentru diferitele anomalii electrocardiografice, prezența fibrilației atriale a fost asociată cu creșterea riscului de mortalitate (risc relativ = 2, p= 0,011) (13). 11.2.1. Tulburările de ritm Studiile efectuate de Molaschi și colaboratorii săi arată că frecvența cardiacă nu variază în mod semnificativ cu îmbătrânirea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
colaboratorii săi arată că frecvența cardiacă nu variază în mod semnificativ cu îmbătrânirea, ritmul sinusal rămâne prevalent, dar se observă mai frecvent pauze sinusale, predominant nocturne. Extrasistolele atriale sunt prezente la 8,8% dintre subiecții peste 60 de ani. Incidența fibrilației atriale crește semnificativ cu îmbătrâ - nirea, de la 2% sub 75 de ani, la 5% pentru grupa 75 85 de ani, la 14% peste 85 de ani și 27% pentru populația spitalizată sau instituționalizată cu vârsta peste 90 de ani. Prevalența
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
în studiile care au folosit evaluarea prin ECG standard la 96% pentru cele care au realizat monitorizarea ECG ambu -latorie tip Holter (10). Într un studiu realizat de Yamaguchi și colaboratorii săi frecvența extrasistolelor supraven - triculare sau ventriculare, respectiv a fibrilației atriale în populația vârstnică a fost superioară la bărbați față de femei (4). În 2012, Moubarak și colaboratorii săi publică un studiu comparativ al modificărilor electrocardiografice- la subiecții octogenari, respectiv centenari, arătând că octogenarii prezintă o frecvență cardiacă semnificativ mai mare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
modificărilor electrocardiografice- la subiecții octogenari, respectiv centenari, arătând că octogenarii prezintă o frecvență cardiacă semnificativ mai mare (81 ± 15 bpm versus 72 ± 15 bpm), centenarii prezintă mai multe extrasistole atriale decât octogenarii (18% versus 3%), dar octogenarii asociază mai frecvent fibrilația atrială (22% versus 15%). Toate modificările între cele două categorii de vârstă au atins nivelul semnificației statistice (5). La pacientul vârstnic există o scădere importantă a umplerii diastolice precoce, din cauza alterării funcției de relaxare ventriculară, ceea ce determină creșterea importanței sistolei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
între cele două categorii de vârstă au atins nivelul semnificației statistice (5). La pacientul vârstnic există o scădere importantă a umplerii diastolice precoce, din cauza alterării funcției de relaxare ventriculară, ceea ce determină creșterea importanței sistolei atriale. Astfel se explică scăderea toleranței fibrilației atriale și scăderea adaptării la efort la această categorie de vârstă. Bronx Longitudinal Aging Study a fost un studiu de cohortă prospectiv, cu o perioadă de urmărire de 10 ani, inițiat cu scopul de a identifica factorii de risc cardiovascular
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
privind modificările ECG la pacientul vârstnic. Din punctul de vedere al prevalenței aritmiilor, extrasistolele ventriculare au fost cele mai frecvente, prezente la 93% dintre subiecții incluși, tahicardia ventriculară nesusținută a avut o frecvență de 5%, tahicardia atrială paroxistică 13%, iar fibrilația atrială doar 4%. O frecvență sinusală < 60/minut a fost prezentă la 13% dintre subiecți, 115 prezentând episoade tranzitorii de bradicardie severă < 40 bătăi/minut. Tahicardia ventriculară nesusținută a fost identificată ca predictor independent al mortalității (risc relativ 2,8
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
favorabil (4,5). Conceptul propus este cunoscut ca „paradoxul obezității” (6,7). Ulterior, mai multe colective de autori au adus dovezi în favoarea acestui concept în diverse patologii: la pacienții cu afecțiuni cardiace cronice, inclusiv insuficiență cardiacă (IC) (8,9), cu fibrilație atrială (10), în caz de moarte subită cardiacă sau boală coronariană (11), precum și în cazul pacienților cu antecedente de accident vascular cerebral (12). Mai mult, câteva meta‑analize au confirmat faptul că obezitatea asociată anumitor afecțiuni cronice ar conferi un
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
care îi împiedică să efectueze un test clasic de efort (cca 50% din acest grup de vârstă în unele rapoarte). La aceștia, folosirea dobutaminei ca stresor farmacologic se asociază cu un risc mai mare de aritmii (inclusiv tahicardii supraventriculare și fibrilație atrială) . De aceea, recomandarea optimă este folosirea agenților vasodilatatori ca adenozina și dipiridamolul. Un studiu SPECT cu Tl-201 la o populație de pacienți cu vârsta medie de 77 de ani a arătat că cea mai puternică variabilă pentru predicția unui
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ana Gabriela Fruntelată () [Corola-publishinghouse/Science/91931_a_92426]
-
cuprinde trei etape: 1. Activitatea inserțională: răspunsul electric al mușchiului la iritația mecanică cauzată de mișcări minime ale acului. 2. Activitatea spontană: la mușchiul în repaus: - normală - silențioasă; - anormală - spontană: activitate electrică produsă independent: unde ascuțite pozitive și potențiale de fibrilație: potențiale de acțiune generate de depolarizarea spontană a fibrelor musculare unice după denervare, descărcările miotonice și descărcările repetitive complexe: întâlnite în principal în miopatii dar, și în denervările musculare cronice, potențiale de fasciculație: asociate în mod tipic cu neuropatia motorie
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
placa neuro-motorie, fibra musculară). RADICULOPATIA ȘI PLEXOPATIA La nivelul mușchilor afectați evaluarea inițială pune în evidență recrutarea scăzută a potențialelor de acțiune a unității motorii relevând o afectare structurală sau funcțională a axonilor. După aproximativ 2-3 săptămâni apar potențialele de fibrilație și undele ascuțite pozitive care sugerează degenerarea axonală. Potențialele de acțiune a unității motorii polifazice, de amplitudine scăzută și cu instabilitate temporală caracterizează regenerarea activă a axonilor motori. În contrast, potențialele de acțiune ale unității motorii de lungă durată, cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
caracterizează reinervarea completă. Studiile mușchilor paraspinali ajută la diferențierea unei radiculopatii de o plexopatie (mușchiul multifidus fiind inervat de o singură rădăcina comparativ cu inervarea multisegmentală a restului de mușchi paraspinali). Astfel reducerea potențialelor de acțiune a nervilor senzitivi fără fibrilațiile musculare paraspinale este caracteristică plexopatiei. Criterii EMG pentru radiculopatii: 1. fibrilații și/sau unde ascuțite pozitive la cel puțin 2 mușchi inervați de o singura rădăcină nervoasă, dar de către 2 nervi periferici diferiți; 2. anomalii paraspinale: acestea susțin diagnosticul, dar
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
de o plexopatie (mușchiul multifidus fiind inervat de o singură rădăcina comparativ cu inervarea multisegmentală a restului de mușchi paraspinali). Astfel reducerea potențialelor de acțiune a nervilor senzitivi fără fibrilațiile musculare paraspinale este caracteristică plexopatiei. Criterii EMG pentru radiculopatii: 1. fibrilații și/sau unde ascuțite pozitive la cel puțin 2 mușchi inervați de o singura rădăcină nervoasă, dar de către 2 nervi periferici diferiți; 2. anomalii paraspinale: acestea susțin diagnosticul, dar nu sunt necesare deoarece paraspinalele vor fi normale în 50% din
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
motorii revin primele; 2. potențialele senzitive revin ultimele sau deloc; 3. ca urmare a laminectomiei, potențialele paraspinale pot sa nu mai fie de folos deoarece când mușchii sunt tăiați operator sunt alterate proprietățile electrice rezultând denervare efectivă datorată leziunii musculare. Fibrilațiile și undele ascuțite pozitive scad în amplitudine în timp dar pot rămâne prezente indefinite [10- 12]. AVULSIA RADICULARĂ Avulsia radiculară determină deficit motor și senzorial sever care se asociază din punct de vedere electrodiagnostic cu reducerea severă sau chiar absența
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
cerebral și al presiunii intracraniene crescute: tratamentul medical (terapie depletivă cu agenți osmotic activ cerebral, ex.: manitol) și tratamentul chirurgical (drenaj ventricular, chirurgia de decompresiune). - Terapia antiagregantă: clopidogrel, aspirina, ticlopidina. - Terapia anticoagulantă (warfarina, acenocumarol) după un AVC ischemic asociat cu fibrilație atrială și/sau cu proteze valvulare cardiace. Măsuri terapeutice luate pentru controlul funcției pulmonare și asigurarea permeabilității căilor respiratorii; măsuri pentru controlul: tensiunii arteriale, glicemiei și lipidelor plasmatice, a temperaturii corpului și a echilibrului hidroelectrolitic. Terapie fizică și reabilitare 3
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
sunt în sistemul vertebro-bazilar, se recomandă terapie anticoagulantă sau antiagregantă. 4. Infarctul cerebral embolic În vasele cerebrale, embolia este cea mai frecventă cauză de stroke (aproape 40% din AVC sunt embolice, comparativ cu 32% trombotice). Cei mai mulți emboli provin din inimă (fibrilație atrială (24), infarct miocardic cu trombi murali, endocardită). Alte proveniențe sunt arterele carotide, aorta și arterele mari cerebrale. Față de trombii care aderă de peretele vascular, embolii sunt friabili și migratori. Embolul se poate dezintegra înainte ca necroza țesutului să aibă
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
infarctul trombotic. Prevenția embolismului cerebral are o deosebită importanță. Astfel, folosirea de lungă durată a terapiei anticoagulante ( heparină, warfarină, acenocumarol, heparine cu GM mică) s-a dovedit eficace pentru prevenirea emboliei la pacienți cu AVC ischemic în antecedente și cu fibrilație atrială, infarct miocardic sau protezare valvulară. 5. Lacunarismul cerebral Infarctul lacunar, care reprezintă 10% din AVC ischemice, este întotdeauna dat de ocluzia arterelor mici, de dimensiuni între 50 și 200 micrometri în diametru (6). Există o strânsă corelație între starea
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
unde P ascuțite în DII și V1 reflectând dilatarea atrială dreaptă. Intervalul PR este alungit, dar poate fi prezentă o cale accesorie ce determină prezența undei delta și interval PR scurt. Blocul de ramură dreaptă este de obicei prezent, iar fibrilația atrială și flutterul atrial pot fi prezente la pacienții adulți [9]. Radiografia toracică - dilatarea atriului drept si a infundibulului pulmonar, determină aspectul în formă de carafă a cordului. Cardiomegalia, variabilă în severitate, este prezentă întotdeauna. Pediculul vascular al cordului este
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
amplitudinii pulsului: puls mic - pulsus parvus. 3. Ritmicitatea pulsului exprimă ritmul bătăilor cardiace în același interval de timp fiind corespondentul periferic al activității mecanice cardiace. Pulsul poate fi regulat (pulsus regularis), sau neregulat, aritmic (pulsus irregularis). Pulsus irregularis - aritmie absolută, fibrilație atrială, flutter atrial cu conducere variabilă mai rar extrasistole în salve. Pulsul regulat se întâlnește în condiții normale, un puls aparent ritmic întâlnindu-se în cadrul extrasistolelor sistematizate (bigeminis, trigeminis etc.). Deficitul de puls apare în condițiile unor aritmii absolute, complete
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
de supraviețuire a pacienților cardiovasculari, utilizării protezelor vasculare, dar și metodelor invazive de diagnostic și tratament. Principalele surse de embolie periferică sunt: a) surse cardiace (80-90% din totalul emboliilor): - valvulopatii reumatismale (mitrale în special), în prezența FA și trombozei AS; - fibrilația atrială indiferent de etiologie; - infarctul miocardic acut cu tromboză intraventriculară (mai ales infarctele anterioare, apicale); - anevrisme ventriculare; - proteze valvulare mecanice sau alte materiale prostetice; - endocardite infecțioase localizate pe valve native sau mecanice; - tumori cardiace (în special mixomul atrial care se
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
cardiac asupra vulnerabilității stratului profund subendocardic la leziunea ischemică. Au fost identificați ulterior factorii care au crescut susceptibilitatea regiunii subendocardice la leziune ischemică în timpul by-pass-ului cardio-pulmonar. Pe lângă particularitățile structurale ale circulației coronare din această zonă, între acești factori se află: fibrilația ventriculară, hipertrofie VS, distensia VS, presiune mai redusă de perfuzie și în special prezența unor stenoze coronariene epicardice critice. Fibrilația ventriculară în normotermie consumă de 2 ori mai mult oxigen decât inima în stare de contracție. Deși consumul de oxigen
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
la leziune ischemică în timpul by-pass-ului cardio-pulmonar. Pe lângă particularitățile structurale ale circulației coronare din această zonă, între acești factori se află: fibrilația ventriculară, hipertrofie VS, distensia VS, presiune mai redusă de perfuzie și în special prezența unor stenoze coronariene epicardice critice. Fibrilația ventriculară în normotermie consumă de 2 ori mai mult oxigen decât inima în stare de contracție. Deși consumul de oxigen al inimii în fibrilație ventriculară la 28°C, continuă să-l depășească pe cel al inimii în stare de contracție
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
distensia VS, presiune mai redusă de perfuzie și în special prezența unor stenoze coronariene epicardice critice. Fibrilația ventriculară în normotermie consumă de 2 ori mai mult oxigen decât inima în stare de contracție. Deși consumul de oxigen al inimii în fibrilație ventriculară la 28°C, continuă să-l depășească pe cel al inimii în stare de contracție, este totuși mai scăzut decât consumul de oxigen al inimii în activitate la 37°C. În asociație cu ceilalți factori semnalați, fibrilația ventriculară are
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
inimii în fibrilație ventriculară la 28°C, continuă să-l depășească pe cel al inimii în stare de contracție, este totuși mai scăzut decât consumul de oxigen al inimii în activitate la 37°C. În asociație cu ceilalți factori semnalați, fibrilația ventriculară are efecte nocive asupra miocardului [16]. Hipotermia locală și generală au fost considerate unele din principalele modalități de protecție a miocardului în timpul stopului ischemic, prin reducerea necesităților miocardice de oxigen. Temperatura optimă necesară este controversată. În chirurgia coronariană prezența
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]