2,319 matches
-
mai evident aici decât în alte romane) e de identificat într-un soi de emfază problematizantă vizibilă imediat în lipsa de variație stilistică. Prozatorul se ia prea în serios chiar când subiectele sunt frivole, nereușind să-și calibreze discursul în funcție de contextul ficțional. Lentilele teoretice transformă cam toate temele din „Femei albastre”, fie că e vorba de relațiile erotice, de înregistrarea atmosferei premergătoare Revoluției sau de scene din cotidianul tranziției - în „cazuri” numai bune de tras întrun eseu. De aici caracterul izolat al
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
parte, literatura este aproape suprapozabilă ficțiunii sau cel puțin include ficțiunea. Iată cum sună, în acest sens, un fragment care dizolvă ideea cum că ar exista un discurs asupra morții superior altora: „Am intersectat cărțile serioase despre moarte cu literatura ficțională, fiindcă față în față cu moartea textele omului sunt ficțiuni, indiferent că pornesc de la datele furnizate, dibuind, de știință ori de la cele extrase din trăirea pură și simplă secondată de talentul scriitoricesc”. Al treilea palier este al literaturii ca atare
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
îi repugnă autoarei, iar ceremonialul în general, nu doar cel funerar, este considerat o formă de diminuare a autenticității trăirii. Un indicator al faptului că putem vorbi de un nivel personal al scrierii este denumirea scriitorilor supuși analizei ca martori ficționali. În încheiere, mă opresc asupra a două concepte majore cu care operează Irina Petraș și care țin de sub-palierul personal conceptual, dar pot fi încadrate și în palierul teoretizării morții: muritudinea și știința morții. Știința morții, sintagmă de inspirație eminesciană
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
și titlul, repetat ca un laitmotiv pe tot parcursul volumului), despre temerile, dorințele și obsesiile unei tinere femei contemporane - sau nu neapărat. „Call me Aprilie”, ne invită personajul nostru făcând trimitere la eroul lui Melville și asumându-și astfel statutul ficțional. Aprilie este eroina propriei povești, pe care o relatează nelinear, cu ocoluri afective în trecut sau în viitor și deopotrivă cu numeroase volute onirice. Cadrul evenimentelor (atât cât se poate vorbi despre evenimente), deși sumar, este zugrăvit în culori sumbre
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
mult, primul mare roman al literaturii române, ignorat ca atare”. Argumente: „Aspectul (...) memorialistic e înșelător: biografia autorului, care le-a furnizat materia primă, nu e evocată, pur și simplu, ci prelucrată savant, supusă unui decupaj și unei reconstrucții de tip ficțional...” (Ion Bogdan Lefter, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Paralela 45, 2001, p.14). Continuând în aceeași paradigmă raționamentul de mai sus, trebuie subliniat că dificultatea integrării Jurnalului fericirii în istoria romanului autohton nu se datorează, însă
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
în valul de tip tsunami al memorialisticii de închisoare, în cadrul căreia opera lui Steinhardt este, totuși, singulară ca scriitură și ca anvergură. Revelația, documentul, aura, „câmpul” - altădată, temelie a entuziasmului critic steinhardtian - au fost mai puternice decât reconstrucția de tip ficțional și s-au întors împotriva autorului și, ineluctabil, împotriva romanului acestei scriituri.
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
Lovinescu, ed. cit., p. 225). 3 E. Lovinescu, Poetul X, în „Adevărul”, an 51, nr. 16343, 1937. 4 Dominique Maingueneau, Le féminin fatal, Paris, Descartes & Cie, 1999, p. 40. 5 Preiau sintagma de la Natalie Heinich, care o folosește în cadre ficționale, discutând despre un complex pe care cea de-a doua femeie a unui bărbat o are în raport cu prima (Natalie Heinich, Celle qui n’a pas de nom, in Etats de femme. L’identité féminine dans la fiction occidentale, Paris, Gallimard
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
dimineața, a făcut douăzeci de pași, apoi s-a întors și s-a închis în casă». Deabia acum eram cu adevărat mulțumit de frază” (p. 228). Dar, mai mult de atât, artificiul lui Marin Mălaicu-Hondrari pune o problemă de raport ficțional: acceptând că avem de-a face cu două povești imbricate, cu niveluri diferite de literaturizare (căci, prin tradiție, specia interviului e mai credibilă decât orice specie narativă), despre ce e, totuși, vorba în Lunetistul, considerat în ansamblu? (E o întrebare
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
din viața lui Lev Tolstoi, ecranizat de regizorul Michael Hoffman, cu Helen Mirren și Christopher Plummer în rolurile principale, Benjamin’s Crossing (1996), The Apprentice Lover (2002) și Rătăcirile lui Herman Melville (The Passages of H.M., 2010), o splendidă reconstrucție ficțională a vieții autorului lui Moby Dick (din care publicăm un fragment). Cărțile lui Jay Parini sunt traduse în peste treizeci de limbi. Locuiește în Vermont, împreună cu soția sa, Devon Jersild, fiind colaborator permanent al mai multor publicații, precum The Guardian
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
eseizantă, scriitorul nu-i un răsfățat al premiilor, iar turneele și traducerile în străinătate l-au ocolit. Deși nu sunt un adept al antimodernismului apocalitic, îmi place radicalismul lui idealist, și-mi pare rău că-l regăsesc prea rar transpus ficțional la intensitatea serialului de „mărturii” pe care le publica, prin anii ’90, în suplimentul Aldine al „României libere”. Asociat atmosferei crepusculare, de litanie a sfîrșitului de lume, radicalismul în speță imprimă scrisului său un caracter de confesiune existențială patetică despre
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
existenței marelui romancier, existență plină de altfel, de seisme și meandre, în traversarea unei istorii zbuciumate a epocii în care s-a manifestat. Spectre în labirintul uitării este un roman declarat. Deci o operă ce mizează pe o substanțială elaborare ficțională, în care însă, documentele de epocă autentice - scrisori, memorii, jurnale, relatări ale diverșilor martori etc. - sunt topite într-un ansamblu factologic divers, autorul propunându-și a relata, într-o vastă panoramare, intimitatea trăirii de facto a vieții marelui scriitor, în
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
românească” din 1962 având, bineînțeles, prioritate). Problema care se pune cu adevărat vizează în fond un singur aspect: fidelitatea. Au reușit martorii să transcrie riguros gesturile și vorbele lui Caragiale sau, sufocați de admirație, s-au lăsat ispitiți de veleități ficționale ? Lucrurile sunt încurcate, mai cu seamă că instrumentele lipsesc. În recenzia pe care o dedica, la apariție, primei ediții, deja pomenitul Șerban Cioculescu punea la îndoială veracitatea unui episod povestit de Cincinat Pavelescu. Acesta din urmă pretindea că o intervenție
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
prezent-trecut, realitate-fantasmă, oraș-localitate patriarhală, social-natural, lumea viilorlumea morților) ies efecte literare nebănuite. Doar un fir epic îi scapă scriitorului pe drum, acela al femeii necunoscute luate la ocazie de câteva ori de către Dinu Pădureanu. Dens și incitant, îmbinând documentalul cu ficționalul, Cei morți înainte de moarte este un roman despre ororile comunismului, despre victime și torționari, despre lupta cu demonii exteriori și interiori, despre rezistență și moarte, despre prietenie și onoare, despre speranță și înfrângere. Cu un final totuși deschis, prefigurând, poate
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
prozei. Îi unește chiar ceea ce finalmente îi separă, forța și originalitatea creației, care a produs câte o paradigmă personală, modelul kafkian și modelul borgesian. Kafka și opera sa sunt teme de reflecție în prozele scurte ale lui Borges, eseistice sau ficționale. Din prima categorie face parte cunoscutul text Kafka y sus precursores, datat 1951 și inclus în volumul Otras inquisiciones din 1952. Borges mărturisește că după ce prima lectură îi revelase singularitatea lui Kafka, ulterior a recunoscut „vocea sa, obișnuințele sale, în
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
sinteză a subiectelor, procedeelor și stilurilor exersate până atunci. Mai radicală decât în oricare dintre volumele anterioare (Iarba cântă, Acesta a fost ținutul Marelui Șef), ciclul romanesc propune și o eroină memorabilă (Martha Quest), în jurul căreia se organizează un univers ficțional de-o complexitate rareori atinsă de proza modernă. Tinerii furioși se mulțumeau să proiecteze în prim-planul cărților câțiva antieroi, pretexte mai degrabă eseistice pentru a-și demonstra teoriile social-psihologice, neglijând aproape total legile și logica prozei clasice. Pe de
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
să vină O capitală europeană murdară, plină de locuri virane și de bălării, luată în stăpânire de haite de câini sălbăticiți, care atacă oamenii și mănâncă de vii copiii. Ai zice că este o imagine dintr-un roman-parabolă, o proiecție ficțională despre o umanitate ajunsă la asfințitul său, unde toate cele omenești au decăzut într-atât încât apocalipsa poate să se instaleze în acel spațiu. Dar nu. Este doar descrierea realistă, cu exactitate fotografică, a situației din București, capitala țării noastre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
responsabil și curios foarte, pentru care viața trecută e aur curat între etajele actualității. Grav și ludic în egală măsură, Daniel Vighi explorează memoria unui loc scriindu-se pe sine, în vreme ce cititorul are ușa larg deschisă într-un muzeu refăcut ficțional, aglomerat cu secvențe și momente spumoase, ce nu vor dezamăgi cititorul cu simț civic, devenit, totodată, și unul ideal. Notele din documentele păstrate în cutiile de pantofi sunt disparate. Daniel Vighi are de furcă cu ele, deși anumite perspective clare
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
gata să fie turistul de treabă, curios și harnic colecționar de simboluri livrești, numai bune de agățat în proze baroce. El caută splendorile vintage, ascunse, crede el, în rugina și bazarul arhitectonic al prezentului agonic, oricând, însă, capabile de reverențe ficționale. Povestașul se găsește, ni se spune, „față în față cu misterul care se naște din te miri unde”. De la povestea lui Antim, nebunul după Hristos de la 1841 ajungem la Cirin Hamalul, prieten cu literații boemi ai urbei, sau de la cei
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
cutia de pantofi e un text hibrid, dispus muzical, cu note consacrate și ritmuri prozastice, cu numeroase referințe internaute, ca și cum istoriile aproximative și cele virtuale ne situează, poate ireparabil, în ample rătăciri fabulatorii, de unde alt adevăr istoric se poate insinua ficțional.
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
reprezintă o tăiere simbolică a cordonului ombilical, derulată în plan psihologic (în jurul vîrstei de șapte ani, copilul își descoperă imaginea în oglindă și dezvoltă sentimentul independenței - ca eu - față de entitatea maternă), al doilea se referă la un eu specular, ivit, ficțional, în entuziasmul oniric al adolescenței și, în sfîrșit, al treilea implică apariția eului social, o identitate a responsabilității și integrării mature în societate. Eroul lui Dickens parcurge aceste faze de transformare epifanică prin medierea celor trei femei din existența lui
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
literare pentru a investiga reacțiile Eului în confruntarea cu situațiile existențiale ale lumii moderne. Ultima dintre aceste lucrări analizează stările Eului, sugerate, imaginate sau observate în variate producții culturale ale secolului al XX-lea: discursuri mai mult sau mai puțin ficționale (Herman Hesse, Nathalie Sarrauté, Marguerite Duras, Samuel Beckett, Marie Cardinal etc.), relatări analitice (Pierre Rey, Marie Cardinal, Vasile-Dem. Zamfirescu), relatări ale psihoterapeuților (Irvin D. Yalom) sau reflecții filozofice de sorginte psihanalitică (Freud, Jung, Zimmer, Andre Green, Clarissa Pinkola Estes etc.
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
cea mai bună factură al ,țăranului" amestecat printre ,boierii" de la Junimea trebuie să-i spunem adio. Cu rarisime excepții (,magistrul din Cajvana" e una dintre ele), autorii și autoarele care au făcut din sex cheia de boltă a universului lor ficțional urmăresc secretele și secrețiile propriilor personaje cu maximă încordare, cu o neobișnuită gravitate. Bizareriile și perversiunile sexuale sunt descrise cu o răceală clinică și într-un mod pe cât de meticulos, pe atât de artificial, ca și cum mai multe dintre degetele scriitorului
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
de observații, abundența de adnotări ce anevoie s-ar putea rezuma, închide emblematic, translația nervoasă, necontenită, a aparatului de filmat, nesățios de unghiurile captării. Bucuria criticului nu e de-a ,soluționa", ci de-a aproxima, de-a tatona fără încetare ficționalul căruia, simțim, i se respectă, așa cum se cuvine, funciarul mister: ,Arcul tematic al lui Alexandru Mușina e unul destins și întins între meditația gravă și cea frivolă. Aduse însă, amîndouă, în incidență cu condiția existențială. Gravitatea lui Mușina nu e
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
atât de frecvent și cu atâta combativitate eu, apelând constant la episoade din propria biografie și făcând din adversarii de idei o galerie portretistică, să-și modeleze proza pe tiparul autoficțiunii. Să șteargă complet granițele dintre lumea reală și cea ficțională, existență și text, și să exploateze filonul bogat de experiențe, deopotrivă exterioare și interioare, sociale și sufletești. Tipul de literatură practicat de multe voci ale diasporei noastre acesta este: romane la persoana I, autobiografii deghizate, parabole cu concluzia dată, pamflete
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
pagina, dar neputând-o prelungi. Spre deosebire de proza scurtă, romanul pretinde acumulare și sedimentare epică. Cu resurse limitate în această privință, prozatorul se folosește de tehnica narativă (cu toate subtilitățile ei) ca de un adjuvant indispensabil, preferând să-și destructureze lumea ficțională abia conturată, în loc de a o construi și omogeniza. Vedem în paginile cărții - de un curat postmodernism - numeroase aparteuri, glisări de perspectivă, scene reluate din unghiuri și la momente diferite, relativizări și ambiguități voite. Lipsesc, în schimb, personajele pline, adâncite caracterologic
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]