8,147 matches
-
face nici cât o ceapă degerată. Si spunei babei tale - așa din partea mea - că am să trec eu pe la ea să tai cocoșul, că în nădejdea ta îmbătrânește și când îi vrea să faci borș din el ai să-l fierbi până s-o topi oala - a grăit Pâcu, deși a spus că el nu mai scoate o vorbă. Adică cum, Pâcule, să treci pe la baba mea când eu nu-s acasă? Ai? Ei lasă că dau eu drumu’ la zăvozii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o poveste mai de doamne-ajută mai rar - l-a șfichiuit moș Dumitru. Si acela eram eu, Dumitre...In nădejdea voastră, am adormi ca pruncii, odată cu găinile - s-a înfoiat în pene Pâcu. In loc să începi a povesti matale, ne fierbi în zeama noastră - a intervenit și Ion Cotman cel tăcut. Eu nu știu când o să vă intre în cap că, cu un gâtlej care sună ca o darabană, nu poți spune povești. De o viață mă chinui să vă învăț
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cuiva, cel puțin pentru o clipă”... Să ne amintim povestea unui mare spectacol al lui Lev, Demonii : dura...zece ore! „Erau anii [1991] cînd oamenii nu aveau ce să mănînce, Însă continuau să vină la spectacolele noastre, cîteodată cu cartofi fierți la pachet, pentru că atît Își puteau permite. Am descoperit că nici chiar foamea nu este un obstacol, pentru a petrece zece ore cu Dostoievski”. Mda...Nu știu dacă-n România ar rezista vreun spectator la o reprezentație atît de lungă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sa din lacul tău secret, la miezul nopții, când apele sunt negre-albăstrui-închis. nouă în al cincilea loc: citești, de la cap la coadă, răvașele cavalerului tău încercat, răvașele celor zece zile împreună. apa îngheață în stropitoarea ta de petunii magice, apa fierbe în furtunul tău de udat trifoi cu cinci foi. apa ta, băută de când v-ați despărțit, se întoarce în izvoarele muntelui-sacru-al rugilor-celorcare-călătoresc. apa lacului kanas tremură, într-o elegie. șase deasupra: după ce a vibrat o vreme săgeata galbenă, înfiptă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Și am umplut tabla cu măcinici rotunzi, mici și făinoși, care parcă plouau, curgeau de undeva de sus, iar în centrul tablei am desenat o creatură umanoidă mică și caraghioasă, care mesteca într-un cazan unde se putea deduce că fierb niscai măcinici. Am reușit să umplem tabla cu tot soiul de grafii destul de penibile, încercând să ne convingem „tovarășa“ că „Măcinicii“ ar fi o zi mult peste Ziua Femeii și care trebuie sărbătorită printr-un chiul căruia tocmai ne scremeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
rog să mă... a îngăimat goarza, în timp ce Petrache a intrat râzând la primar: Ce i-ai făcut bietului om de-i așa speriat? Lui nu i-am făcut nimic, dar ție tare ți-aș arde una. M ai lăsat să fierb o zi întreagă. N-ai venit să-mi spui nici că-i laie, nici că-i bălaie. Ei, ai vreun răspuns? Sau... Măi, da’ aprig mai ești la mânie! Stăi colea pe scaun și ascultă. Așaa... Inginerul îți scrie că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prefăcut peste noapte în inamic. Mai degrabă ne-am făcut frate cu dracul... Cu rusul, am vrut să zic. Nu însă până am fi trecut puntea, ci ni l-am urcat în cârcă de-a binelea! - și-a încheiat vorba, fierbând, Costăchel. Unde te-a prins înfrățirea cu glorioasa Armată Roșie? - a întrebat Petrache, cu un râs care nu era al lui. Bine ai spus Roșie, pentru că pe unde a trecut a lăsat doar scrum și sânge! Nu ne a prins
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să te încălzești, omule! Aș intra eu... Dar dacă mă vede careva? Intră! Pe gerul ista nu stă nimeni să pândească unde intri și unde nu. Privind în toate părțile, Măcriș a intrat în casă. Măriucă! Pune te rog la fiert o ulcică cu vin, să se dezghețe omul ista! Mulțămesc, bădie Costache. Mata ești om bun. De aceea tătă lumea te iubește. Ce spui, măi Măcriș? Da! De când ai fost mata primar... Ce? N-o mai fost primari și alții
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie, asta ți-o doresc.” (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Secvențe de la acest eveniment au fost prezentate seara, la ora
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
șleahul luncii, pentru a fi gata să-și întâmpine cum se cuvine invitatul de onoare. Pregătirile pentru nuntă începuseră cu câteva zile înainte. Primele ore ale dimineții, când urma să înceapă nunta, se dovediră a fi deosebit de febrile. Întreaga tabără fierbea, asemenea mâncărurilor aflate sub imperiul focului. Totul era pregătit cu minuție. Era de ajuns un singur gest al stăpânului șatrei, ca întreaga așezare să se transforme într-o sărbătoare fără egal. Însă acel semnal, spre stupefacția tuturor, întârzia să se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
barbarilor, se stropșeau bătrânele, întâi să facem mămăliga! Unii, ca să uite de foame, începură să cânte, să-și poarte pașii așa, fără țintă, prin jur, dar nu prea departe de locul unde abureau oalele și soarele acela din ceaun care fierbea în draci. Și câinii părăsiră locurile de odihnă de sub căruțe, apropiindu-se cât putură de mult de focurile la care licărea și pentru ei speranța unei bucăți de mămăligă. Așteptarea face ca uneori timpul să dobândească dimensiuni greu de imaginat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din raze de soare, fură așezate fel de fel de mâncăruri, servite de chelneri din oraș, însoțiți de țigănci tinere, frumoase, cu ochi scăpărători împrumutați de la mamele lor, și ele niște flăcări vii în care nu se stinsese sângele ce fierbea, gata mereu de a da în clocot. Alex și Ina se arătară a fi mai mult decât impresionați de tot ce li se oferea privirilor, dar mai ales de faptul că Vișinel se mișca dezinvolt în acest mediu. Bulibașa nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înalt tot timpul, chiar și astăzi, la 82 de ani, nu stă locului și lucrează în atelier, spintecă și curmă lemn la ferăstrăul circular, cu toate că are implantat un stimulator cardiac, care, de altfel, nu-1 împiedică de la cinstirea câte unei țuici fierte cu secărică și zahăr ars, specialitatea casei. Când are chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pătrunde în grădinile cu trifoi și lucernă de la poalele Buzăului, și a se bolohăni la stomac din cauza nutrețului prea crud. Acolo, pe câmp, Rică aducea făină de porumb de la moară pentru mămăligă, iar Sile mulgea pe rând vacile bunicii și fierbea laptele într-un nelipsit ceaun, de unde mâncau pe săturate și alți băietani de vârsta lor ce căscau gura pe imaș. Când una din vaci căpătă o boală infecțioasă gravă, urinând cu sânge, boală denumită în termeni populari „curșeală”, cei doi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și ulterior la afumat. Ajutoarele sale, cei de-ai casei, curățau și spălau mațele îintestinul gros și subțire) cu apă caldă amestecată cu oțet și făină de porumb, pregăteau ceapa, usturoiul și piperul măcinat. Seara târziu, chiștele și toba erau fierte și puse la rece, iar cârnații atârnați pe un leț la scurs, în timp ce eu eram preocupat să leg cât mai sus vezica urinară a porcului, de un căprior din podul grajdului, ca să se usuce mai ușor. O dată cu perioada sacrificării porcilor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
groasă, Își dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars de un bici de foc, cu creierii fierbând, cu timpanele incendiate, ca și cum sulițe foarte ascuțite l-ar fi pătruns adânc, până-n măduva lor, asurzindu-l... De atunci, de la Întâmplarea aceea, a suportat chinuit fiecare zgomot mai pronunțat, a stat departe de sunetele Înalte, tăioase, arătându-se de-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
izbindu-mi coastele de marginea rece a căzii (unde bolborosea un lichid negru, vâscos, care mirosea a pucioasă). Genunchii, muiați, se risipeau În mișcări de marionetă, iar mâinile, rășchirate, se bâțâiau zgomotos. Căutam avid un punct de sprijin. Creierii Îmi fierbeau, aveam palmele ude și Îmi simțeam sângele zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de rotunjimea chiuvetei. O secundă, mi-am zărit În oglindă, ca printr-o pânză fumurie, chipul. Mi s-a părut că, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lângă mine (care continuam să aștept gheboșit, În poziția ingrată În care am fost surprins), Îmi șopti că ar dori să bea un pahar de șampanie Împreună cu mine și mă sărută fugar pe obraz. Apoi Îmi atrase atenția că mi fierbe ceaiul „de mama focului” pe ochiul aragazului și dispăru pentru un timp din bucătărie. Eram tulburat de-a binelea, asemeni tânărului timid, care iese pentru Întâia dată cu o fată dragă lui, iar aceasta Îl sărută fugar, pe neașteptate. Sărutul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
povestit că îmi făcea curte, ei bine... Ina făcu o pauză și-și privi într-un anume fel prietena, să vadă ce reacție au destăinuirile ei, dar chipul acesteia părea de piatră, inexpresiv, imposibil de a fi descifrat. În Olga fierbea nerăbdarea, dar ea masca totul, ținându-se de spătarul scaunului, arătând în acest fel că e numai ochi și urechi. Nu voia detalii despre traseul dragostei, de câte ori se întâlnise cu acel tip, cum o sărutase prima dată, ce maniere avea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acest fel că e numai ochi și urechi. Nu voia detalii despre traseul dragostei, de câte ori se întâlnise cu acel tip, cum o sărutase prima dată, ce maniere avea, ci dorea să afle cât mai curând numele partenerului, ce tot o fierbea Ina așa, fără apă!? - Și...!? - Mi-a cerut mâna și am fost de acord! A venit la părinții mei, le-a spus intenția lui, a mărturisit că mă iubește sincer și că este convins că vom face o casă în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dimineață mai erau multe ore. Mai putea dormi. După discuții de luni întregi Alex reuși să cumpere o casă veche într-o zonă rezidențială a orașului. Deși noua achiziție necesita renovări costisitoare, părinții Inei au înțeles că în ginerele lor fierbe dorința de a avea casa lui. El invoca deseori faptul că, dacă și păsările cerului au un cuib al lor, cu atât mai mult oamenii trebuie să se gândească la acest lucru. Voia să sugereze, pe un plan subțire, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă, ca întotdeauna când te afli în fața imprevizibilului. Ceea ce însă o irita mai mult era faptul că această colegă binevoitoare derula povestea în pas de melc. O fierbea, cum se spune, fără apă sau ca să fim și mai plastici, în suc propriu. - Mi-ar trebui, desigur, mai mult timp, ca să readuc în prezent o istorie ce-și are izvorul într-un trecut nu prea îndepărtat, dar fiindcă te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
din pușcărie n-am să pot să mă răzbun pe tine cât ai merita. Nu aveam un plan anume, dar lucram la el, te demolam cărămidă cu cărămidă; în mintea mea te voiam o ruină. - Spune odată, nu mă mai fierbe, spune Olga ce anume ai făcut? Olga începu cu glas scăzut; oboseala și boala își spuneau parcă acum și mai mult cuvântul. Clipa cea mare a destăinuirii, ce plutea tainică în încăperea sordidă de spital, topise nu numai glasul Olgăi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
reluat, în una din zile, firul povestirii cu arpagica. Acum e tocmai bine de plantat. În mustul zăpezii. Vezi-ți de treabă, ce, bunătate de must, să l stricăm cu niște arpagică de anul trecut? Mai bine îl lăsăm să fiarbă, șiapoi,îl bem. Ca pe vinul din butoiașe. Da’de mâine. De mâine, sigur, trecem la plantat. Se mai și zvântă pământul... și, treaba o să fie, poate, bună. N-a fost însă bună. Că au venit ploile. și nu s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pungă de ardei, numai foarte iuți. Da. Se poate. Alege, o rugă Licurica. Precupeața îi alese o pungă. Plăti.Se duse acasă. Încercă fiecare fruct. Bună marfă! După încheierea degustării, aproape că nu-și mai simțea limba. Puse totul la fiert. Într-o oală mare, cam de zece chile. După clocotul necesar, strecură fiertura. Zeama, piperată-foc, o turnă în cada de bae. Lăsă totul să se răcorească, și ieși în întâmpinarea Hăhăianului. Vii pe la mine, azi? Da. Cam pe când? Peste câteva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]