791 matches
-
hormon numit colecistochinină și reglată de substanțe cu proprietăți colagoge. Datorită acestor contracții, bila din veziculă se varsă, prin canalul coledoc, În duoden (prima porțiune a intestinului subțire), unde exercită un rol important În digerarea grăsimilor și a vitaminelor. Bila (fierea) conține 96 % apă, alături de colesterol, bilirubină (pigmenți cristalini), lecitină și săruri biliare (carbonați și fosfați de calciu). Gradul de vâscozitate a bilei este influențat, pe cale nervoasă și umorală, de natura bolului alimentar și de conținutul În grăsimi, care sunt
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
bilirubină (pigmenți cristalini), lecitină și săruri biliare (carbonați și fosfați de calciu). Gradul de vâscozitate a bilei este influențat, pe cale nervoasă și umorală, de natura bolului alimentar și de conținutul În grăsimi, care sunt emulsionate de sărurile biliare din fiere. Mărirea cantității de bilă acumulată În veziculă este favorizată de prezența substanțelor cu proprietăți coleretice iar golirea veziculei se poate face, În mod normal, În decurs de o oră. Într-un organism sănătos, bila este de culoare galbenă, alcalină și
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
galbenă, alcalină și neiritabilă, având o consistență fluidă sau ușor vâscoasă. În intervalul dintre mese, bila se acumulează În veziculă Întrucât sfincterul Oddi este Închis iar musculatura veziculei este relaxată. Într-un organism bolnav, cu un Înalt grad de intoxicare, fierea devine verde-Închis, aproape neagră și are acțiune acidă și corozivă asupra țesuturilor. În această stare nu se mai scurge spre duoden, se blochează pe canale și provoacă inflamarea ficatului, a vezicii biliare și arsuri În stomac și intestine. Bolile căilor
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
Olănești, exceptând perioadele cu puseuri inflamatoare acute. Capitolul 9 LITIAZA BILIARĂ Litiaza biliară sau calculoza biliară, cu denumirea derivată de la cuvântul grecesc lithos = piatră, este o afecțiune evolutivă a vezicii biliare În cavitatea căreia se depun, zilnic, circa 500 ml fiere (bilă). Prin precipitarea succesivă a moleculelor de colesterol din bilă se formează calculi mari iar prin precipitarea bilirubinatului de calciu se formează calculi mici, inclusiv nisip. Colesterolul din bilă se acumulează În vezică, favorizând formarea de calculi În timp ce bilirubina, sărurile
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
culoare datorită deversării unor pigmenți și săruri biliare iar scaunele sunt decolorate. Timp de 1- 2 zile, după colica biliară, persistă un prurit generalizat, cu mâncărimi pe tot corpul. În timpul consumului de carne sau grăsimi, vezica se contractă și golește fierea pe căile biliare spre duoden. Calculii mici pot ajunge În duoden, În timp ce calculi mari se blochează În căile biliare și pot provoca icter mecanic. Durerile devin foarte mari, pe o durată de câteva ore sau chiar câteva zile, mai ales
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
roz Timusul, respirația, circulația, sistemul imunitar, inima, plămînii, partea superioară a spatelui, brațele, mîinile Iubire necondiționată, echilibru, unitate, compasiune, bunătate, afinitate, dăruire, nemărginit, infinit Iubesc 3 Plexului solar (manipura) Plexul solar Galben Pancreasul, mușchii, sistemul digestiv, ficatul, splina, intestinul subțire, fierea, partea mediană a spatelui Puterea personală, independență, voință, scopul, control, hotărîre, autodeterminare, energia, respect de sine, intelect, destin Pot 2 Zona sacrală (svadhisthara) Abdomenul (ombilicul) Portocaliu Testiculele/ovarele, sistemul reproducător, uterul, sexualitatea, mîncarea, organele digestive inferioare, rinichii, prostata, tractul urinar
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
unei învieri, iar aceasta din două motive: mai întâi pentru că învierea reprezintă minunea supremă, apoi pentru că discipolii lui Carpocrat refuză să creadă în învierea trupului. Ei sunt atât de departe de adevărata credință, ut ne credant hoc in totum posse fieri. Pentru ei învierea are loc în mod invizibil și ascuns, în interiorul fiecăruia, la nivel strict spiritual. Irineu acuză falșii taumaturgi de pragmatism și de mercantilism - ei vindecă în schimbul banilor, din interes, din sete de recompense. Urmează o întreagă serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că versetul de la Luca: Cum autem uideritis circumdari ab exercitu Ierusalem, tunc scitote quia appropinquauit desolatio eius (21,20) nu se poate referi decât la evenimentul concret al distrugerii templului din Ierusalim de către Titus. De asemenea, versetul Cum uideritis haec fieri, scitote quoniam prope est regnum Dei se referă neîndoielnic la a doua parusie (și implicit la sfârșitul lumii). Dar acestea sunt mai degrabă excepții, dat fiind că cea mai mare parte a versetelor nu posedă nici un indiciu intrinsec clar. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu pot fi numiți „anticriști”; faptul că s‑au întors în trupul originar dovedește că nu l‑au părăsit niciodată. Un mădular al trupului nu poate fi „extirpat” asemenea unei „umori maligne” (3, 4): Qui non sunt antichristi, non potest fieri ut remaneant foris. Sed de uoluntate sua quisque aut antichristus, aut in Christo est. Aut in membris sumus, aut in humoribus malis. Qui se in melius commutat, in corpore membrum est: qui autem in malitia permanit, humor malus est. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
derivative cum și prin reglarea felului de viață. De organele digestive ține și ficatul, care este așezat mai mult Înspre dreapta și care este atins aproape Întotdeauna la Încărcarea laterală dreaptă. Culoarea feții devine atunci galbenă pentru că ficatul nu extrage fierea din sânge, Încărcarea laterală dreaptă și culoarea gălbinicioasă a pielii denotă așadar, de obicei, boală de ficat. O consecință caracteristică a bolilor de ficat, ca și a Încărcării laterale drepte, Îndeosebi, este transpirația abundentă. Toate persoanele Încărcate În dreapta nădușesc așa
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
cel al nemanifestatului. În definiția acestei realități ultime se afirmă identitatea ființei cu neființa, ca și cu "ceea ce este dincolo (de ființă și de neființă)": aspecte ale aceluiași Absolut văzut în mod alternativ în esse (sau non esse) sau în fieri. De altfel, pentru indienii și grecii antici nu poate fi conceput un esse static, mai curînd unul în devenire: esse, fui, fore amestecă într-un unic concept aspectul static și cel dinamic al realității [318]. De la un aspect la celălalt
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
colanic, deosebindu-se între ei prin numărul și poziția grupărilor hidroxil. Principalii reprezentanți sunt: acidul colic (acid 3α 7 α 12 α trihidroxicolanic), acidul deoxicolic (acid 3 α 12 α dihidroxicolanic) și acidul litocolic (acid 3 α hidroxicolanic), prezenți în fierea de om și taurine. Ultimul se găsește mai rar, mai ales în cazuri patologice. În structura acizilor biliari grupele hidroxil au configurația α (trans). Acizii colic și chenodeoxicolic se biosintetizează în ficat din colesterol, din care cauză se numesc acizi
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de dimensiuni mai mici. Dăm spre exemplificare primele patru strofe din Psihaion: Cu suflet cald și dulce, din pâine și din vin, Unesc abstractul suflet, pământului concret, în duh port limpezimea Olimpului Elin, Și-n trupul meu de iască, port fiere și oțet. N-am nume, despre mine, eu însumi știu puțin, Nici cine-mi vrea peirea, nici cine m-a născut Și împlinesc în lume un trist și greu destin Știind de toți și toate, să-mi fiu necunoscut. Pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pare rău de altceva decât de faptul că atunci când s‑a dus să o vadă trecând hotarul acestei vieți nu i‑a sărutat fruntea și fața, așa cum i‑a sărutat mâna14. Ajuns la 72 de ani suferea de piatră la fiere și se simțea torturat față de marea greșeală pe care o făcuse de‑a lungul acestei vieți, exprimată prin cu‑ vintele: Fantezia mea deșartă și ce idol și monarh făceam din artă! Singura slavă care îl mai interesa, era slava lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
umori fundamentale: sângele, bila galbenă, flegma (adică ceea ce curge din nas, numită și spută) și atrabila (sau bila neagră). Aceste patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma expresiilor „a-și vărsa fierea de mânie”, „a-și face sânge rău” sau a avea un „caracter flegmatic”... Amabil, răutăcios, simpatic, rece, altruist, limitat, boem... Confruntați cu extrema diversitate a cuvintelor care desemnează caracterul, cercetătorii contemporani procedează ca într-un joc cu șapte familii și
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
spitale. Bolnavii stau lipiți de geamul mat, Privind în gol... Aleile sunt goale. Albastră lecție de așteptat. Ar mai fi fost un loc pe noptieră Pentru o stea și pentru un brad pitic, Dar îmi curgea din piept oțet și fiere. Colindătorii n-au cântat nimic. În ciuda rănilor, eram frumos Și către cer mi-am îndreptat o mână. Luceafărul mă străpungea, sticlos. * Răsfoind ziarele, mi-am amintit că, undeva, Camus spunea că istoricii vor putea defini pe omul zilelor noastre ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amor strecurate sub pernă sau sub farfurie, în buzunare sau în poșete. Despre ludicul de tip „Aveți inimă miloasă, / El olog, ea ofticoasă“. Despre călătoria în străinătate în care ați regretat că v-a luat cu el. Despre mierea și fierea celor șase decenii de atelaj conjugal. A.R. Antoaneta Ralian, cea cu care stați acum de vorbă, s-a născut în februarie 1948, la cantina Agerpres. Până atunci, totul a fost preistorie. Întâlneam în fiecare zi la cantină un tânăr
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
spune despre căsătorie că este arta concesiilor reciproce, doamnă Ralian. E una dintre definițiile clasice. Ați testat adevărul acestei definiții? În ce fel și cu ce rezultate? A.R. Da, domnule Paraschivescu, șase decenii de căsătorie înseamnă și miere, și fiere. Deși după moartea unuia dintre soți prevalează mierea. Uiți de toate micile amărăciuni, uiți de contre, de șicane, de supărări. Se estompează, dispar ca fumul risipit de vânt. Îți rămân amintirile calde, luminoase. E-adevărat însă, un mariaj de șase
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a rugat pentru cei care Îl răstigneau; l-a iertat pe tâlhar; l-a încredințat pe Sfântul Ioan Mamei Sale și pe Mamă Sfântului Ioan; a strigat cu glas tare: („Mi-e sete!”), și I s-a dat să bea fiere și oțet; a spus că era părăsit; a spus: („S-a împlinit”); a spus : („Tată, în mâinile Tale încredințez duhul Meu!”). 2. Soarele s-a întunecat, pietrele au crăpat, mormintele s-au deschis, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că am reușit și nu trebuie să dăm cont nimănui pentru tărășenia noastră vinovată de a fi trecut în mod fraudulos granița. Unuia însă îi era frică până și să rostească cuvintele „am scăpat cu bine”, iar gustul amar al fierii era atât de puternic în gura lui încât scuipă repede de vreo câteva ori în urma lui, în apa verzuie și înghețată parțial a râului pe care-l lăsă în urmă. Ajunseseră ca niște animale hăituite lângă niște dealuri împădurite. Aici
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă doară! Ale mele-s! Le merit! Rana aiasta-i prea adâncă și n-are leac de tămăduire. Lui i-au dat să bea oțet cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-aș da glas durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eu, Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei, Sabia Creștinătății, Athletul lui Hristos, fugeam! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!" Apoi, cuvinte de dojană îi încolțiră în minte: "Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia, ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă?! Dar eu?! Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în obrăznicia lor fără seamăn, se pretind cum că ar fi liberi și neatârnați..." De prea multă inimă rea, Măritul Padișah s-a închis în odăile lui și trei zile și trei nopți n-a mâncat, n-a băut, numai fiere a vărsat și numai gânduri de cruntă răzbunare a clocit. N-a vrut s-o primească nici pe mă-sa, pe Mara Sârboaica, care umbla despletită pe culoarele Sublimei Porți, jelindu-se că "Nicicând, de la începuturile Islamului, nicicând, oștirea otomană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar ce puteam face alta? Voiam liniște în țară. Au plătit pentru faptele lor. Ceilalți, dac-au văzut că nu-i de șagă cu "diavolul" aista, și-au dat palme că s-au lăsat prostiți de un mucos, au vărsat fiere, au luat blana de oaie în spinare și, spăsiți, s-au ploconit behăind înaintea tronului. Behăiau ei, dar în sinea lor urlau ca lupii... Prea bine știu: de-aș scăpa fiara din lanț, m-ar sfâșia, bucăți m-ar face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]