54,757 matches
-
bine lasă!/ Dacă îți trece prin minte că poți ucide acest Comic,/ e jalnic - o, comicul se îngrașă mai mult,/ o inimă martelînd trupul purtătorului ei” (Nu-ntotdeauna-i Comic Bufonul...). Bufonul își mărturisește condiția ca o aderență la ființă: „Ființa se îmbată cu ființă mai abitir decît în focul/ alcoolului, se-ncuibără vastitatea cugetării într-un bob/ de simțire” (Maratonul - Cartea a treia). La rîndul său, imaginea lirică apare anexată bufoneriei, narcisismul fiind compromis: „Să te vezi în oglindă,/ ce umilință
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
trece prin minte că poți ucide acest Comic,/ e jalnic - o, comicul se îngrașă mai mult,/ o inimă martelînd trupul purtătorului ei” (Nu-ntotdeauna-i Comic Bufonul...). Bufonul își mărturisește condiția ca o aderență la ființă: „Ființa se îmbată cu ființă mai abitir decît în focul/ alcoolului, se-ncuibără vastitatea cugetării într-un bob/ de simțire” (Maratonul - Cartea a treia). La rîndul său, imaginea lirică apare anexată bufoneriei, narcisismul fiind compromis: „Să te vezi în oglindă,/ ce umilință - pojghița feței tale e
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
și multiplicarea ta” (Ești o jucărie în somn). De ce oare această ontologizare a unei posturi ingrate, scoase îndeobște în afara onorabilității, plasate în zona periferică a pitorescului? Răspunsul credem a-l putea găsi în însăși gravitatea crizei spirituale, în dramatismul inadaptării ființei umane la regulile unui cosmos ostil, terifiant. În cartea sa consacrată lui Rabelais, M. Bahtin susține că spaima de cosmic poate fi învinsă prin comic. Josnicia umană este exaltată pentru a dezamorsa cosmicul amenințător, întrucît ea conține germenele fertilității prin
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
oarecare măsură. Toată lumea aștepta ruperi de ritm, inovație, schimbare de ton și tonalitate. De la debut (în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării poetice se afla în literatura citită. Căutarea eului, identificarea ființei în vagul lumii, nostalgia neînfăptuitului, a nenumitului, a mulțimii din propria interioritate rămîn nefinalizate, devenind expresia unei stagnări. Toate aceste discrete căutări erau efectul și se manifestau sub presiunea unei culturi poetice asumate și asimilate. Blagianismul, deschiderea către spații largi
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
lume desubstanțializată, neînfăptuită („Zeul cel singur umblă prin univers,/ se fecundează lacom pe sine/ înghițindu-și sămînța de constelații” - Cosmogonie), o lume a singurătății în care „totul e patimă și nepereche”. Suspendată „între cer și pămînt” într-un echilibru stagnant, ființa „de apă și lumină” își caută de fapt un dezechilibru. Un salt. Fie în Lethe, fie în lumea palpabilă și nerotitoare. Ieșirea din amnios. („De-ai ști ce tulbure-i cînd te-ai oprit.../ E izbitura limitei sub stele, rămînerea
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
sa - din cele șapte - aparținînd altei specii literare. Autorul a publicat, în ordine, cărți de poezie (Regula jocului, 1996), satire și parodii politice (Urmuz, 1998), poeme în proză (Veto, 1998), poeme (Tetraktys, 2000), poezie pentru copii (Opt povești adevărate/ cu ființe minunate) și un album de artă (Corneliu Baba, 2001). Acestora li s-a adăugat în anul 2003 volumul de proză scurtă Sinuciderea se amînă. Povestiri din vechiul regim. Subtitlul cărții de proză scurtă sugerează faptul că textele care o compun
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă, încercînd a viețui de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute cu spirit demoniac): „Trupul meu nu mai are nevoie/ de mine./ Umblă prin lume singur,/ de capul lui.// Rătăcește
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă, încercînd a viețui de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute cu spirit demoniac): „Trupul meu nu mai are nevoie/ de mine./ Umblă prin lume singur,/ de capul lui.// Rătăcește pe străzi dezlînate, dezmiardă milos cîinii/ fără stăpîn, îi hrănește/ fără să ceară voie primarului,// jăndarului. Redactorului șef,/ nici atît
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
pentru retorica ei nu se poate să nu se fi făcut în absolută cunoștință de cauză. Așa se călește mitul. De la lansare încoace, romancierul francez n-a încetat să producă scandaluri, literare și nu numai. În 1995, de exemplu, ia ființă revista “Perpendiculaire”, din al cărei comitet redacțional face parte. Asta se întîmpla, așadar, la un an după debutul său ca romancier, sub girul lui Maurice Nadeau. Revista, una de avangardă, se născuse după zece ani de funcționare a unei societăți
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
înaltă și bombată ușor o altă ușă: tapiseria” (Poveste cu licornă). Sub presiunea inefabilă a atîtor materialități străbătute de empatie, poetul ajunge a-și suspenda eul. Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un rîu de scrum/ un ceas de mînă înfrunzind lîngă o cană
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
conștiincios, în ordine...» Ce succes! Prietenii l-au purtat pe Tzara în triumf și au început să circule cele mai absurde zvonuri despre adevărata sa identitate... Alberto Savinio, care apare în sumarul lui Dada 1, mărturisește: «Mai mult decît o ființă în carne și oase, Tristan Tzara este un nume, o siglă, un strigăt de luptă. Pînă într-atît, încît începuse să se răspîndească bănuiala că Tristan Tzara ar fi un personaj inventat, doar un nume de ființă, un fel de baterie
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Mai mult decît o ființă în carne și oase, Tristan Tzara este un nume, o siglă, un strigăt de luptă. Pînă într-atît, încît începuse să se răspîndească bănuiala că Tristan Tzara ar fi un personaj inventat, doar un nume de ființă, un fel de baterie camuflată pentru a deruta inamicul și a masca patrulele ce acționează sub acoperirea ei.» 19) Tzara era o mașinărie infernală, iar pentru mulți Dada era încă o enigmă. 1) Tristan Tzara, «Manifeste Dada 1918», Œuvres complètes
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
și amicul meu Venizelos, acoperindu-se cu meritul comun. Astfel se agață de lampă panglica cleioasă de prins muște sau o tinichea de o coadă” (Alianța biruitorilor). Sau: „Deci d-l Brătianu s-a smucit de pe fotoliu căutând să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
încălcare a legii, întrucît infracțiunea nu poate fi hazlie. Însă abaterea de la cutuma morală era sancționată prin rîsul batjocoritor și prin jocul oglinditor al actorului de comedie. Ridicolul se ivea din împrejurarea de a nu-ți da seama de limitele ființei tale ori din tendința de-a le forța în numele unui lucru derizoriu: „Ca și cum muntele s-ar opinti să dea naștere unui șoricel”. La romani, comedia țintea inițial divertismentul, veselia pură. Nu se manifesta o instanță normativă care să pedepsească încălcările
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
în celălalt încearcă să se adapteze locului fără a avea plasticitatea necesară, iar propria substanță e diluată. E o încercare de ascundere de sine, dar care ajunge tocmai la ieșirea din ascundere pentru că îl arată pe om așa cum este - o ființă politropică inversînd uneori măștile”. Din punct de vedere etic, este prezentată teoria lui Nicolai Hartmann privitoare la fenomenele vieții omenești care întrunesc condițiile ridicolului. Cel dintîi grup al unor astfel de fenomene e dat de meschinărie și slăbiciunea morală care
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
situa de partea feminismelor afirmând că mi-e tare greu să înțeleg cum filmul porno poate incita la introspecție, căci nu oferă decât rețeta unei sexualități solipsiste peste poate, e “violent și obsedat de sine; nici o percepție a unei alte ființe nu-i schimbă comportamentul”1, îndemnând la satisfacția unor impulsuri imediate și deci staționând într-o zonă viscerală cu puțin loc pentru spiritualitate. Inconsistența raționamentului mă frapează din nou pentru că autorul observa, cu câteva rânduri mai înainte caracterul de “mașinărie
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
Gheorghe Grigurcu În principiu, amintirile reprezintă o evadare a autorului pe coordonatele timpului și ale spațiului. Timpul revolut constituie materia lor esențială, dar ea apare îndeobște legată de mobilitatea ființei circumscrise unor medii diverse, eventual angajate în călătorii (Jules Renard făcea următoarea observație, marcată de obișnuita-i blîndă ironie: „Trebuie să călătorim, pentru a ne lărgi orizontul. Cei mai mari artiști, nu-i așa?, se află în lumea comis-voiajorilor”). Nu
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
sunt asemenea lui, și cu iluzia îl însoțesc până ce vedem împreună, auzim împreună și ieșim victorioși împreună din suferință și sfială: Te voi face văzut de cei asemenea ție și te voi face auzit. Îmi simți dezmierdarea? Nu ești o ființă interzisă, frate al meu... Abia când te vei crede distrus și singur, îți voi aduce aminte că prin poezie suntem sau putem fi împreună. Ține de un curaj atroce să-ți învingi o frică atroce. (Titu Șerban)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
curiozitatea anemică față de lumea exterioară a timizilor, chiar a celor lași? Dar nu, mă privește doar ca să vadă dacă îl privesc, dacă trăiesc, respir, exist, în funcție de el, sau măcar dacă iau act de imensa oboseală întipărită pe chipu-i de ființă excedată de povara răspunderii față de tot și de toate: Repetabila povară. Poetul Adrian Păunescu nu s-a ridicat să mă întîmpine, nu se va ridica nici să mă conducă pentru ca să-mi dau seama de înălțime, dar pare pătrat, cu un
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
acum văd, seamănă mai mult cu a unui garaj, a unui atelier de tinichigerie, unde roiesc tot felul de inși îmbrăcați de lucru... Ies. Am, neliniștitoare, senzația aceea că nu poți ajunge cu nici un chip la miezul rațional, uman al ființei cuiva, că te izbești, din stîngăcie, din insuficientă atenție, de membrana groasă a unui ego cît universul, comprimat în spațiul îngust al unei biete cutii craniene, ce nu poate primi nimic înăuntru, fiindcă nu mai încape nimic acolo, nu poate
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
bucuros să i se ceară părerea. Vrea, oricît de obosit ar fi, să-i ajute pe oameni să limpezească situațiile. Iată ce crede el azi, 12 septembrie 1998: Intelectualii români nu au fost vinovați că au vrut să-și purifice ființa la o meditație transcendentală. Dacă a existat vreo ticăloșie, vreo perversiune, vinovați sînt cei care au făcut-o, și Elena Ceaușescu, pentru că ea veghea la Ministerul Învățămîntului, care n-a asigurat paza acolo. Autoritățile trebuia să avertizeze și să păzească
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
obraznic, săracul o primește cerând reducere" ( De ce nu se citește, 1939). Fraza parcă e scrisă în anul 2000 Critica, ce uneori pare excesivă, are și o contrapondere a calităților, care pot fi și ele, unele, discutabile: românii sunt discreți, răbdători, ființe sociabile. Deși nu-i lipsește umorul, românul "e serios, măsurat. Zeflemeaua nu-i place. Așa se explică de ce opera lui Caragiale, spre mirarea multora, nu e gustată îndeajuns pe toată întinderea nației". Ceea ce, adaug eu, nu-i spre lauda ei
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
semnificative: tabloul cu temă literară, ilustrația de carte, seriile de gravuri satirice, banda desenată. E interesantă încercarea de a delimita și de a controla criteriile de potențială narativitate a imaginii: referirea intertextuală la o poveste (metoda non-vizuală) sau reprezentarea unei ființe în acțiune (metoda vizuală). Din combinarea acestor tipuri ideale rezultă grade diferite de narativitate; de altfel, două dintre ideile fundamentale - și, mi se pare, inatacabile - ale studiului Alexandrei Vrânceanu sînt cea privind caracterul determinant al receptării (o imagine oferă doar
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
suflet te adun// deodată/ aud timpul/ în umila supunere// o clipă simții/ că/ inima-i tace// rugăciune/ dar unde e oare adevărul/ cu tine l-ai luat?// sfârșit de iarnă/ se-ngreuiaza semințele/ de plictiseală// iubire/ cenușă din urmă/ spre ființă ta/ jocul mișcării,/ icoane icoane.../ exist?// visul/ beata opunere/ în jocul distanței Interesant și poemul în 9 părți ce se deschide, si se încheie cu această strofa: Această poveste/ procesiune formală/ în timpul singur/ Unică, frumos lucrat, cu maximă concizie, în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
știu, mi s-o fi părut, dar gândurile unei femei, orișicât, nu pot fi ghicite de tot. Nici atunci când te iubește una la maximum?... întreabă. Asta îmi place, și spun mai ales când totul se petrece la maximum, fiindcă toate ființele din lume își schimbă atunci înfățișarea reală. Chiar dacă nu este adevărat în tot ce predică, fiind împotriva vieții, care e luptă, după cum ne învață biologia, agresiunea condiționând existența, Cristos este necesar pentru Proiectul Anti-natură rezervat speciei umane. Și de ce nu
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]