1,924 matches
-
acest act se află și posibilitatea unei "lumi" și a faptului ca omul să fie în lume. Cum observăm, ceea ce se urmărește înaintând pe o asemenea cale este un decupaj ontic-ontologic al omului, adică o dezvăluire a structurii fundamentale a ființării umane ca fapt de a fi în lume. Desigur, este vorba aici de "ontologie", pentru că este rostită ființa; dar nu ființa ca atare, ci ființa omului; a rosti ființa omului înseamnă a deschide un orizont în care poate căpăta rost
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în lume. Desigur, este vorba aici de "ontologie", pentru că este rostită ființa; dar nu ființa ca atare, ci ființa omului; a rosti ființa omului înseamnă a deschide un orizont în care poate căpăta rost ființa însăși, apoi ființa îngăduită altor ființări: de aici faptul că această ontologie este "fundamentală". Numai ființa omului, odată rostită și adusă, astfel, în adevărul ei, îi îngăduie rostitorului său să se pună pe sine în "ordine", adică să-și deschidă o lume. Ontologia fundamentală, pretinde Heidegger
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei metafizici "conform naturii omului""47. Operațiile din modelul său teoretic, operații care trebuie gândite numai ca "interpretări" ale operațiilor proprii modelului de reconstrucție a umanului numit mai sus "ontologie a umanului", sunt următoarele: a) dezvăluirea constituției de ființă a ființării om (Dasein), a faptului că ființând, aceasta înțelege ființa; b) dezvăluirea orizonturilor în care sunt posibile înțelegerea și interpretarea ființei. Ontologia fundamentală poate fi gândită, așa cum propuneam mai sus, ca o "specie" a ontologiei umanului, ca "realizarea" sa originară. Dar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
semnificativ nici statutul omului determinat printr-un atribut care îl specifică (fapt propriu antropologiei filosofice), nici statutul său "existențial" stabilit prin participarea sa la un universal uman preexistent (marca ontologiei umanului); mai degrabă are semnificație dezvăluirea constituției de ființă a ființării om (Dasein-ului), a orizonturilor în care acesta își desfășoară relația sa cu ființa. În ultimă instanță, demersul prin ontologia fundamentală își găsește sensul în dezvăluirea rolului virtualității "spațiului" uman în survenirea atributelor (elementelor structurii factice) care încarcă existența (omenească) și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sensuri dovedesc faptul că personalismul energetic propune o reconstrucție a omului în modelul ontologiei umanului, așa cum acesta a fost schițat aici. Mai mult, filosofia de care ne ocupăm nu este numai o teorie despre "existența" umană așa cum ea apare ca ființare în lume, nici numai despre natură sau cultură, vizate, fiecare, prin ceea ce le desparte; ea este mai degrabă o teorie asupra ființei omului, căci omul este determinat și prin ceea ce el este (după felul cum "există" în lume) și după cum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ansamblu de presupoziții, mai degrabă teoretice, completate cu observații "de teren". Kantianul "eu sunt" este, cumva, similar Dasein-ului heideggerian: el consemnează doar faptul cel mai direct al luării la cunoștință despre ceea-ce-este omul. (Și omul apare folosind termeni heideggerieni ca ființarea căreia îi este originar faptul-de-a-fi-în-lume.) Am spus că este vorba de o similaritate, nicidecum de o identitate. Cele două formule au același rol, însă în construcții diferite. (De altminteri, Heidegger este "neokantianul" cel mai fidel maestrului, dacă ținem seama de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
locul ei în proiectul critic kantian și de puterea cu care această idee a pus în ordine "ontologia fundamentală". Desigur, evaluarea de față are nevoie de probe; nu este însă aici locul pentru acestea.) La Heidegger, întreaga structură factică a ființării om (căreia îi este originar faptul-de-a-fi-în-lume) se sprijină pe formula "Dasein-ul este ființarea ec-sistentă"; la Kant, întregul plan al criticii rațiunii pure se sprijină pe formula "eu sunt". Aceasta nu întemeiază, ca ego cogito al lui Descartes, certitudinea existenței proprii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a pus în ordine "ontologia fundamentală". Desigur, evaluarea de față are nevoie de probe; nu este însă aici locul pentru acestea.) La Heidegger, întreaga structură factică a ființării om (căreia îi este originar faptul-de-a-fi-în-lume) se sprijină pe formula "Dasein-ul este ființarea ec-sistentă"; la Kant, întregul plan al criticii rațiunii pure se sprijină pe formula "eu sunt". Aceasta nu întemeiază, ca ego cogito al lui Descartes, certitudinea existenței proprii, ci mai degrabă certitudinea existenței a ceva exterior, care îmi condiționează experiența, cea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pe "experiență", iar aceasta își are fundamentul doar în principii empirice. E drept, fericirea este semnificativă și dincolo de granițele empiricului, însă numai pentru că ea a căpătat drept de existență între ele (între aceste granițe). Ea ține subiectul în condiția unei ființări a cărei esență, paradoxal, se află în plină naturalitate. Subiectul apare ca un "fenomen" supus total legilor de constituire a acestuia, așadar, în strictă dependență empirică. De aici faptul că scopurile sale nu pot fi decât relative, condiționate prin facultatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
context, chiar dacă sunt prezenți termeni cu înțelesuri temporale.) Dar cum apare acum omul? Apare ca "scop final al existenței lumii". În lumea fenomenală, el este diferit de alte "fenomene", dar tocmai pentru aceasta el este fundamental legat de toate celelalte ființări ("fenomene") prin destin "existențial". Contururile unității de existență a omului sunt trasate din nou: omul, ca scop final al lumii, are o condiție care depășește simpla încadrare fenomenală; el se dezvăluie, acum, și ca ființă inteligibilă. Ce am putea vedea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un spațiu al umanului în care puterea lor referențială (de resemnificare a realității umane) apare diminuată; iar omul ca unitate existențială apare, folosind o metaforă a lui J. Monod, ca un nomad aflat la o margine de univers; ca o "ființare" copleșită de măreția universului, parafrazând o vorbă a lui Pascal. Al doilea registru este cel care poate fi gândit dacă luăm în seamă ipoteza energetistă doar în sensul afirmării personalității energetice ca unitate de echilibru a celor două niveluri ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în spațiul de semnificație a acestor factori. Primul factor al intuiției destinului este afirmarea valorii omului și a grupului social. Acesta are rolul de a delimita o zonă a universului, un orizont, care cuprinde o existență specifică, supraordonată valoric celorlalte ființări (datorită reconfigurării culturale a spațiului natural); este vorba despre orizontul istoriei. Prin intuiția destinului, decupăm din "realitate" istoria, recunoscân-du-i omului "înălțarea deasupra naturii". Și nu doar atât: individul sau comunitatea își confirmă identitatea de sine și îndreptățirea existențială, căci "cine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalitatea energetică este ea însăși izvor de energie. Tehnica muncii pe care ea o activează este întemeiată pe aptitudini profesionale dezvoltate și utilizate spre transformarea și stăpânirea naturii și spre împlinirea programului existențial al omului. Acesta nu mai este nici o ființare supusă cvasitotal ordinii naturale, dar nici nu a ajuns, din primul său moment, la împlinirea condiției de experimentator al energiilor, unul care în-cearcă și reușește să transforme această ordine (lumea) pentru a-și delimita un fel de "loc natural"; omul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o sinteză, acum apare ca un fel de rezumat organic și pregnant al realității generale"216. Finalitatea nu se întemeiază pe un principiu exterior formei umane de existență, ci pe un element interiorizat de aceasta, cuprins în propriul mod de ființare și devenit temeiul activ al istoriei: munca. Evoluția acesteia determină istoria personalizării; rezultatul la care se ajunge, pe baza determinismului prin finalitate, este o întoarcere la sine a realității lumii, o recunoaștere de sine desăvârșită prin personalitatea energetică. Această idee
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca atare, ci culturii; numai că acest spațiu este posibil prin natură. Așa încât, deși are propria sa lege, el nu este blocat în sine. Între natură și cultură există o perpetuă corespondență îndreptățită tocmai pentru că în lume se află o ființare (o existență) în care natura și cultura sunt împreună, în echilibru (un echilibru funcțional, prin urmare, niciodată perfect); și această existență pe seama căreia este pus un asemenea rost "cosmic" este omul ca personalitate individuală și ca popor. Idealul are, desigur
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
racursi respectuos către trecut, dar și promisiunea unei perspective frumoase. 6.5. Făurirea unei familii - o pedagogie sui-generis Construirea unei familii reprezintă un exemplu elocvent de pedagogie a transgresării dinspre monada unei persoane către diada unei fecunde deschideri și necesare ființări Împreună. Rolurile aferente celor doi pot fi, desigur, Învățate. Omul a fost creat nu ca să fie singur, ci pentru a se uni cu jumătatea sa: bărbatul cu femeia și invers. Procesualitatea aceasta nu e lipsită de unele dileme, interogații, convulsii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
unicității (lingvistice, religioase, artistice etc.) conduce la disoluție identitară, la atrofiere spirituală și nu poate genera decât experiențe nefericite. Este preferabil ca ceea ce poate fi unificat să fie unificat, iar ceea ce nu se poate unifica să rămână În spiritul unei ființări multiple. De regulă, ceea ce este mai artificial, mai „construit” de om se poate apropia sau pune În acord (cunoașterea, economicul, politicul, administrativul, strategicul etc.), iar ceea ce este mai natural, mai apropiat de profunzimile spirituale ale ființei (credința religioasă, mentalul omenesc
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
avariției și urii). Așadar, vanitatea ca viciu: Când vanitatea depășește un anumit grad, ea devine extrem de periculoasă. Făcând abstracție de faptul că Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl fac să se gândească mai mult la sine și să nu țină seama decât, cel mult, de felul În care este judecat de alții, vanitatea Îl duce cu ușurință la pierderea contactului cu realitatea. Comportamentul său
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
posibilă, în definirea noțiunii de bani. Nu vom fi de acord cu Zinoviev atunci când afirmă că "dintr-o formă a relațiilor sociale dintre oameni, banii s-au transformat într-o entitate de sine stătătoare, făcând din oameni o unealtă pentru ființarea lor"408. Moneda are o dimensiune socială și pentru că "a însoțit în permanență viața cotidiană a omului"409. Moneda este prin ea însăși o permanență a vieții noastre, așa cum activitatea economică este la fel. În definirea monedei vom evita considerațiile
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
lor de a formula probleme, de a găsi soluții în contexte diferite, de a ști să evalueze experiențele existente. Capitolul 3 Analiza postului și reconstrucția structurii ocupaționale 3.1. Proiectarea postului În orice instituție, resursele umane reprezintă factorul principal al ființării sale și, prin aceasta, pun în evidență rolul major al proiectării, realizării și reconstrucției structurilor ocupaționale (profesionale). „Locul de muncă” nu este un simplu spațiu în care un om își desfășoară activitatea, ci este expresia unui „spațiu social al muncii
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
astfel, acestea să nu își mai justifice existența în organigrama firmei. În alte cazuri, este posibil ca unele posturi să fie doar parțial ocupate, după cum în alte situații să fie necesară crearea unor posturi suplimentare. Buna cunoaștere a modului de ființare a structurii locurilor de muncă devine o premisă necesară în procesul de îmbunătățire a acesteia, iar o asemenea bună cunoaștere presupune o evaluare realistă, din perspectiva schimbării, a gradului de adecvare cu modelul elaborat și însușit drept „model” (obiectiv-țintă) de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
moșul respectiv.17 Memoria genealogică, ce stă la baza organizării satelor de moșneni, nu se poate menține mai mult de 10-12 generații, ceea ce corespunde unui răstimp de cel mult patru secole. Originea satelor umblătoare pe bătrâni se poate urmări prin ființarea unor sate mai simple ca organizare. În locul împărțirii pe bătrâni și pe curele, satul se divide în părți ce corespund drepturilor fiecărei familii. Fără a intra în alte detalii referitoare la organizarea obștei țărănești, se poate spune că satele umblătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
episcopiile din Scythia Minor aflate pe malul drept al Dunării, care aveau sub control și viața bisericească din partea de nord a fluviului. Caracterul creștin al credinței comunităților vechi din secolele VII-X, menținut și întărit prin intermediul Bizanțului, se concretizează prin existența (ființarea) unor edificii și centre ierarhice pe linia Dunării din Banat până la vărsarea în mare, centre de iradiere ale creștinismului în nordul regiunii. Izvoarele menționează existența a trei episcopate: Cenad-Morisena, Biharea și Bălgrad (Alba Iulia, localități ce erau, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale edificării omenescului. Dar, sceptic față de puterea învățăturii de a opri curgerea la întâmplare a lucrurilor, cinic uneori, ajunge în situația paradoxală a unui moralist fără morală: pentru înțelepciunea necanonică a vieții, el renunță la precepte și doctrină. Aspirația spre ființare coexistă, la A., cu descoperirea artei. A trăi prin artă era scopul ultim; permanente au fost, însă, și neliniștile în meșteșugul „blestemat și fericit al cuvântului”. Fiecare pagină i-a părut un debut. Meditația asupra artei, din cronicile sale dramatice
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
reguli de construcție. O doctrină este, prin definiție, limitată la un corpus, cu străini care rămîn în afară și convertiți care sînt înăuntru, cu profani, inițiați și paznici. Mediologia se vrea o disciplină al cărei obiect este istoria doctrinelor (apariția, ființarea și dispariția lor). Nu studiul cuvintelor terminate în -ice, ci al celor în -isme. Nimic din ce este atribuibil unui nume propriu și deci unui sufix -ism hitlerism, budism, lacanism producător sau produs al unei afiliații, suport al unei comunități
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]