466 matches
-
îngăduie duhului rău să-l ispitească și să-l chinuie, ca mai apoi să poată aprecia și prețui mângâierea dulce a Sfântului Duh. Pentru a ne feri de ispite și a discerne gândurile dumnezeiești de gândurile venite de la diavol, Părinții filocalici ne sfătuiesc ca, atunci când vrem să săvârșim o faptă și nu știm dacă e după Dumnezeu sau nu, să ne întrebăm ce-ar zice Dumnezeu despre acea faptă. Apoi să ne gândim ce va spune duhovnicul nostru, o va aproba
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
mireasma lui Hristos” (II Cor. II, 15-17). Dacă săvârșim fapte potrivnice voinței lui Dumnezeu, ne facem pricină de sminteală pentru semenii noștri (II Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am contribuit în vreun chip. Citind scrierile filocalice, putem lesne observa că Părinții neptici condamnă păcatul și dau o luptă înverșunată împotriva lui, dar iubesc pe păcătos. Condamnând păcatul și mustrând într-un mod blând și iubitor pe păcătos, ei au dovedit că-l iubesc pe acesta, pentru că
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
pe pământ și i-a aprobat, se va descoperi în ziua judecății că a fost în comuniune cu diavolul<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 548, în Filocalia, vol. XII, p. 268 footnote> ”. În lupta noastră cu păcatul, Părinții filocalici ne recomandă să ne păzim mai întâi gândurile, căci gândurilor rele le urmează păcatele, căci de fapt păcatul este „întrebuințarea greșită a ideilor, căreia îi urmează reaua întrebuințare a lucrurilor”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a doua
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
cum sunt, vin chiar de la forurile conducătoare ale Bisericii. Nici cea mai patetică apologie a ortodoxiei și nici cel mai convingător eseu teologic despre „Ființa eclezială” nu le poate ignora dacă vor să rămână întru adevăr. A evoca sublimul contemplației filocalice fără să șoptești o vorbă despre ruina concretului prin fața căruia defilăm zilnic mi se pare nedrept. Este imoral să lauzi virtuțile atemporale ale unei tradiții creștine bimilenare, uitând să te mai întrebi dacă vom rezista, in corpore, până la jumătatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aveți mulți părinți” (I Corinteni 4, 15). Ce ne rămâne însă de sperat după cincisprezece ani de libertate nestingherită? Epilogtc "Epilog" Educația teologică în duhul nealterat al tradiției, formarea intelectuală necomplexată de modernitate și, mai ales, aspirația neștirbită la desăvârșirea filocalică reprezintă sarcina Bisericii, în ansamblul ei, față de tineretul ortodox. Trăim într-un ceas în care opțiunile majorității tinerilor români sunt niște simple tangente la cercul valorilor nihiliste. Ne place sau nu ne place, ortodoxia pierde teren, iar responsabili pentru această
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
context teologic specific, într-un proiect paideic care să unifice inima și mintea, persoana și comunitatea, dogma și spiritualitatea. O nouă instituție a catehumenatului - care ar putea începe cu redeschiderea școlilor de duminică, a seminariilor serale pe teme biblice și filocalice sau a cursurilor de artă eclezială - ar putea oferi șansa unei declericalizări a Bisericii, dar și garanțiile implicării laicilor cu pregătire într-un proces de autentică formare a celor mai tineri. Această instrucție, asumată fără constrângeri, ar putea seconda în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
implementat între anii 1947 și 1989. Toți participanții la discuție acceptă că proiectul reeducării și-a atins scopurile într-o măsură mult mai mare decât cea îndeobște recunoscută. Sunt de consemnat și câteva perle. Într-un stil apropiat de apoftegmele filocalice, H.-R. Patapievici vede în socialism „copilul mizeriei și tatăl penuriei” (p. 445). Acestea sunt datele economice în care sfârșește „o societate de comandă arbitrară, brutală și tâmpă, în care toți furau de la oricare, fiecare încerca să se cațere deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bach și Vivaldi, să-l citească pe Dostoievski sau Coșbuc, fiind convins că „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor” (Iacov 1, 17). Părintele Teofil vine ca un bulgăre de lumină filocalică dintr-o lume aproape invizibilă în vacarmul isteric al vieții de oraș. Marcat de tradiția rurală în care a crescut, părintele Teofil aduce printre noile generații vestea cea bună a lui Dumnezeu. El ne spune și arată că manifestările fără de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Venerabilul stareț al mănăstirii Simonos Petras (Athos) și al chinoviei „Buna-Vestire” din Ormilia (Grecia continentală) este, fără îndoială, una dintre cele mai vii și profetice voci ale teologiei ortodoxe contemporane. Există câteva referințe implicite ale părintelui Emilianos la învățăturile Părinților filocalici, între care un loc proeminent îl ocupă Evagrie Ponticul, Grigorie Teologul, Diadoh al Foticeii, Ioan Scărarul, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Teolipt Filadelful și Calist Catafighiotul. Față de doctrina teologică a acestor Părinți ai Bisericii, părintele Emilianos nu aduce nimic nou. Limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Monahismul nu este un târg de consolări sentimentale, tânguiri de pension sau eroisme prost plasate. Dimpotrivă, ceea ce caracterizează o adevărată obște monahală - ne sugerează arhimandritul Emilianos - este verva bucuriei, entuziasmul necondiționat și prospețimea scânteietoare a dăruirii desine. Nunta filocalicătc " Nunta filocalică" Ca orice cununie, monahismul e o alegere liberă, nu o impoziție conjuncturală. Fecunditatea vieții călugărești fiind pur spirituală, monahismul este deschis - în principiu - oricărei vârste. Nu casă de vacanță pentru inteligența (sau vigilența) critică, dar nici cooperativă agricolă de producție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Simonos Petras, veselia inimii, „schimbarea rărunchilor” (imaginea biblică pentru interioritatea ultimă a omului) și ținerea de mână a lui Dumnezeu, alături de prietenii lui Hristos. Călugărul este un bărbat îndrăgostit de frumusețea înțelepciunii divine. Existența monahală se distinge printr-o strălucire filocalică. În Hristos, unirea firii omenești cu firea dumnezeiască este „neîmpărțită, nedespărțită, neamestecată și neschimbată”. Monahii trăiesc cu darurile care cad din mâna lui Dumnezeu. Ce l-ar putea despărți pe Făcător de istoria plăsmuirilor sale? Privind creația în palma Creatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
297 Mesagerul bucuriei 298 Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos 300 Ereditatea misticii bizantine 300 Renașterea permanentă 302 Asceza deciziei 304 Absență sau retragere? 305 Denunțul mondenității 307 Darurile ascezei 309 Monahismul: de la credință la cunoaștere 311 Nunta filocalică 314 Ascultare, feciorie, sărăcie 316 Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie 319 Tinerețea unui sfânt 319 Drumul spre Athos 321 Europa 323 „Scriitorul iscusit” 324 Un interpret congenial 326 Pocăința și revelația principiului ipostatic 327 „Vechi și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
35). Din starea de „înviere” Biserica mărturisește credința în fața pericolului dea I se lua „slava” Lui, pericol în privința căruia a avertizat Hristosînsuși, când a spus că Biserica va „posti” (Matei 9, 15); va „mărturisi”(Matei 16, 18); se va „ruga” filocalic. Mărturisindu-L „Împărat al tuturor”, înconjurat în chip nevăzutde cete îngerești, deci înălțat la cer, Biserica strânge rândurile: „Să neiubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, Fiul șipe Sfântul Duh, Treimea deoființă și nedespărțită”. Jertfa
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prin care se recunoaște într-un fel Tradiția apostolică<footnote Pr. Prof. Ioan Ică, „Rolul și importanța învățăturii de credință în teologie șiîn viața Bisericii”, în Studii Teologice, Nr. 1-2, 1980, p. 281. footnote>. Taina lumii copleșită de har. Aprofundări filocalice „Ceruri noi și pământ nou” (II Petru 3, 13). Taina lumii copleșită de har. Aprofundări filocalice Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU „Și viața veacului ce va să fie. Amin.” (Simbolul de credință, art. 12) „Povestea despre avva Sisoe că
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
importanța învățăturii de credință în teologie șiîn viața Bisericii”, în Studii Teologice, Nr. 1-2, 1980, p. 281. footnote>. Taina lumii copleșită de har. Aprofundări filocalice „Ceruri noi și pământ nou” (II Petru 3, 13). Taina lumii copleșită de har. Aprofundări filocalice Pr. prof. dr. Ioan C. TEȘU „Și viața veacului ce va să fie. Amin.” (Simbolul de credință, art. 12) „Povestea despre avva Sisoe că atunci când era aproape desfârșit, iar părinții stăteau împrejurul său, fața i-a strălucit ca soarele. Zice
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Apoi a trupului de suflet); sufletească sau spirituală (prin păcat, ca rupere a comuniunii cu Dumnezeu, conducând spre moartea sufletească și fizică) și moartea veșnică(la cei pe care moartea biologică i-a aflat în păcate grele și nepocăite), asceții filocalici fac referire la o moarte a celor drepți și o moarte care îi află nepregătiți pe cei păcătoși. Starea în care ne aflăm înmomentul morții este capitală pentru veșnicie și, din acest motiv,întreaga spiritualitatea ortodoxă ne recomandă să pregătim
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Trinitas, Iași, 1996, R. 334, p. 160. footnote>. Aceeașimărturie consideră că instanța care îl va acuza sau îndreptăți estepropria conștiință. Un scenariu al modului în care va fi judecat sufletul aflăm laSfântul Petru Damaschinul. Meditând asupra acelor clipe, scrii torul filocalic exclamă: „Vai mie, cum voi răbda mustrarea, mâniaînfricoșatului și nepărtinitorului Judecător; adunarea îngerilor fărănumăr; pâra și înfricoșata amenințare; hotărârea fără schimbare;tânguirea neîncetată; lacrimile nefolositoare; întunericul nestrăveziu; viermele cel neadormit; focul cel nestins; muncile de tot felul;căderea de la Împărăție
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
fi pe măsura noastră”<footnote Sfântul Grigorie Palama, op. cit., pp. 424-425. footnote>. Încercând să răspundă la întrebarea: când se va termina istoria,deci, implicit, când va fi sfârșitul lumii?, Părintele D. Stăniloae, tâlcuitor și întregitor în limba română al colecției filocalice, consideracă „istoria se va sfârși atunci când viețuirea în ea nu va mai puteaoferi nimic, fie pentru că s-au epuizat toate posibilitățile de înmulțire a cunoașterii lumii deși de tot mai nobilă comportare a omuluiîn acest cadru mărginit, fie pentru că, printr-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
decât pe theoria, și astfel scrierile Sfântului Simeon fiind uitate timp de trei secole, Pronia divină a rânduit ca ele să fie redescoperite, prețuite și valorificate de monahii athoniți din secolul al XIV-lea și de cei din timpul renașterii filocalice de la finele secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Ca teolog, Sfântul Simeon se articulează în mod organic în tradiția Sfinților Părinți pe care reușește, în unele capitole, s-o dezvolte și s-o împodobească pe baza
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
patristice de formare spirituală, care consacră pagini Întregi relației maestru - discipol, socotită obligatorie pentru Îndrumarea spirituală, În cazul de față nu se face nici o aluzie la așa ceva. Această „democratizare” a idealului creștin Întru desăvârșire este marea schimbare adusă de curentul filocalic. Cel de-al doilea aspect care trebuie subliniat: varianta românească a Filocaliei diferă din multe puncte de vedere de cea a lui „Nicodim-Tzelatis”, adusă de la Muntele Athos de cei doi ucenici ai lui Stăniloae. Mai Întâi, ea dispune de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
În fața ideologiei marxiste, atee și anticreștine. Tocmai În această atmosferă de entuziasm și frustrare post-revoluționară, atât de bine cunoscută unora dintre noi, Părintele Dumitru a luat hotărârea de a-și continua proiectul, de a merge mai departe În cercetarea sa filocalică. De altfel, tot Între 1990-1991 primele zece volume au fost rapid și, trebuie spus, destul de prost reeditate, cu sute de greșeli de ortografie și neaduse la zi din punct de vedere istoriografic. Dionisie vs. Pseudo-Dionisie Să revenim acum la titlul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
comuniune: Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la Împlinirea vârstei de 90 de ani, Sibiu, 1993; M. BIELAWSKI, The Philocalical Vision of the World in the Teology of Dumitru Stăniloae, 1997 (trad. rom., Părintele Dumitru Stăniloae, o viziune filocalică despre lume, Sibiu, 1998); E. BARTOS, Deification in Eastern Orthodox Theology. An Evaluation and Critique of the Theology of Dumitru Stăniloae, 1999; Ch. MILLER, The Gift of the World. An Introduction to the Theology of Dumitru Staniloae, Edinburgh, 2000; S.E.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
1-20 ; ID., Dicționarul teologilor români, București, 2002 (ediția a treia), art. „Dumitru Stăniloae”; L. IONESCU STĂNILOAE, Lumina faptei din lumina cuvântului. Împreună cu tatăl meu Dumitru Stăniloae, București, 2000. Persoană și comuniune, op. cit., pp. 20-68. F. Strazzari-L. Prezzi (ed.), „Una teologia filocalica. Intervista a Padre Stăniloae”, În Il regno - attualità nr. 34, 1989, pp. 106-113, apud. Bielawski, op.cit., p. 77 - apărut cu același titlu, Una teologia filocalica, și În Mitropolia Ardealului, 35 (1990), nr. 1, pp. 29-38, n. tr. Descoperirea „teologiei dialectice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Stăniloae, București, 2000. Persoană și comuniune, op. cit., pp. 20-68. F. Strazzari-L. Prezzi (ed.), „Una teologia filocalica. Intervista a Padre Stăniloae”, În Il regno - attualità nr. 34, 1989, pp. 106-113, apud. Bielawski, op.cit., p. 77 - apărut cu același titlu, Una teologia filocalica, și În Mitropolia Ardealului, 35 (1990), nr. 1, pp. 29-38, n. tr. Descoperirea „teologiei dialectice” germane este contemporană cu descoperirea lui Palamas. Y. Spiteris, La teologia ortodossa neo-greca, Bologna, 1992, pp.125-136. Titlul complet al lucrării este Grigore Palamas, arhiepiscop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
însă din ce în ce mai intens de senzația unei singurități fără ieșire. Fragmentarismul narațiunii, vizibil aici, caracterizează și Serile singurătății (1996), mai mult un demers în scopul elucidării unor sensuri religioase și filosofice prin intermediul ficțiunii literare. Operă a ultimului deceniu al vieții, Poeme filocalice (1999) vin să vorbească despre o citire mistică a naturii, închinând osanale vinului, grâului, florii, ierbii, toamnei, muntelui, mării, toate ca ipostaze revelate ale sacralității, generatoare de „nedeslușite bucurii”. Două piese de teatru, Ruth și Coborâți la prima?, publicate tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]