1,926 matches
-
Rodica Zafiu Dezinteresul manifestat pînă de curînd de dicționarele noastre pentru cuvântul haloimăs confirmă faptul că literatura secolului al XX-lea nu prea a făcut obiectul unor preocupări filologice (de explicare a termenilor, prin note și comentarii lexicale). Termenul apare, cum bine se știe, în Patul lui Procust (1933), și nu doar rostit în treacăt, ci subliniat de un dialog metalingvistic între personajele Emilia și Fred Vasilescu: "Un tip
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
ludică afișare a modestiei apropo de nimicnicia "exercițiilor" sale, sub motivul că actul critic nu poate fi în totul obiectiv, prin urmare nu poate (și nu trebuie) să acceadă la metodologii și verdicte irevocabile. O critică, în fond, minuțioasă, sistematică, filologică și consolidată filosofic, își revendică subiectivitatea, empatia, orizontul "senzorial și emoțional" - "creația". Căci despre neîncrederea în critică nici nu poate fi vorba, atâta vreme cât ea, critica, reprezintă o consecință a existenței literaturii. "Trăim într-un secol al criticii..." , răsună mândru glasul
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
prin comprimare și ordonare, de unde trebuie reținută neapărat ideea de autorevizuire. E drept că mai încoace s-a văzut că, în unele cazuri, revizuirea însemna chiar schimbarea de verdict. Hermetismul poeziei lui Ion Barbu se bizuie pe o bună lectură "filologică", prin care este contrazisă ideea încetățenită a criptizării treptate. Pur și simplu, n-ar fi vorba de hermetism în cazul poetului nostru. După obicei, partea a doua a cărții are în vedere scriitori străini ca Gozzano, Umberto Saba, Ungaretti, Montale
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
la galere pe o corabie a cărei direcție n-o cunoaște. Lectura devine rumegare silnică a unor cuvinte învîrtindu-se în gol. Cazul acesta al cărților de religie citite exclusiv rațional, ca pe niște probe de răbdare hermeneutică și de acribie filologică, nu are cum să nu te pună în încurcătură. Cum să înțelegi mesajul unei religii dacă sufletește nu aderi la ea? Fără credință, orice religie este o ficțiune iremediabilă. Faptul că iei act de niște cunoștințe pe care apoi le
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
ne face să ne dăm seama/ că acolo liniile și culorile/ nu stau locului nici măcar o clipă/ ci aleargă." (19, pag. 132) Având în minte dezechilibre ca acestea, deplângeam, ceva mai sus, în alcătuirea cărții, exploatarea marcat afectivă a regulilor filologice. Ar fi salutar să putem ști, măcar din mărturii amicale, când a fost elaborat - cu bunăvoință pentru erorile inerente aproximației - fiecare dintre poemele care compun cele trei cicluri publicate acum. Nu de alta, dar bănuiesc că foarte performantei motocicletă a
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
în care obsesia ratării care a terorizat generația Marianei Șora e încă prezentă, dar care nu e, în cele din urmă, nicidecum o carte a ratării. Firesc ar fi ca, odată pornită, această editare să fie continuată cu sistemă și filologică acribie.
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
în contextul bunului simț care-i este, acestuia, specific. Poate Chioaru n-are depozitele de fișe ale lui Adrian Marino, dar, oricum am lua-o, carte știe! E pus la punct cu tot ce apare, citează numai cu acoperirea trimiterii filologice, nu mistifică de dragul stilului, chiar când rezultatul riscă să devină (eufemistic vorbind) stufos. Iată ce se-ntâmplă, pe scurt, cu Caietul albastru al lui Balotă: "Concomitent, el dezvăluie peripețiile salvării jurnalului ținut într-un caiet cu coperți albastre (de unde și
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
ca să fie respirabil, trebuie neapărat să fie alcătuit din noțiuni. Protagonistul cărții - Moise Maimonide - este el însuși un cărturar de tip lexical. Pentru un astfel de învățat, universul e pretextul de care are nevoie pentru a-și crea propria lume filologică: una ridicată pe etimologii, pe jocuri de cuvinte și pe textele din care s-a inspirat spre a-și scrie lucrările. În ochii unui asemenea gînditor, studiul e mai important decît trăirea, iar textul e mai complicat decît viața. De
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
oricum, prea întinsă, iar rezultatul, prea puțin operant. Din punctul meu de vedere, și în poezie, și în teatru, și - iată - în proză, Crudu brevetează o formă, impecabilă, de individualizare a documentului. Fapt în urma căruia accentele se deplasează de pe sursa filologică pe beneficiarul emoțional. Comparatismul trece în comportamentism. Punând în scenă avatarurile Stelei fără nume, el regizează, de fapt, o sumă de transformări proprii în raport cu piesa de succes a lui Sebastian. Angajând în discuție, altundeva, sărmanii oameni ai nimănui, îi ia
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
la tot ce poate fi mai rău. Dacă aceste variante, așa-zicând, neacreditate sunt chiar cele din corpusul epistolar, ele ar fi trebuit fie îndreptate tacit, fie corectate într-o notă sau într-o paranteză. Întrucât, în aceeași (dez)ordine filologica, Saul Bellow e dat că Below și că autor al românului Dorul lui Humboldt (!), Saroyan că Saroyon, iar Șukșin, ca Șușkin... În fine, Aurel Dumitrașcu confundă consecvent pe or cu ori, ceea ce - să admitem - e o insinuare nepermisa a poeziei
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
în romanul cel nou, practicând o secțiune adâncă în toate straturile culturii universale, în paralelisme greu de imaginat și cu o enciclopedică măsură a cuvintelor, nu numai ale limbii engleze academice, populare, vorbite, argotice, slanguri etc., cât ale întregului arsenal filologic. Vom reproduce, spre edificare, una din epistole adresată lui Carlo Linati la 21 septembrie 1920. (Traducere Radu Lupan.) "Stimate d-le Linati,... Cred că ținând seama de enormul volum și de enorma complexitate a de trei ori blestematului meu roman
„16 iunie 1904“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7597_a_8922]
-
asemenea însăilare de clișee n-ar merita să fie luată în seamă, dacă nu ar cuprinde pasaje care pot convinge un cititor neatent, dând impresia că furnizează date reale, precise. Într-o succesiune absurdă, sub aparențele unor informații istorice și filologice, se afirmă (în comentariile inserate anonim în text, redactate cu multe greșeli de limbă) că denumirea rom n-ar fi una reală: "Strigător la cer este că denumirea nu are nici o bază istorică, țiganii nu au fost purtat niciodată de-
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
să mă hazardez, tot de aici sistemul de trouvailles pe care, prin referința la un livresc in statu nascendi și prin conștiința statutului ontologic incert, personajele le dezvoltă. Destinul, încadrat într-o pagină de carte, nu poate fi decât opera filologică a celui care, într-un fel sau altul, l-a îndurat clipă de clipă. Condiția aceasta induce însă, tot neîntrerupt, convingerea că viața e deja, o dată cu acest acord secret, sfârșită. Așa arată, la un nivel elementar, ecuația genetică a lui
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
51) Ultima propoziție clarifică demersul. Evoluția logică respectă interesele stilului, nu pe acelea, esteticește discutabile, ale delirului bahic. Ar fi fost, de altminteri, extrem de periculos ca prozelitismul, chiar discret fiind, să se insinueze în spațiul acestei poezii de o eleganță filologică fără cusur. E semnificativ că, în taxonomia pe care Vancu o improvizează aici, rafinamentul frastic crește odată cu numărul gradelor. De la bere, care se menține clamoroasă, până la whisky, care validează civilitatea frustă, mutația e sesizabilă cu ochiul liber. Adică, pe de-
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
cerință a tezei să fi fost (pentru elev, nu și pentru profesor): "Citește cu atenție textul dat". Școala noastră continuă să predice valori în care nu crede și pe care nu le aplică. În al doilea rând, înțelegem că scrupulele filologice nu sunt bine văzute în procesul didactic. Cineva a explicat că textul greșit provenea dintr-o ediție școlară proastă. Așadar, subiectele se fac nu pornind de la ediții critice serioase, verificate, ci de la ce se nimerește prin preajmă... În al treilea
Triumful talentului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7319_a_8644]
-
se pare, diferită. Evoluția semantica este foarte plauzibilă: e posibil ca, o vreme, cântecul italienesc (cu ritm rapid) să fi fost folosit în muzică de bâlci și să fi fost asociat cu învârtirea caruselului. E totuși necesară o mică precizare filologica: titlul melodiei italienești (mai exact, napolitane) nu este (cum îl indică Al. Graur, și după el toate dicționarele noastre), ci Tiritomba. Modificarea fonetica s-a petrecut foarte ușor, fie prin simpla asimilare consonantica, fie, mai probabil, prin etimologie populară (cuvântul
Tiribomba by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7132_a_8457]
-
formează "Addenda. Alte mărturisiri", obligatoriile "Surse bibliografice" și utilii "Indici de persoane" și "Indici de titluri", toate probând valoarea unui excelent instrument de lucru și de sugestii pentru oricine pătrunde în "teritoriul Rebreanu", tentat de noi descoperiri. Așadar o lucrare filologică substanțială și o scriere ce-l reinventează pe Liviu Rebreanu din propriile mărturii. Cele douăsprezece capitole, de la "I. Profesiune de credință" până la "XII. Vreme trece, vreme vine" schițează simultan o autobiografie și un autoportret. Ordonarea mărturiilor respectă "urzeala cronologică", în
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
suspectă din perspectivă logică. La originea acestui scepticism critic s-ar putea să stea și rezerva față de aparentul dualism metodologic al comentariului dramatic. Pe de-o parte, se află textul, pe de alta, reprezentarea scenică, degrevată din ce în ce mai des de fidelitatea filologică. Cel dintâi, esențial pentru literați, cel de-al doilea, inevitabil pentru teatrologi. Spirit extrem de mobil, Nicolae Manolescu nu vede numaidecât, în cele două fețe ale monedei, o problemă. (Nici Călinescu n-o făcuse în Tehnica criticii și a istoriei literare
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
Universității din Oradea. (Mi-a plăcut și președintele de onoare, Alex. Ștefănescu, dar mă abțin să-l elogiez.) Imaginea unor instituții care funcționează a fost pentru mine o mare supriză. Dar o și mai mare surpriză a constituit-o competența filologică a elevilor înscriși în competiție. Subiectele de concurs, atent și ingenios elaborate, plecând de la texte ale unor scriitori ca I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Anton Holban, Ion Minulescu, Radu Stanca, Marin Sorescu, Mircea Horia Simionescu, Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleșu, aveau
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]
-
epocii. De fapt, toate cărțile mari rup zăgazurile curentelor literare, înscriindu-se în universalitate chiar dacă sunt inclasificabile în termenii unei direcții culturale." Singurul lucru care nu mi-a plăcut în unele lucrări este ceea ce s-ar putea numi un culturism filologic. Sunt elevi (greșit orientați, probabil, de profesorii lor) care își cultivă excesiv mușchii filosofico-eseistico-terminologici, penru a și-i etala în diverse împrejurări (de genul olimpiadei). Comentariile lor, bombastice, lipsite de emoție, te fac să te gândești la cei mai nesuferiți
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]
-
era el cel care recunoștea, în rezumatul matein al lui Montaigne, o expresie tip aparținându-i chiar acestuia din urmă ? Nuanța suplimentară e formidabilă. Și relativizează serios rigorismul științific al teoriilor receptării. Dacă autorul Șerban Cioculescu se pretează unei invocări filologic exacte, cititorul omonim însă nu poate fi prins între ghilimele. Avem, în cele două ipostaze livrești ale lui criticului interbelic, o metaforă extraordinară a realității metodologice pe care Nicolae Manolescu o enunță în chiar primul paragraf. Căci cele două dimensiuni
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
nedepășit prin finețea și pertinența observațiilor și prin spiritul lor sistematic. Numele său s-a legat definitiv de descrierea aromânei, la toate nivelurile și sub toate aspectele lingvistice, de la fonetică la onomastică: Matilda Caragiu Marioțeanu a studiat aromâna cu instrumente filologice, dar și cu metode moderne, în perioada de mare avânt a structuralismului, contribuind astfel la punerea în circulație a unor date importante, necunoscute până atunci. Opera sa e un caz emblematic de asociere între cea mai înaltă competență științifică și
Con[tiința etnolingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7500_a_8825]
-
Cosmin Ciotloș Doar a zecea parte din totalul de personaje caragialiene se regăsește în masivul dicționar publicat acum, în ediție definitivă, de Gelu Negrea la Cartea Românească. Filologic vorbind, cifra e îngrijorător de mică, în pofida tuturor precauțiilor pe care autorul și le ia în prefață: Sugestia există deja pe coperta volumului, adjectivul Ťsubiectivť din titlu vrând să însemne două lucruri. 1. Libertatea de selectare, dintre cele aproape o
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
G. Pienescu După cum am declarat de mai multe ori și se poate deduce din recenziile mele filologice, în respectivele articole eu nu critic editurile, cum li s-a părut unora, decât dacă se implică direct și tacit în textologie. De altfel, rubrica pe care a binevoit să mi-o acorde, în 2004, România literară s-a intitulat
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
editarea literaturii clasice române în colecții școlare și de popularizare. Care au fost și care sînt aceste câteva exigențe editoriale elementare? Prima: indicarea printr-o simplă, dar corectă notă bibliografică a ediției-matcă. A doua: redactarea unei simple și clare prefețe filologice, în paginile căreia (două, trei), îngrijitorul textelor să-și motiveze opțiunea pentru ediția postumă aleasă ca ediție-matcă. A treia: prezentarea, în respectiva prefață, a "cuprinsului" și a structurii cărții și motivarea lor. A patra: expunerea și justificarea rezervelor critice față de
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]